1,023 matches
-
furișa În minte. Se uită În portofel: nu mai avea decât 25 de dolari, iar o cursă cu taxiul era 50. Kitty ieși din aeroport cu gentuța ei de mână, privindu-i pe ceilalți pasageri care Își așteptau bagajele de la cală. Nu putea ajunge În Manhattan decât dacă Împărțea un taxi cu cineva. Șansele de-a găsi pe cineva care mergea În Upper East Side erau destul de scăzute. Scrută mulțimea, Încercând să descopere o persoană abordabilă. Observă o negresă Înaltă, frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
turnului mănăstirii”. Numai că în august 1787 Alexandru Ioan Ipsilanti voievod, vorbind de mănăstirea Aron Vodă, spune că: „s-au cercetat averile și stare mănăstirii Aron Vodă, s-au găsit la cea de istov pustiire și cu totul lipsită de celi trebuincioase înăuntru și afară, de nu se află aice în țară altă mănăstire asemine cu aceasta, la atâta proastă stare iaste văzută de toți, pentru că averile sale mișcătoare și nemișcătoare, toate s-au risipit și s-au prăpădit din pricină că n-
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
i-a făcut pe toți să umble toropiți de o săptămână, cu obrazul tras, cu privirea vagă. Astăzi dimineață însă, un abur rece a înecat grădina - o ceață compactă, densă și înghețată, ca la un accident de cazan, într-o cală. Spre prânz, a revenit căldura știută, lumina luxuriantă, aurie, dar, într un colț al neverosimilului cer albastru, Profesorul vede un grup de inofensivi nourași albi. Să fie totuși un semn de schimbare a vremii ? își întoarce privirea cu tandrețe spre
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
noimă. Picioarele în formă de copită de căprioară. Tijele oblice care se încrucișează pentru a putea modifica înălțimea mesei, înde părtând mai mult sau mai puțin suporții verticali. Totul în cepe să i se învârtească în fața ochilor ca într-un calei doscop haotic. Augustus îl privește lung un minut sau două, apoi se ridică și se-ndreaptă în tăcere către grădină. Nu prietenia cu Claudia Appia riscă să-l piardă pe Libo, ci ura neostoită a Liviei. Nedumerirea îi încolțește din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
apropie nevoia de a urina: trebuia să nu mă gândeasc la asta, era ceva nervos. Câte lucruri nu-ți vin În minte când te afli singur și clandestin Într-un periscop! Pesemne e ca senzația cuiva care se ascunde În cala unei corăbii pentru a emigra departe. Într-adevăr, ținta finală avea să fie Statuia Libertății, cu diorama New York-ului. Putea veni fără veste somnolența, poate ar fi fost un bine. Ba nu, căci aș fi putut să mă trezesc prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
zicînd: „Îmi pare rău... “ Închise ochii. Ușa fu trîntită și după aceea, ambulanța fu pornită și o luară din loc. Simțea zgomotul motorului era atît de tare, că parcă avea capul lipit de el. De parcă ar fi fost blocată În cala unui vapor. Auzi vocea lui Kay aproape de față. — E-n regulă, doamnă Pearce. Se ocupa cu ceva, completa un formular sau ceva de genul ăsta, o etichetă, pe care o prindea de gulerul lui Viv. Fiți curajoasă, rezistați, doamnă Pearce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a terminat. În fața lor, masa disgrațioasă a lui Sulaco adăsta pe orbită geostaționară. Pilotată de Bishop, naveta urcă până când cleștii de amarare o prinseră și o traseră în buncăr. Ușile exterioare ale sasului se închiseră, luminile automate se aprinseră în cala umbroasă și pustie și o sirenă își curmă urletul. Căldura propulsoarelor fu evacuată în timp ce caverna de oțel se umplea de aer. În interiorul navetei, Ripley îngenunche lângă Hicks. Bărbatul era inconștient, și se uită întrebătoare la android. ― Am fost nevoit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în direcția marii uși interne de la celălalt capăt al buncărului. În spatele ei, podeaua vibra sub labele monstrului. Femeia trecu peste prag și lovi cu mâna întrerupătorul de închidere. Ușa bâzâi și-i execută ordinul imediat. Zgomotul impactului se repercută până în cală când creatura, dusă de avânt, se zdrobi de obstacol. Fără a pierde timpul pentru a vedea dacă panoul rezistă, Ripley se strecură rapid printre niște forme masive și întunecate în căutarea aceleia care o interesa. În buncărul de îmbarcare, atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
o rețea de canale, ca niște tranșee, protejate de grilaje de metal. Era destul loc pentru Newt, care se și strecurase acolo și, după ce pătrunse printr-o trapă, copilul începu să se târască cu toată viteza spre cealaltă extremitate a calei. Creatura urmărea mișcările lui Newt și ghearele ei se năpustiră și smulseră o parte din grilaj exact în dreptul călcâielor ei. Fetița încercă să se deplaseze și mai repede, contorsionându-se frenetic în timp ce o altă grilă dispărea la câțiva centimetri în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ci șezând pe puntea corăbiei „Daimonia” aparținând grecului Ianis, unul din cei mai citiți negustori din Corint, a cărui iubire pentru Platon se vedea până și în felul cum umbla pe punte: măsurat, îngrijit, fără să se clatine. De altfel, cala corăbiei sale nu era umplută cu uleiuri, măsline, mirodenii, stofe, ori - pentru că tot veni vorba - puști, sânețe, ci cu ediții în piele, frumos stivuite, din tragici, din peripatetici, din satiricii latini, din presocratici, din neoplatonicieni, din Alixăndria sau din Organonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
portocală cu simplitate. — Pe mine mă cheamă Metodiu și sunt călugăr din Moldova - zise personajul nostru. — Pe mine mă cheamă Georgios și sunt grec de pretutindeni - răspunse căpitanul zâmbind, apoi strigă pe punte: Mavros! Mai adă-mi o portocală din cală! Din cală, după o vreme, se ivi un grec de vreo 50 de ani, mic, slab, murdar, neras, cu un tricou flenduros de marinar, aducând o portocală. I-o întinse căpitanului, privindu-l chiorâș, și-i spuse: — Țin să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
simplitate. — Pe mine mă cheamă Metodiu și sunt călugăr din Moldova - zise personajul nostru. — Pe mine mă cheamă Georgios și sunt grec de pretutindeni - răspunse căpitanul zâmbind, apoi strigă pe punte: Mavros! Mai adă-mi o portocală din cală! Din cală, după o vreme, se ivi un grec de vreo 50 de ani, mic, slab, murdar, neras, cu un tricou flenduros de marinar, aducând o portocală. I-o întinse căpitanului, privindu-l chiorâș, și-i spuse: — Țin să-ți atrag atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ca varga, trase puntea, trase ancora și trase cu coada ochiului spre necredincios. — Năduf mare! - spuse turcul, dându-și turbanul pe ceafa. Vreun rachiu, ceva, ne dai matale, jupâne, sau caut eu cu băieții? — Imediat - spuse Georgios scurgându-se în cală. Episodul 224 PRESIUNI MORALE — Să trăiască Imperiul Otoman! - spuse turcul, ridicând plosca adusă de grec. — Să trăiască și să înflorească - zise repede Georgios, înclinându-se. — Matale, părintele, nu ești pe-o vorbă cu mine? - spuse turcul către Metodiu, care rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de tăria rachiului. S-ar găsi - răspunse grecul. — Totul pe un platou așa, mic, fără deranj mare. Și nu mai fiți așa stânjeniți, că, vorba aia - surâse larg otomanul - doar n-au dat turcii. Georgios se înclină și dispăru în cală. — Să trăiască Imperiul Otoman, părinte! - zise tare turcul ridicând plosca. — Poftim? - tresări Metodiu ce se uita spre Orșova. — Matale ești surd sau ne dușmănești? - întrebă atent turcul. — Mă cam lasă o ureche - răspunse Metodiu. — Care? — Asta - arătă Metodiu. — Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
convins că eu aș auzi și aș răspunde că nu numai să trăiască, dar să și înflorească. — Frumos zis - spuse turcul. Nu iei un gât? — Poftim? - făcând Metodiu, ducând mâna la ureche. Episodul 225 UN ROL MAI PUȚIN STUDIAT Din cală, într-o echilibristică specifică neonației lui, apăru grecul purtând o tavă încărcată cu vârf. O așeză la picioarele comandantului turc, care-o privi cu detașare. — Nu s-ar zice jupâne, că matale știi ce-i aia criză - spuse el, apucând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în care eu am investit deja încredere fără rezervă? Cred că-și iubește meseria mai mult decât mă iubește pe mine... Asta-i! Dar eu?... Eu cu ce drept îl judec? Am fost eu mai sociabilă? I-am dat lui cale liberă în manifestare?... Este posibil să califice cu totul altfel îndrăzneala mea... Dar ce? Fetele de azi nu au inițiativă la fel ca băieții?... Cred că greșesc totuși... Iustin are nevoie de el și el, făcându-se și iubit al
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Uneori spre exemplu mergem în zone în care ai probleme să găsești de mâncare. Și atunci iau eu la mine pentru amândoi, măcar pentru câteva zile să avem. Și asta este o problemă, pentru că mâncarea o bagi în bagajele de cală, drumul durează câte patru zile, se schimbă multe avioane... e complicat. A.N.: Când mergi cu armata în zone de război, îți schimbi lucrurile din bagaje? C.Z.: Nu. Primim căști și veste antiglonț atunci când e cazul. Iar hainele trebuie
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
vrea să ne ia prizonieri niște pirați, să ne lase goi pușcă, lipiți unul de altul și să ne lege bine. — De ce să facă așa ceva? am întrebat eu. — Pirați perverși, spuse ea. — Tu ești perversa. — Apoi să ne încuie în cală, amenințându-ne: „Vă aruncăm în mare peste o oră. Până atunci, distrați-vă!“ — Și? — Și noi ne simțim bine timp de o oră, ne rostogolim și ne hârjonim... așa legați. Asta ai vrea tu să faci acum? Da. — O, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
acum, neștiut de nimeni, arde mangalul În strada Moreno, la dispoziția autorităților. „Și Tai An?“, se vor fi Întrebând scepticii. Surd la frivola curiozitate polițienească, ermetic Închis În tradiționalul sicriu viu colorat, fără răgaz legănat de ruliu În prea liniștita cală a lui Yellow Fish, el plutește neobosit, călătorind la nesfârșit, spre China milenară și ceremonioasă. II Patru luni mai târziu, Fang She l-a vizitat pe Isidro Parodi. Era un bărbat Înalt de stat și puhav; avea chipul rotund, șters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-ți iei biștarii, Îți bagă pă gât gălușca cu tărășenia care, dacă caști bine urechile, nu te mai prind vrodată În lăptăria aia. Da unii cască urechile de-amboulea. Nu-i dă glumă, neamule, cât Îmi mai glisez un completo În cală și dacă nu mă iei cu zoru, o să-ți turui o pătăranie care, dacă nu cazi lat pă spate, e decât pencă, când ți-au Îmbătat parpalacu, steteai În el. Oricât mi-ar fi de nașpa să acept - ș-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la mergători, luând urma la peizaju-noutate, spune-i Culmea Montevideo, dacă nu maidaneza cu alunițe. Lacom dă ilustrate multicolorate pentru albumu care io sunt tot timpu, am prins o „captură recomandată“ care mă căuta ca pă ceva bun și, din cala unui bampor dă pescuit, am strigat adio la suavile savane liliachii, la hățișurile verzi și rovinele Împestrițe, care-s țara și patria mea, doru meu șucar. Printre pești și stele, cu peizaje unu mai policrom ca altu, voiaju pă mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu doar că erau imposibil de imaginat, dar procurorii îndrăzneți erau executați exemplar - distruge mitul intangibilității, înrădăcinat în imaginarul politic românesc, generând panică. Sub Daniel Morar, DNA a răscolit toate straturile societății românești măcinate de corupție: Guvern, Parlament, administrație lo cală, justiție, poliție, vamă, sport. În unele cazuri, s-au distrus rețele de corupție tentaculară (dosarul Voicu, dosarul vame șilor etc.), organizate în timp pe verticala sistemului, ceea ce indică amploarea fenomenului. Dosarele din fotbal par să reprezinte marele eșec al DNA
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
Întoarseră la baza hidroavioanelor de la Nantao, majoritatea se Împrăștiară cu partea lor din prada zilei, În ascunzătorile lor din locuințele din Orașul Vechi, adunîndu-se din nou a doua zi dimineață ca muncitorii la fabrică. Jim dormise În Buickul parcat În cala de lansare, de ciment, Înconjurat de carcasele hidroavioanelor arse, În timp ce Basie și francezul cu barbă au stat toată noaptea În popota piloților. Francezul venise Înapoi din sat și se aplecase peste geamul lui Basie. — Nimic, nici măcar o bucată de baligă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
apropiindu-se. Unul după altul, japonezii urcară pe punte pe o scară de frânghie ce se legăna. Vasul avea trei punți, iar pe cea de deasupra mateloții japonezi forfoteau ca niște furnici. Pe puntea a doua se afla intrarea în cala navei. De acolo, se despărțiră și fiecare coborî în cabina ce-i fusese atribuită. Solilor li se dăduse aproape de prova o cabină mică, dată cu lac în stil shunkei. Încăperea era plină de mirosul de lac. Însoțitorii trebuiau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pierdere. Nu te cred. — Nici nu-i nevoie să mă crezi. Știi, senior Hasekura, că Sfatul Bătrânilor s-a împărțit în două tabere până să trimită pe mare corabia noastră? zise tainic Matsuki, punând piciorul pe scara ce cobora în cală. S-o lăsăm baltă! Oricum, astea sunt bănuieli de-ale mele. După ce Matsuki dispăru înăuntru, samuraiul mai rămase o vreme singur pe punte privind marea învolburată. „Însărcinarea noastră seamănă cu o bătălie. Pe câmpul de luptă, ostașul trebuie să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]