5,341 matches
-
Ocnașii pe viață și condamnații la moarte își sfâșie cu dinții venele de la încheietura mâinii. Nebunii își zdrobesc capetele, murdărind cu creierul și sângele lor pereții celulei din ospiciu. Animalele prinse în capcană își curmă și ele viața. Iar cele capturate de vii și băgate în cuști, prin grădini zoologice sau menajerii, nu se mai înmulțesc, căci instinctul le dictează că a naște în captivitate înseamnă a naște un pușcăriaș pe viață. A nu te înmulți este tot o formă de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Porto, în ziua de 2 iulie 1833 - un an de la începerea războiului civil - și întîlnește escadra lui Don Miguel la capul S. Vicente. Două ceasuri îi sunt de-ajuns ca s-o atace, s-o scufunde în parte și să captureze restul, pentru că Napier era englez, dinamic și însuflețit de un mare spirit de aventură. Cu câteva zile înaintea bătăliei navale, o parte din forțele rebele asediate în Porto plecaseră în sudul țării și ocupaseră Algarve. Începuse seria de lovituri curajoase
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
poți, așadar, să înțelegi cum stau lucrurile. Gualfard e o căpetenie importantă și azi e aici cu o suită numeroasă. Nu sunt sigur că mărturia unui țărănoi va fi suficientă ca să-l punem la zid. Dacă am încerca să-l capturăm, am putea să provocăm dezordini, și încă grave. Ne-ar conveni, poate, mai degrabă doar să-l prevenim pe Gundovek și să-l lăsăm pe el să aleagă cum îl va scoate din joc. Măcar și după adunare. Mulțimea dinaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
brațul stâng, reușind astfel să-l ferească de laț, în timp ce, aruncându-și arma, apucase cu dreapta frânghia, căutând să o rețină; lațul îl prinse totuși, pe sub brațul stâng, dar îi strângea gâtul doar dintr-o singură parte. Hunul care îl capturase îl smuci violent, cu un strigăt de batjocură, parcă, și în același timp de triumf, iar el căzu pe pământ și fu târât o bucată; fu izbit dureros de arbuști, rădăcini, trupuri de soldați căzuți, arme abandonate, în timp ce vârfurile copacilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trecuse pe sub roțile unui car. Simțea mai ales o durere arzătoare în grumaz, iar capul îi era strâns parcă într-un clește. își aminti cu oroare lațul care, într-o clipită, sustrăgându-l morții onorabile pentru care se pregătise, îl capturase, reducându-l la neputință, în vreme ce îl trăgea ca pe o paiață. Din ceea ce se întâmplase după acea nu-și mai amintea nimic. Era oare prizonier? Dar atunci ce însemnau acele glasuri feminine? Scruta atent cu privirea în semiîntuneric, fără nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Ce vrei să mai știi? Fără să ia în seamă ironia sa și căutând să-și urmeze firul gândurilor sale nerostite, Balamber continuă: — Gundovek, îmi închipui, pe urmă fiul său Chilperic. Ieri am fost la un pas de a-l captura știi? Și apoi, romanul acela, da, Alpinianus. Erau toți acolo, așa-i? Sebastianus fu bucuros să afle că Chilperic supraviețuise bătăliei, dar nu putu să nu se întrebe unde țintea hunul. — Bineînțeles, răspunse. Toți; chiar și acel Reinwalt care mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de care barbarii aflaseră că vin din familii înstărite, erau mai mult decât niște prizonieri: ei erau ostatici, cărora viitorul le-ar fi putut aduce poate eliberarea, în urma plății unor răscumpărări. Ba chiar unii dintre aceștia din urmă, care fuseseră capturați în zonă, își făceau curaj, legănându-se în iluzia că darurile din partea familiilor lor ar fi ajuns, mai devreme sau mai târziu, în tabăra hunilor, pentru a putea trata răscumpărarea. între prizonieri se aflau și câțiva burgunzi, puțini de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
degrabă decât alții, din cauza urii care din cele mai vechi timpuri despărțea cele două popoare. Cu surprindere, Sebastianus regăsi în acea mică mulțime și un alan care făcuse parte din suita sa; se numea Maliban și fusese, ca și el, capturat la râu, în timpul luptei. Era un tânăr înalt și cu trăsături nobile, bronzat, cu ochii închiși la culoare și cu păr castaniu și ondulat, prins într-un coc la ceafă. De îndată ce îl recunoscu în el pe comandantul său, se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tufă povestise că burgunzii erau conduși de o tânără femeie ce călărea un roib cu stea în frunte confirmând astfel indirect impresia pe care Mandzuk o avusese încă din primul moment. Rugurile acelea din noapte, ai căror autori nu erau capturați niciodată, îi demoralizau pe oameni. în lumina celor întâmplate în ultima vreme, clemența arătată cu câteva zile înainte față de fugari deveni iute motiv de acuze. Adunați în jurul bivuacurilor, războinicii constatau într-un glas că necazurile începuseră după puțin fructuoasa ascensiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dacă ar fi vrut, să-și ia arcul și să o doboare cu o săgeată. Auzi în spate huruitul unui galop: doi războinici se apropiau să-i dea o mână de ajutor, incitați de gândul că îl ajută să o captureze pe „Prințesa morții“. Unul dintre ei rotea în aer un laț pentru cai. Li se repezi împotrivă cu mânie. — Plecați! le strigă, însoțindu-și ordinul cu gesturi energice ale brațelor. Duceți-vă de aici! Stupefiați, înspăimântați, cei doi traseră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dar cu o barbă lungă, izbucni: — Eucherius, de ce ați făcut asta? Voiai deci să mă omori? Celălalt nu-i răspunse. îi țintuia, în schimb, cu o privire îngrijorată în ochii ce păreau imenși pe chipul slab, pe cei care îl capturaseră. Vârându-și sabia în teacă, Metronius îl împinse brutal spre un arin tânăr: — Ticălosule! Voiați să ne prăjiți de vii, ei? Dar nu v-a mers; și acum ai încurcat-o, prietene! Sebastianus, trimițându-i pe Maliban și pe Vitalius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Un alt trădător în slujba lui Atila. Dacă am înțeles bine, îi sugerează lui Reinwalt să nu cedeze și să atace fără să mai stea pe gânduri. E limpede că nu vrea să renunțe la sclavii pe care i-a capturat pentru sine și se gândește că nu o să avem curajul să ucidem băiatul. Făcându-l să tacă printr-un gest enervat și hotărât pe interlocutorul său, Reinwalt îi vorbi din nou lui Mabertus — Bine. Noi plecăm. Ai cuvântul meu. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și grajdurile. Grânarul fusese golit, pivnițele prădate. Plecând de acolo, barbarii eliberaseră mulți prizonieri, însă în perimetrul villa-ei găsiră mai târziu alte trupuri - liberți și sclavi uciși în timpul incursiunii. Câțiva servitori nu mai erau de găsit: fugiseră, poate, ori fuseseră capturați și duși de acolo de barbari, în ciuda angajamentului lui Reinwalt. Acum, că pericolul trecuse, Hippolita îi lăsase de îndată intendentului său sarcina de a arunca o privire printre resturile încă fumegânde, pentru a constata dimensiunile dezastrului. Ieșise printre primii în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bine mentalitatea barbarilor încât să-și imagineze că tânărul acela - fiul unei căpetenii puternice și temute - s-ar fi simțit obligat să caute tot restul vieții sale să-și răscumpere situația stânjenitoare în care se găsise cu o noapte înainte: capturându-l, Mabertus îi pătase pentru totdeauna reputația sa și îi schimbase în mod ireparabil destinul. „Ei bine, își spuse, cu atât mai rău pentru el!“ Trăgând cuțitul de la centură, tăie frânghia ce ținea legat calul băiatului de al său. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lor. Așadar, contrar ceea ce își imaginase Atila, moartea lui Theodoric nu fusese suficientă ca să-i îngenuncheze pe teribilii săi războinici. Se simți străbătut de un fior de groază: războinicii hiung-nu riscau să fie încercuiți, regele însuși ar fi putut fi capturat sau ucis! Instinctiv, Balamber se întoarse spre Odolgan, la timp pentru a-l vedea cum privește sub bărbie o lovitură de suliță care efectiv îl smulse din șa; împroșcă un șuvoi de sânge și căzu de pe cal pe spate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zi după uriașul măcel, hunii și aliații lor erau încă acolo cu toții. Asaltul furibund al goților asupra taberei lor fusese respins cu o furtună de săgeți; Thorismund însuși căzuse de pe cal și, rănit la cap, riscase să fie terminat ori capturat de dușman. încă din zorii zilei, războinicii lui Atila se adunaseră pe linia carelor, pregătindu-se să înfrunte un nou atac al dușmanilor. Suflând din corn și scoțând sunete de luptă, demonstraseră că regele lor era cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Les, ești teafăr? Ochii albaștri al Anrellei erau neliniștiți, figura ovală era palidă și obosită. - Liniște! ordonă o femeie cu voce profundă. Dar Craig dădu din cap și zâmbi liniștit către Anrella. - Chiar el era, raportă conducătoarea jeepului care-l capturase. Mi s-a părut că am văzut pe cineva pe gard, pe când aterizam. Era un copac acolo, foarte aproape de gard. - Taie-l, ordonă vocea profundă. Și taie și ceilalți copaci care ar putea fi folosiți pentru evadare. Pune-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
nu nouăzeci, ci nouă sute. Înconjoară deșertul. Controlează tot ce circulă pe sol sau în aer, tot ce mișcă pe-acolo. Folosește detectoare radar noaptea, reflectoare, trupe de noapte. Îți încredințez puteri nelimitate pentru a utiliza toate forțele disponibile în Statele Unite. Capturează-l pe Craig! Își dădu seama că se lupta, literalmente, pentru viață. CAPITOLUL 8 Craig se trezi. Nu avea nimic la care să se gândească. Ceea ce fusese întunecat se luminase brusc. Zăcea întins, foarte calm. Nu era deloc conștient că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
dar într-un fel nu prea i se putea aplica lui. După câteva clipe, încă nu identificase nepotrivirea. Ezitarea încetă. Își trase la loc picioarele sub cuvertură și zise: - Poate că ai dreptate. Dar felul cum acea femeie a fost capturată, chiar în această cameră, mă face să mă îngrijorez pentru siguranța ascunzătorii noastre. Se opri, încruntându-se. Avu o intuiție fulgerătoare că până la apariția în scenă a lui Peters nu fusese îngrijorat și că de fapt, starea lui inițială fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
face foarte curând. Acum, te rog, grăbește-te. - Cum mi-ai spus? - Mișcă! Păși încet, dar mintea îi era ca un pumn încleștat, strângându-se în jurul realității teribile care-l înconjura. Ea îl cunoștea. Această femeie pe care ei o capturaseră, această - cum spuseseră că se numea? - Anrella Craig îi cunoștea identitatea reală. Avusese un plan vag să se întoarcă asupra ei în întuneric, înșfăcându-i arma. Dar rămăsese zguduit de cuvintele ei. Trebui să se înghesuie prin deschizătură; atât era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
la cale un plan criminal. Craig rupse tăcerea cu un glas încordat, șocat. - Trebuie să înțeleg că Peters, McLarg, eu, Kelger, Rainey și ceilalți trebuie să fim ținuți acolo sus, la suprafață până ce armata și aviația Statelor Unite încearcă să ne captureze? Și că voi veți sta și veți privi cum încercăm să ne găsim o cale de scăpare, fără să faceți nimic pentru a ne ajuta? Văzu că... soția lui încuviințează rece, din cap. Ochii ei erau strălucitori și înțelegători. - Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
vor fi în siguranță în această ascunzătoare din deșert. Acum înțelegea mai bine. O armată de tancuri și avioane vor ataca - iar ea și ceilalți erau hotărâți să moară dacă el nu reușea să împiedice acel atac sau dacă era capturat. Craig se ridică brusc în pat. "Nerodule!" gândi el furios "ei nu vor face asta; și totuși am înghițit nada". Furia i se stinse la fel de repede cum apăruse. O plăcea pe femeie. Era focoasă și avea personalitate. Și, cumva - asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Ocnașii pe viață și condamnații la moarte își sfâșie cu dinții venele de la încheietura mâinii. Nebunii își zdrobesc capetele, murdărind cu creierul și sângele lor pereții celulei din ospiciu. Animalele prinse în capcană își curmă și ele viața. Iar cele capturate de vii și băgate în cuști, prin grădini zoologice sau menajerii, nu se mai înmulțesc, căci instinctul le dictează că a naște în captivitate înseamnă a naște un pușcăriaș pe viață. A nu te înmulți este tot o formă de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ferestrei, după care a făcut cale întoarsă. Cineva s-a uitat afară, înspre grădină, iar Jina a simțit c-o ia cu frig. S-a gândit la jinn-ul lui Naji, dar ei nu-i era teamă c-avea să fie capturată de spirite. Ea era amenințarea din întuneric, ea era diavolul care venise să strice totul. S-a întors cu spatele către cabană. Ar fi plecat, și-a spus singură mai târziu, dacă ușa nu s-ar fi deschis chiar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
aveam? (Îți aduci aminte cum, în ultimii ani ai lui Ceaușescu era un mare cadou dacă duceai cuiva câteva pungi goale de plastic, din străinătate?) Și acum mai am sacul ăla mare și gol; îl țin ca pe un steag capturat dintr-o țară îndepărtată. La Paris, când am ajuns în Gare du Nord, am înțepenit. Erau prea multe culori și prea multe lumini! Nu era cenușiul și întunericul de acasă, cu care ochii mei se obișnuiseră. Așa am început eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]