1,577 matches
-
refuzuri adăugam și ceva afirmativ. Ceva care ne marca profund evoluția personală. Voiam o societate de „profi” (profesioniști). Una de tip meritocratic în care fiecare să se așeze social și material acolo unde îi e locul. O societate liberă, fără „capitaliști”, dar cu coproprietari (ceva între kibbutz și autogestiune de tip iugoslav). Acest gen de protest și aspirație era perfect coerent și cu lumea de stânga a Apusului, și cu mânia noastră pe pseudovalorile selecției de tip comunist. Nu-mi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la suprafața lucrurilor, cu conștiința castrată. Iar ei nu înțeleg nici acum lucrul ăsta și cred că dacă ne plătesc masa la restaurant din fondurile lor de protocol și ne poartă pe coridoarele de la Consiliul Europei cădem complet pe spate. Capitaliști decadenți, ce mai... 3 noiembrie 1999 Mihaela: Remote-control Da, cred că ai multă dreptate cu panem et libris. Mă întorc la acel seminar „Pedagogie des Philosophes” din sătucul de lângă Lausanne. Să trec peste ce însemna sat. Și peste faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu el? - N-am știut. Da’ ce-au avut cu Neculce, fostul contabil de la Fabrica de Dulciuri? - L-ați cunoscut demult, în casa mătușii dumneavoastră, în Ajunul de Crăciun când ne-am revăzut și noi. Ei spun că e „omul capitaliștilor, că i-a slujit” - auziți prostie! pentru că lucra în fabrică - la asta, ca argument, faptul că „vorbește și acum despre frumoasele vremuri trecute, dinainte de război”. Atât a fost de-ajuns. Se spune că l-a denunțat un coleg de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
participa la turnee de mâna a doua. Mită. E ilegal, dar, practic, toți cei treizeci aflați în vârf sunt tripli câștigători. În vreo doi ani o să se dezlănțuie o adevărată furtună. Chestia ar trebui legalizată, și încă repede. Eu sunt capitalist, moșule. Sunt un capitalist bun. Aici e vorba de cerere și ofertă. De ce să i te opui? Uite-ți pantalonii Arătă spre ușă. — O, domnul Goodney, am auzit eu vocea melodioasă a doamnei în halat alb. — O să termini repede, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mâna a doua. Mită. E ilegal, dar, practic, toți cei treizeci aflați în vârf sunt tripli câștigători. În vreo doi ani o să se dezlănțuie o adevărată furtună. Chestia ar trebui legalizată, și încă repede. Eu sunt capitalist, moșule. Sunt un capitalist bun. Aici e vorba de cerere și ofertă. De ce să i te opui? Uite-ți pantalonii Arătă spre ușă. — O, domnul Goodney, am auzit eu vocea melodioasă a doamnei în halat alb. — O să termini repede, nu-i așa? Sissy Skolimowsky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și văd din ce an sunt ziarele: 1960. Văzusem astfel de colecții cu articole decupate din presa țărănistă și legionară. Iată că și comuniștii au făcut-o. Probabil cei care azi își scriu memoriile sau își îngrijesc afacerile de prosperi capitaliști... Timpi morți, așteptând colecțiile de ziare solicitate. Lenea din Bibliotecă pogoară și în gând, mortifică așteptarea. O plasă de păianjen te-nvăluie, transformând enervarea incipientă în sentiment al zădărniciei, al neputinței. Mai cumplit decât supunerea față de destin e sentimentul acesta vâscos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
împărțite în ore de mâncare și căcare și spermă, filme, somn, policlinică, asta-i tot. N-o fi un supraterestru. Chestiunea centrală rămâne cea economică, știu asta. Tocmai la noi se uită marea descoperire marxistă: existența determină conștiința, nu invers. Capitaliștii au învățat să folosească arma economica prea bine. Asta-i adevărata întrebare, aici e punctul central, aici trebuie pus stetoscopul, știu asta. Nu mai e ca acum 30 de ani! Nu contează ce gândești, contează ce mănânci și cum plătești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zis vreodată una ca asta - de ce? Uite, nu știu de ce, dar asta-i: n-am zis!» Sapșa Începe să râdă - rânjește: «Și ce dacă n-ai zis? Ce importanță că n-ai zis tu - dar au zis ai tăi? Burjuii? Capitaliștii? Fașiștii? Antisemiții? Au zis! Că tu, unul, n-ai zis, ce contează! Nu În unul ca tine se Împiedecă roata istoriei care merge Înainte! Contează că ești Învățător vechi, educator de tip burghez! Că ești român! Că ești reacționar! Contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nici măcar revizor școlar...; nici eu, nici părinții mei - așa că ce să aibă comuniștii cu mine? Drept, o vreme n-au avut: mie nu mi-au făcut nimic. Mă uitam În jur: Înalții funcționari - ridicați; dar eu nu eram Înalt-funcționar; proprietarii, capitaliștii, burjuii - ridicați; eu nu intram În aceste categorii. Vine rândul popilor, al călugărilor; vin culacii la rând - ei, aici... Dar mi-am zis că eu, mereu eu nu mai eram țăran - deci n-aveam cum fi culac...; că eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
despărțea doar un om: Abdul-el-Kebir. După mai bine de un secol de colonialism, neamul său nu era împărțit în clase sociale bine determinate, bogați foarte bogați și săraci foarte săraci, și nu se încadra în schemele clasice ale națiunilor dezvoltate: capitaliștii de o parte și proletariatul de cealaltă parte, înfruntându-se pe viață și pe moarte într-o luptă nemiloasă pentru supremația idealurilor lor. Pentru ei, cu șaptezeci la sută din populație analfabetă și o lungă tradiție de a se supune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Eu îmi închipuiam totul ca pe autostradă: noi depășeam capitalismul, acceleram cu forțe unite pe drumul spre comunism și nu-i îngăduiam imperialismului să ne țină în loc. Când tovarășul vorbea astfel, totul era clar și toată lumea bătea din palme. Dar capitaliștii nu erau la fel de răi ca imperialiștii. Știam asta, pentru că mi-o explicase tata, cu un zâmbet mucalit până la urechi. Erau numai nefericiți, fiindcă, spre deosebire de noi, ei nu posedau mijloacele de producție. Imperialiștii, în schimb, îi nefericeau și pe alții. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
s-ar termina cu bine. Tata ar conduce congresele de partid și mama ar sta alături de el, ținându-l de braț. Apoi signor Giovanni și signora Maria, Paolo și Francesco s-ar muta la noi și ar renunța să fie capitaliști. Signor Giovanni ar pedala pe bicicletă în apartament împreună cu unchiul și, cine știe, poate că unchiului i-ar fi de folos. Atunci a intrat în cameră tata. Când tații se întorc seara acasă, ei au muncit toată ziua. În filmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Suedia. Venea în camioane care purtau număr de înmatriculare intern și treceau granița, rămânând sigilate. Uneori vedeam și la Roma asemenea camioane. Frigorifice. Ele transportau carne pentru partid. „În țara noastră se face revoluție permanent. Trebuie să fim vigilenți cu capitaliștii, altfel riscăm să ne bombardeze cu antricoate și cu Nutella”, glumea tata cu Pietro. La douăsprezece ne întorceam acasă. În vârfurile palmierilor tresălta vântul și, dacă o mașină de poliție făcea taatii-taa-tii, atunci tăcerea se spărgea în țăndări. Era cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
se plimbe prin cameră, dând impresia că se mișcă ușor și firesc. Ce căra el pe dedesubt n-avea voie să atragă atenția. Când în sfârșit s-au declarat mulțumiți, ne-am dus la culcare. Tata mi-a șoptit: „Pe capitaliști îi putem jumuli, nu-i așa?” M-a privit cu un zâmbet poznaș. Eu i-am întors un zâmbet la fel, deși nu înțelegeam nimic. Doar asta își dorise tata mereu, să ajungem la capitaliști. Tata fura de trei săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Tata mi-a șoptit: „Pe capitaliști îi putem jumuli, nu-i așa?” M-a privit cu un zâmbet poznaș. Eu i-am întors un zâmbet la fel, deși nu înțelegeam nimic. Doar asta își dorise tata mereu, să ajungem la capitaliști. Tata fura de trei săptămâni, seară de seară, iar noi trăiam din ce aducea el acasă. Ne-a povestit că spăla vasele dinadins mai încet, iar când luminile se stingeau în bucătărie, se repezea în camera frigorifică și își burdușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Imediat după Revoluție prețurile erau mai normale, așa că își permitea să stea la Hotel Dorobanți, lângă Piața Romană. Acolo pusese ochii pe ea un italian venit cu afaceri în țara ce se desfăcea ca o piersică sub degetele hotărâte ale capitaliștilor. O filase cât o filase, după care venise la masa ei. În jur de 35 de animanierat, înfățișare plăcută. Trei zile ieșiseră împreună la teatru, la filme, la restaurante. Mă uit în jur la camera cu pereții de paiantă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
viii, și noi, cu damele și cu izmenele noastre! Ph-hah... Cum era lozinca leniniștilor? "Defecați, defecați, defecați!" Ia să vă spui io una bună și gustoasă, din viața reală! Ieri, după ce mi-am jumulit cardul la cumpărături, în supermarket, la capitaliști, după marfă, îmi aduc aminte, ca vițelul, că nu mi-am luat și medicamentele pentru tensiune. Năzdrăveniile alea, care duc la impotență! Coșmaru'lu' Lili! Bon...! Cum eram deja pișcat, de la un țoi de rachiu de mere, printat la trezire
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
muncii înainte de culcare, am dat întîmplător peste „ultimul duel”, un documentar istoric foarte british despre un ultim duel care a avut loc pe la începutul secolului al XIX-lea undeva în Scoția. Interesant era că protagoniștii nu mai erau aristocrați, ci „capitaliști” pursînge, am putea spune, adică un bancher și un om de afaceri, care și-au lăsat însă baltă toate interesele pentru a-și apăra onoarea afectată de o bănuială de-abia formulată de către unul dintre ei. Mă rog, motivul era
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
relațiile dintre dreapta și stînga din România, în care domnul președinte nu a făcut decît să se integreze, aducînd în plus doar farmecul său personal. A-l înjura pe unul de „dreapta” sau „stînga” (mă-tii, cu tot neamul ei capitalist/comunist...) înseamnă a-l des ființa pe el și neamul său printr-un simplu gest din gură și a te în-ființa pe tine și ai tăi ca singuri ocupanți legitimi ai arenei publice. Singura diferență „emoțională” dintre cele două tabere
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
motiv. Vine apoi obtuzitatea, miopismul politic dublat sau nu de interes sau răutate. Ca și în cazul protestelor din ianuarie 2012, protestatarii din zilele acestea sînt percepuți, uneori sincer, ca o adunătură bezmetică de stîngiști caviar și pensionari nostalgici, anti capitaliști din plictiseală sau modă. Dar, doamnelor și domnilor, pur și simplu nu așa stau lucrurile ! Mulțime pestriță ? Da, desigur, orice revoltă de stradă este pestriță, altfel ar fi revoluție. „Nici nu știu ce vor” - acuză unii. Se poate, dar știu ce nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a fost rezolvat pe cale pașnică”, iar locuitorii acestor teritorii, „cu preponderență ucraineni și moldoveni, au obținut posibilitatea să se alipească la familia prietenească a popoarelor sovietice și să făurească o viață nouă, viața unui popor eliberat de sub puterea moșierilor și capitaliștilor români [...]. Noi știm acum cu câtă bucurie populația Basarabiei și Bucovinei de Nord a completat rândurile cetățenilor sovietici”. Molotov nu uita să precizeze, fie și într-o singură frază, semnificația strategică a ocupării Basarabiei: „În legătură cu aceasta, frontiera Uniunii Sovietice s-
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
pe cale pașnică. Locuitorii teritoriului Basarabiei și Bucovinei de Nord, cu preponderență ucraineni și moldoveni, au obținut posibilitatea să se alipească la familia prietenească a popoarelor sovietice și să făurească o viață nouă - viața unui popor eliberat de sub puterea moșierilor și capitaliștilor români. Aplauze îndelungate/. Noi știm acum cu câtă bucurie populația Basarabiei și Bucovinei de Nord a completat rândurile cetățenilor sovietici. În felul acesta, odată cu alipirea Basarabiei teritoriul Uniunii Sovietice s-a mărit cu o suprafața de 44,5 mii de
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
cheme ca pe tac-su. Ce, el și-a mîncat amaru’ acia cu noi ca să ne spună nouă?... Cum face și ăștia de veniră acuma să cantindeze, Rațu ăla... Vine el să pună laba pe țară, s-o dea la capitaliști... Ce-i aia țărăniști, bre? — Domnilor, dar..., dă să spună profesorul. — Ehehei, i-auzi, domnilor... Domn’ profesor, dacă io am fost toată viața mea tovarăș, domn’e, cum pot io acușa să mai fiu domn? — Domnilor, dar dumneavoastră unde mergeți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mecanice sunt: • părțile nu au mișcări proprii în întreg (sportul sovietic); • legătura, care unește individul cu societatea este analoagă acelei dintre un obiect și persoana care-l posedă; individul nu-și aparține (sportivii comuniști erau păziți să nu plece, acei capitaliști depind de contract); • sportivul este un lucru de care societatea dispune exclusiv (antrenorul Nadiei Comăneci a fugit din țară); • drepturile personale nu sunt distincte de cele reale (sportivii erau puțin răsplătiți); • personalitatea individuală este absorbită de personalitatea colectivă (sportivii chinezi
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
a jucat, i-a adus și averea, și titlul, și,în bună măsură, modul de a se comporta, el, și de a și-i învăța, pe copii, cum să se poarte în viață și lume. Tatăl i-a fost un capitalist de mijloc. Se ocupa de un oarecare comerț. Mai precis, o speculă, admisă, la timpul acela, ridicată la rang de politică statală, comercială, din care se ridicau, cu timpul, bogătași, dacă se mai și amestecau în politică, devenind și politicieni
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]