35,826 matches
-
fără a mai aștepta îndemnul hățului, se strecură grăbit în ogradă. Un trârâit prelung, poruncitor îl impiedică să-nainteze. Stăpânul se apropie de coșar ridică cu o proptea sârma de rufe ce-atârna de-a curmezișul drumului, apucă de căpăstru calul conducându-l cu grijă printre meri și vișini, în grădină. Opri căruța între gârlici și stogul de paie, înțepeni c-o buturugă o roată și se apucă să deshame. Desprinse bretelele lungi din mănușă, îi scoase zăbala din gură și
Sub aripi de agud by http://balabanesti.net/2011/12/13/sub-aripi-de-agud/ [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
lunguieț. - Mămăliga e sus pe poliță înfofolită-n ștergar să n-o mănânce muștele. Este de dimineață. N-am mai aprins focul pe nădușeala asta, zise ea schimbând vorba. - După ce terminați zbenguitul să duceți o găleată de apă și la cal! Dacă mai aveți de unde! ...o atenționă bătrânul. Bătrâna-l aprobă și dispăru în curte. Dintr-o dată țipetele încetară. Roțile unui tărăbuț zdrăngăneau săltăreț prin ogradă. Câteva voci ascunse puneau ceva la cale. Ca din senin peste scârțâitul prelung al porții
Sub aripi de agud by http://balabanesti.net/2011/12/13/sub-aripi-de-agud/ [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
vale dintre munți, niște ridicături pe jumătate calcar, pe jumătate nisip. Ni s-au prezentat ocupațiile și obiceiurile beduinilor, un neam aparte, mai apropiați de arabi. Punctul culminant a fost cămilitul. E un termen inventat de mine, călăritul vine de la cal și mi se pare un paradox să spui "călăritul unei cămile". Seara am scos din adidași câte un pumn de nisip. Și ... gata. A fost mult, au fost multe, dar ca orice concediu, s-a terminat prea repede. martie 2008
VIAŢĂ PE NIL de DAN NOREA în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1400307711.html [Corola-blog/BlogPost/372859_a_374188]
-
nu îl vedeam obosit. Apoi, când ne lua de mânuțe și mergea cu noi cu Moș Ajunul, când făcea cărare prin zăpada ambundentă, iarna, iar noi ne construiam oameni de zăpadă, ajutat de el, când ne învăța să călărim pe caii pe care îi avea și de care era mândru, sau când ne construia leagăne de lemn, de Paști, leagăne între doi salcâmi pe care îi alegea cu grijă, să aibă trunchiurile cât mai groase, trainici, să țină sub greutatea noastră
ACASĂ- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Acasa_fila_de_jurnal.html [Corola-blog/BlogPost/370867_a_372196]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Stihuri > Reflectii > CLAUDIA BOTA - UMBRELE CAILOR (POEME) Autor: Claudia Bota Publicat în: Ediția nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului FLUTURI ALBI Fluturii albi desprinși din neaua iernii Dansând al vieții ultim vals sublim, Primind lumina clară în faptul serii Tu, fiind poeta la
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1483883571.html [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
-nfiripă Știind că azi nu va mai fi ca ieri. Eu stau și meditez la ziua dintre anotimpuri sugrumate, Clepsidra din privirea ta strabate depărtări Un pas ne leagă printre cuvintele înlănțuite Ale unei lumi de-a pururi învechite. UMBRELE CAILOR În noaptea acelei judecății nesăbuite, Umbrele cailor care tropoteau Păreau tridimensionale la lumina lunii hilare, Ropotele lor încălzeau semicercuri stelare, În desișul acesta ecoul se pierdea în zare. Mă pierdusem în abisul Pădurii spânzuraților, Un semn al durerii, a umbrelor
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1483883571.html [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
fi ca ieri. Eu stau și meditez la ziua dintre anotimpuri sugrumate, Clepsidra din privirea ta strabate depărtări Un pas ne leagă printre cuvintele înlănțuite Ale unei lumi de-a pururi învechite. UMBRELE CAILOR În noaptea acelei judecății nesăbuite, Umbrele cailor care tropoteau Păreau tridimensionale la lumina lunii hilare, Ropotele lor încălzeau semicercuri stelare, În desișul acesta ecoul se pierdea în zare. Mă pierdusem în abisul Pădurii spânzuraților, Un semn al durerii, a umbrelor împământenite, A unor suflete chinuite de remușcări
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1483883571.html [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
atâtea tristeți păzite și nemărturisite? A unor chipuri care cândva au fost zidite, apoi zădărnicite. Din vremurile acelea de goană azi se aud doar șoapte, Șoapte care urlă prin vântul tomnatic A capitanului care comandă încă o moarte. Azi umbrele cailor leagă rănile celor goi, Sprijiniți de trunchiurile copacilor cu fețele moi. Și iată am rămas doar Tu și eu, Noi amândoi, Spre a pomeni sufletele robilor Tăi. DOR NESECAT Te-am privit prin dorul ochiului meu luminat, Ale cearșafurilor îngălbenite
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1483883571.html [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
Vama literară”, moderat de poetul Daniel Vorona. Publicații literare: Lumină lină (New York, SUA), Clipa (Anaheim, California, SUA), Jurnalul Bucureștiului, Singur (Târgoviște), ProLitera (Germania), Confluențe Literare (București), ș.a. (George Roca, Rexlibris Media Group, Sydney, 7 ianuarie 2017) Referință Bibliografică: Claudia BOTA - UMBRELE CAILOR (POEME) / Claudia Bota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2200, Anul VII, 08 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Claudia Bota : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1483883571.html [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
condus țară în precedentul sfert de secol. În al doilea mamele trebuie să devină mame ca tine, adică să-și crească odraslele în muncă pentru muncă și credință. Mulțumirea divinității pentru puținul hărăzit schimbă concepția omului care nu mai visează cai verzi pe pereți ci se întinde cât îi permite plapuma. Și în al treilea: Zona care necesită investiția trebuie asigurată cu infrastructură adică autostrăzi, spitale și scoli de pregătire a viitorilor ocupanți ai locurilor de muncă, nu candidați la demnitatea
PERFECT IMPERFECT de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/emil_wagner_1476786105.html [Corola-blog/BlogPost/354147_a_355476]
-
punct cine știe ce abateri de la reguli necunoscute până atunci, alții priveau cu compasiune „martiriul” în timp ce puțini radiau că în sfârșit mi s-a înfundat și că a fost bine „potcovit talanul”- cu toate că nu mi se potrivea deloc uzuala poreclă, dată îndeobște cailor închiși în obor sau lăsați de către stăpâni slobozi, să pască pe miriștile și ulițele satului, la adăpostul nopții ... Văzând că nu mă opresc din plâns s-a așezat lăngă mine în bancă, m-a mângâiat pe creștet și a încercat
ÎNCEPUTURILE LECTURII ŞI CUM ÎŢI VINE POFTA DE EA ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 by http://confluente.ro/Inceputurile_lecturii_si_cum_iti_vine_pofta_de_ea.html [Corola-blog/BlogPost/367214_a_368543]
-
veșnicie tac și-și țin cuvântul, Mereu neclintite, sub sub aceeași lună, Dealurile mele, toate, împreuna. Pe cărări umbrițe, se aud sătenii, Măi străbat prin vreme, încă, idicenii, Turmele lor urca până-n coama rară, Ciurdele, alene, se întorc, spre seară. Caii scot pe pajiști icnete rebele, Călăreții urca dealurile mele, Se aud căruțe, glasuri minunate, Veșnicia, încă, bântuie prin sate. Coasele retează iarbă din vâlcele, Si miros a viața, dealurile mele, Stau la sfat vecinii, ca-în vremuri străbune, Când, pe după crește
DEALURILE MELE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 by http://confluente.ro/emilia_amariei_1472586349.html [Corola-blog/BlogPost/375418_a_376747]
-
lume pestriță, de toate vârstele... un șuvoi uman ce se scurgea dinspre poarta mare cu deschidere la stradă spre două panouri mari, fixate pe un perete.”? (Căminul Racoviță, vol. I) Desigur, tânărul Grig nu intră în grajd să își aleagă calul cu care să plece la drum, asta pentru că vremurile sunt altele, povestitorul e altul. El urcă, însă, în podul casei și își pregătește cu aceeași grijă valizoiul de lemn pe care îl vopsește în baiț maro și îi repară încuietoarea
CĂMINUL RACOVIȚĂ, VOLUMUL III, AUTOR, GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 by http://confluente.ro/helene_pflitsch_1475688423.html [Corola-blog/BlogPost/365930_a_367259]
-
care să plece la drum, asta pentru că vremurile sunt altele, povestitorul e altul. El urcă, însă, în podul casei și își pregătește cu aceeași grijă valizoiul de lemn pe care îl vopsește în baiț maro și îi repară încuietoarea, locul calului înaripat este luat de trenul care îl va duce spre orașul universitar, unde îi va ieși în cale și Spânul roșu - oare nu roșii sunt toți cei care se agață de hainele lui, nesclipitoare dar curate, în încercarea de-al
CĂMINUL RACOVIȚĂ, VOLUMUL III, AUTOR, GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 by http://confluente.ro/helene_pflitsch_1475688423.html [Corola-blog/BlogPost/365930_a_367259]
-
nr. 2075 din 05 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Pasărea își exersa ideea de zbor, avea deschisă o fantă în cer prin care coboară dimineți de argint luminând întunericul din ape. Nu lipsea nici rotundul înalt deasupra, o potcoavă a cailor lunii norocoasă cu o poartă a răsăritului de unde vin magii nopții călări. Ne vor sufla-n sprâncene fosfor și aură luminoasă ne vor pune până ne vom cunoaște măsura în care încap șoapte din visare în conturul unei femei. Vin
EA AR PUTEA ÎNTREBA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 by http://confluente.ro/llelu_nicolae_valareanu_1473108491.html [Corola-blog/BlogPost/376290_a_377619]
-
din 31 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului O ploaie zorită și iarba vâlvoi Cocorii amintirilor țipă Amiaza coboară-n apus pe-o aripă Cineva sparge oglinda din noi; Un secol bolnav ne incită În zori să sărim ca hoții pe cai S-o ștergem ca vulpile nopții și-ncai Să dăm foc la cuferele cu dinamită! Pe ulița mare ce duce în centru Ferestrele negre se-nchid la un semn Pe lucruri se cerne un aer mai demn Ca un sigiliu definitiv
CINEVA SPARGE OGLINDA DIN NOI de ION UNTARU în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cineva_sparge_oglinda_din_noi.html [Corola-blog/BlogPost/351187_a_352516]
-
Adormită-n șoapta marilor tăceri. Poate că ne ninge peste amintire, Poate că ne ninge ca de început, Poate că se-așează ca pentru-o zidire, Într-un vast imperiu, alb, curat și mut. O să ne tot poarte sănii îmblănite, Cai vor scoate aburi calzi printre nămeți, Și-or mai fi colibe, poate, părăsite, Pînă-n faptul unei albe dimineți. Sub covorul iernii, un oraș apatic Vom lăsa în urmă fără de regret, Ca pe-un zbor al spaimei, frînt și singuratic, Ca
PROASPÃTA NINSOARE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 by http://confluente.ro/dragos_niculescu_1483198585.html [Corola-blog/BlogPost/383053_a_384382]
-
timpului, biserici, mici piețe și ajungem în frumoasa piață San Marco. Buricul târgului. Bazilica San Marco ne așteaptă având o datorie față de mine, când paznicul mi-a închis ușa în nas de nu am mai avut acces la scara spre cai. În față-dreapta, se ridică semeț campanila bazilicii. În dreapta se deschide priveliștea spre marele canal și insula Giudecca. Privesc spre insulă și nu pot uita călătoria de vis la Murano, altă insulă, ce livrează planetei sticlă colorată, prelucrată mai mult sau
TABLETA DE WEEKEND (127): JURNAL DE VACANŢĂ: VENEŢIA-PAVIA-TORINO de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 by http://confluente.ro/sergiu_gabureac_1439776996.html [Corola-blog/BlogPost/373552_a_374881]
-
Nu dau nicio garanție care să fie executată, dau doar numele lor, pe care nu concep să-l scoată la mezat. Că sunt și printre ei Trumpi care, chiar și fără capitolul 11, înțeleg că creditorul poate să le ia caii de la bicicletă ... da! Evident! O știe și creditorul. Dar sunt puțini! Și pentru sume atât de mici, de cele mai multe ori nu rentează să te duci să-i execuți bicicleta. Și oricum, ăilalți, ai mulți, non-Trumpii, dau de-ajuns cât să
Legenda lui Trump sau adevăratul motiv pentru care băncile au nevoie de noi by https://republica.ro/legenda-lui-trump-sau-adevaratul-motiv-pentru-care-bancile-au-nevoie-de-noi [Corola-blog/BlogPost/338105_a_339434]
-
și despre puhoaie umflate ce se băjenesc! -Se revarsă apusul își dau mâna-n Levant soarele justiția și luna prin mlaștină destinelor damnate cu cei doi răci casă Domnului cade cu față-n țărâna răpusa de fulgere îndoliate și de caii stelelor scăpați din frâuri pacea e dusă în pârjiolite pustiuri de durerea îngerilor și carul lumii funebru își află repaos în groapă Marianelor. 24.04. 2017 ,,Ghiocul,,= una specie de arnese, tipo conchilie, o globo usato da gitane e veggenti
(GHIOCUL DE CRISTAL TRADUS ÎN ITALIANĂ) GLOBO DI CRISTALLO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1494624589.html [Corola-blog/BlogPost/344156_a_345485]
-
la profetul taumaturg de care auzise toată lumea. Veștile pe care le află omul în ziua aceea fură însă foarte rele. Plecă așadar de acasă cu câteva perechi de hamuri pe umăr și intră într-un han de caravană, printre cămile, cai, asini și mărfuri de tot felul, undeva în afara cetății, unde era o mare aglomerație, crezând că prin acel loc ar fi putut afla ceva. Intră în încăperea unde se putea mânca ceva și se așeză la o masă cu o
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_condur_1402954859.html [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
vis mai agitat, Se trezi ca să constate O crudă realitate : Anii, se scurgeau se pare Fără vreo discriminare Și tot dând din coalțe-n coalțe, (Cum mai ricoșează gloanțe) Cu probleme, cu belele, Nu mai menționez, cățele, Alerga (mă-nțelegeți) După cai verzi pe pereți, Căci, plecat parcă mai ieri Ajunsese...nicăieri ; Prea mult nu vă mai rețin, Mă iertați, mai am puțin, Că revin din nou la el, Năpârlit și singurel, Se visa, cu nostalgie, (Că plătea acum chirie) Tolănit la
VIS DE EMIGRANT de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1623 din 11 iunie 2015 by http://confluente.ro/valeriu_cercel_1433988998.html [Corola-blog/BlogPost/367933_a_369262]
-
și blânde mâncă țărna / unde am călcat și unde am stat. Cât de mult mi-aș fi dorit să fi trăit într-o lume a luminii și a zâmbetului, să fi avut puterea înălțării păsării spre înaltul celest și goana calului în șesul teluric sau saltul peste crestele munților al caprelor negre, care să mă facă nevăzut în căutările aprige ale destinului. M-aș fi pierdut într-o lume a ideilor scrise, a năzuințelor și a fricii de a trăda arta
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 by http://confluente.ro/Stafiizarea_egoului_si_demitizarea_nefiindului_.html [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
nu se cade să aibă pas grăbit, agitat, mai ales în spațiul public, de aceea pășește ca pe ace, ne vorbește grațios, cu accent ușor alintat. Tânăra din Lima e mică de statură și îmi pare că merge pe un cal de rasă vânjos, dar de talie joasă, precum cei care duceau poșta în munții ei natali ... ” (Veronica Balaj - „Mătase și cafea rece, elvețiană” Volumul antologic al scriitorilor români de pe toate continentele constituie expresia artisticului de pretutindeni, semn al actualei civilizații
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_1399208006.html [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
-i strategia, mamă? Că tu le ai cu chestiile astea. -Fii atent, comanda la mine! Mai întâi, îl învălui câteva zile cu filajul. Câți clienți îi calcă pragul, câți cumpără, ce cumpără, de ce valoare, ca să-ți dai seama pe ce cai aleargă afacerea lui. Dar filajul, nu-l faci, mă, ascuns după copaci, ca un agent tâmpit. Intri matale în magazinu’ omului și...c-o fi, c-o păți, cum mai merge treaba, Nae, ce se mai vinde, mai reziști, mă
FRAGM.1- NUVELA CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1414002144.html [Corola-blog/BlogPost/341108_a_342437]