928 matches
-
apucătură teafără nu gusta. Pe la ora 13, bășica tărâmului norilor iarăși plesni, oameni și fluturi fiind zdrențuiți precum copertinele de doc ale unor magazine spulberate de grindină. După măzăriche, se prăvăli și grindina. Din somn, cu dreapta, Sinistratul își trase carapacea de plastic deasupra, continuând să sforăie îndeajuns de nesinchisitor pentru cineva a cărui cealaltă jumătate descoperită de pat era atât de prietenesc pisată de rafalele de gheață și de apă. 386 DANIEL BĂNULESCU Își înfășură apoi în jurul pumnului (ca pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fiind de-a dreptul falic, n-aș putea spune. în definitiv, singurul lucru pe care-l avem în comun pe insulă este... Se opri. — Care? întrebă Vultur-în-Zbor. — Ar trebui să știi, domnule, spuse Virgil Jones, retrăgându-se în dosul unei carapace de formalism. Sterilitatea. Sterilitatea. Asta e ceea ce am lăsat nerostit. Un efect secundar al Licorii Vieții. Nu vei găsi copii pe stânca asta, oricum părăsită de Dumnezeu. Fiecare bărbat e steril. Inclusiv tu. în vocea lui Virgil Jones se simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Fără cale de întoarcere. Țelul lui de atâtea secole, acela de a reveni la o viață normală, îi era năruit, iar țelul său mai nou, acela de a trăi mulțumit în K, era distrus. Vultur-în-Zbor era un om pustiit, o Carapace fără Formă. — Pe toți dracii! zise el. O s-o fac oricum. De ce nu? Virgil Jones avea din nou același zâmbet trist, dar care acum era ușor iluminat de triumf. Momentul acțiunii anulează procesul de evaluare. Virgil Jones, campion al îndoielii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o toaletă, iar la capătul îndepărtat al ei se găseau încăperile mici și sărăcăcioase ale Prepelicarului. Ea își avea propria ușă spre lumea de afară, așa cum se cade pentru o servitoare. Acum Prepelicarul se retrăgea, îndreptându-se spre mica ei carapace. Vultur-în-Zbor strigă în urma ei: — Unde e Grimus? Așteaptă, îi spuse ea și închise ușa. Indianul auzi sunetul scos de un zăvor închis. Zgomote. Un șir de zgomote neobișnuite și tulburătoare. Vuietul, asurzitoarea sporovăială pestriță a păsărilor și scârțâitul. — Ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
facă acest pas pentru a-l cunoaște? Orice apropiere îi amintea de imaginea care o rănise atât de mult: el flirtând cu alte femei pe care le atingea în public într-un mod indecent. Și atunci se retrăgea înapoi în carapacea ei, adăugând noi straturi pentru a-și mări rezistența. Nu-l mai întâlnise nici prin oraș, dar și ieșirile ei erau destul de rare. Poate că doar i se păruse că fusese el în acele câteva momente în care inima folosise
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
a Imperiului Chinez, Începută, după unii, cu aproape două mii de ani Înainte de Hristos. Civilizația chineză, care atingea atunci un nivel de dezvoltare foarte Înalt, era uimitoare prin faptul că inscripțiile oraculare descoperite se făceau pe oase și, mai ales, pe carapacele de broască țestoasă. Uimitor, nu ?! O dinastie fenomenală, care a numărat vreo treizeci de regi, fiecare Însetat de putere și cu mari tendințe expansioniste. Nu lipsesc din acea vreme nici practicile sacrificiilor umane (care s-au prelungit prin unele locuri
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
una dintre acele strănepoate ale imperiului care sfârșesc prin a fi mai englezoaice decât englezii, cu gesturi curtenitoare și delicate și gramatică impecabilă. Cu niște ochi superbi În formă de frunză, care privesc calm prin ochelarii cu ramă de culoarea carapacei de broască țestoasă și o siguranță de sine de pisică, Momo Gumeratne este atât de drăguță, Încât ar trebui să intre În Square Mile1 numai Însoțită de o gardă de corp Înarmată. Stagiarii mă privesc la rândul lor cu admirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
trebuie mai multe griji. Tot călătoritul ăsta e doar o scuză ca să nu prind rădăcini nicăieri. Părinții nefericiți Îți dau o lecție pe viață. Frank a reușit cumva să treacă peste asta, dar eu am rămas prins În Riyadh, În carapacea vîrstei de doisprezece ani. Și-acum ești În Estrella de Mar. Aici o fi primul tău cămin adevărat? Cred că da... Aici am Început să nu mă mai simt deprimat. A zîmbit ca un copil satisfăcut cînd am Întors-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să-i sculăm? Ar putea deveni o pacoste pe capul nostru, cine știe pentru ce ciudățenii i-ar apuca entuziasmul. O să-i spun lui Elizabeth. (Arătă spre limuzina lungă care tocmai intra pe porțile clubului sportiv, eclipsînd strălucirea soarelui cu carapacea ei lăcuită.) Ce dichisită arată azi, de-a dreptul toarce de-ncîntare. Presupun că a cumpărat și ultimele concesiuni. Ciudat cum pot cîțiva hoți să impulsioneze o afacere. Știi, oamenii devin nervoși și Încep să-și plimbe banii de colo-colo... Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și-a găsit forța pentru a susține o conversație mai lungă”. Încă o dată: detaliile și inflexiunile sunt incomparabile! V Aici, seducătorul profund devine admirabil, satanic de admirabil, din ce În ce mai mult. Străfulgerarea aceasta de fericire care Îl strivește nu Îi știrbește totuși carapacea țestoasă În care s-a Închis. El nu are Dumnezeu În fața celor spuse de nobila Îndrăgostită, care nu a regăsit - căci nu a mai Încercat niciodată așa ceva -, ci a găsit Într-un sentiment adevărat grațiile timide ale unei fete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ceva timp până când trăsăturile i se destinseră. —Sunteți doamna din America. De la casa Aweida. Expresia de îngrijorare reapăru. Ce faceți aici? Asta o obligă pe Maggie să se ridice și să se scuture de praf, să-și pună la bătaie carapacea protectoare pe care fusese silită să și-o creeze în acești ultimi ani. Nu spuse nimic, icnind doar din cauza durerii care o înțepa în șira spinării, izbucnind ca un foc de artificii, când se ridică în picioare: o scânteie argintie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
reacționau stereotip În gama perplexității, a indignării și a revoltei. Încercasem În câteva rânduri să mă repliez În amintiri - nu mergea, gândurile mi se frângeau la mijloc sau se Încovoiau Încăpățânate În direcția prezentului straniu și apăsător din a cărui carapace nu izbuteam să mă eliberez. Dar hai să lăsăm la o parte considerațiile - previzibile, bănuiesc - pe tema psihologiei captivității; ceea ce se Întâmpla efectiv acolo, partea propriu-zisă de action, cum spun cineaștii, este, cred, mult mai interesantă din perspectiva așteptărilor dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În timp ce corectam șpalturile la diverse ediții, până ce, În cele din urmă, făcând un mare efort, ochelarii aleși În mod arbitrar (de care ar fi avut nevoie Mnemosina mai mult decât oricine) s-au metamorfozat Într-o tabacheră În formă de carapace de stridie, pe care mi-o aminteam foarte clar, licărind În iarba umedă, sub un plop, pe Le Chemin du Pendu, unde am găsit, În acea zi a anului 1907, un fluture de noapte din familia Sfinx, rareori Întâlnită atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
erau expuse, totul era minunat reprodus În visul meu: bucata de vată umedă absorbantă, rece ca gheața, apăsând capul lemurian al insectei; spasmele tot mai slabe ale corpului ei; pârâitul aducător de satisfacție produs de acul cu gămălie pătrunzând În carapacea dură a toracelui ei; inserarea atentă a vârfului acului În șanțul căptușit cu plută al planșetei; aranjarea simetrică a aripilor groase cu vene puternice sub fâșii de hârtie semitransparentă aplicate cu grijă. 2 Trebuie să fi avut vreo opt ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Oberlus nu păstrase nici măcar o singură amintire frumoasă din trecerea lui prin viață. Își petrecuse noaptea oferind sacrificii Elegbei, alegînd de data asta o broască-țestoasă uriașă de uscat, una dintre țestoasele enorme care dau numele arhipelagului și ale căror imense carapace Îi slujeau mai tîrziu pentru strîngerea apei de ploaie cînd rezervoarele lui rudimentare dădeau pe-afară de pline ce erau. O lună imensă Îl luminase, Împrumutînd de la mare și de la stîncile umede reflexe argintii, și, sub strălucirea ei aproape diurnă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
avea În sfîrșit parte de un element prin care să Înfrunte cumva lumea. Avu nevoie de mai bine de o lună ca să gonească păsările, să arunce În mare ouăle și tonele de excremente și să amenajeze peștera, așezînd sub stalactite carapace mari de broască-țestoasă, ceea ce avea să-i ofere, În timp, o considerabilă rezervă de apă potabilă. Astupă apoi și mai abitir intrarea cu pietre și stînci, lăsînd numai un culoar Îngust prin care putea trece o singură persoană, și ciopli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
obicei femelele, numai unul din fiecare zece mii, cu aproximație, ajungea să se transforme Într-un animal adult. CÎțiva căpitani descoperiseră deja că uleiul de broască-țestoasă era mult mai apreciat și mai rentabil chiar decît cel de balenă și că, totodată, carapacea se putea folosi pentru fabricarea obiectelor de podoabă, și din ce În ce ce mai multe vapoare aruncau tot mai des ancora În arhipelag nu pentru a se aproviziona cu carne proaspătă pentru o lungă călătorie, ci mai ales În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cît ar fi vrut el, dar carnea de broască-țestoasă fusese din prima clipă cea mai importantă În alimentația lui și Îl neliniștea sentimentul că Într-o zi ar fi putut ajunge să-i lipsească. De fapt, țestoasele din Hood, cu carapacea diferită de cele din restul arhipelagului, au dispărut cu totul, ca urmare a acestui jaf, Înainte de sfîrșitul acestui veac, Oberlus Însuși fiind principala cauză a dispariției lor. Prin urmare, le porunci lui Mendoza și norvegianului să nu le mai ucidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mare libertate pentru a se deplasa prin peșteră, cu excepția punctului celui mai depărtat, unde zări trei mari cufere din lemn și o laviță grosolană. Din stalactite picura o apă foarte curată, care era strînsă Într-un recipient ingenios, făcut din carapace mari de broască-țestoasă, legate pe principiul vaselor comunicante, din care bău, spălîndu-se apoi din belșug și străduindu-se să-și stăpînească durerea. După aceea, se așeză din nou pe marginea patului și se uită În jur, În timp ce se gîndea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
el când doarme - departe de a semăna cu figurile pașnice și angelice ale copiilor când erau mici, Charlie, cel puțin după ce trecuse cam de treizeci de ani, mi-a părut dintotdeauna că își părăsește fața și lasă în urmă o carapace nefamiliară după ce adoarme. Doarme cu gura și ochii ușor întredeschiși și cu părul răsfirat sălbatic pe pernă, semănând cu o casă nelocuită, în stare deplorabilă. Esența lui pare că nu mai locuiește acolo până a doua zi dimineața și abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
vânt etc. Am rezistat impulsului de a urla la ea: nu prea era corect să mă acuze că i-am dat cu piciorul soțului meu care tocmai mă părăsise fără să mă fi anunțat, dar ceva din ceea ce spusese perforase carapacea mea revoltată și mă lovise într-un punct extrem de vulnerabil, inocent și, cum crezusem eu, ascuns. Așa am făcut, Sally? Eram obosită? Și iritabilă? Aveam grijă de voi cum o făcusem dintotdeauna, nu? Cu ce-am greșit? De ce crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
a lui. Nu prea a priceput el complexitatea subtilă a acestei cereri. Fără să țin cont de asta, i-am dat Înapoi periuța lui și i-am Împrumutat una șic de la mine, știi tu, una dintr-aia cu mâner din carapace de broască țestoasă, de se pot cumpăra de la Asprey. Știam că dacă Își lăsa la mine o periuță de dinți, asta ar fi dus la haine lăsate pe la mine, ceea ce ar fi dus la rămânerea lui pe la mine... așa că, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
golfuleț drăguț Înconjurat de dealuri verzi, presărate cu case roz și galbene. Ne-a Întâmpinat Antonino, căpitanul, un italian ars de vânt. Era Îmbrăcat În pantaloni scurți cafenii, un tricou alb, imaculat și purta ochelari de soare cu rame din carapace de țestoasă. Se asorta perfect cu barca, așa cum se asortau și cei șase membri ai echipajului. Fiecare scaun și șezlong era Împodobit cu un material de aceeași culoare ca pantalonii lui Antonino, iar lemnăria era fie lăcuită În alb lucios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Fiecare ales își vedea de propria îmbogățire. Mai legal, mai ilegal, cum putea, fiecare. și viața mergea, mai departe, ca o mârțoagă aproape moartă, la deal, trăgând o mare greutate după dânsa. Au trecut câteva zile. Totul a reintrat în carapacea celor de dinaintea lor. În aceeași zi, cu sinistrul spânzurării copilei și a tatălui său criminal, tanti borșăreasa a strigat, peste gard, la Robustu: ți-a ajuns borșul? Da. L-ai gătit? Da. și a fost bun? Nu știu. Încă nu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cand plasa trecu pe sub țestoasă, înainte ca aceasta să-și dea seama ce se întâmplă. Atunci strigă: —Ridicați-o! Oamenii lui se supuseră, si cand animalul se găsea pe spate, pe punte, Navigatorul Căpitan bagă mâna prin partea posterioară în carapace, căutând ceva, si, după câteva clipe, zâmbi atât de larg, cum nu o mai făcuse niciodată până atunci. Exact ce bănuiam când am văzut-o cum înoată, spuse. E vorba de o femelă plină de ouă, în căutarea unei plaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]