990 matches
-
uman capătă valențe negative, o conștiință zdruncinată care încearcă izgonirea instinctelor și trăirilor trupești: „Mă lupt să scap iubirea de pătimașul trup”. Voiculescu pune deasupra tuturor lucrurilor și sentimentelor iubirea spirituala la care accede mult prea greu din cauza unei închisori carnale și ispititoare precum trupul. „Să te ador în suflet - doar duhul să-ți aleg” este idealul la care încearcă să ajungă poetul. Iubirea materiei: „Cum te arăți, mă-ntunec și sufletul întreg/ Se face ochi, piept, brațe... zbucnite către tine
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
în carnea trupului se află sămânța iubirii, aceasta trebuie sădită în suflet, prin sipritualitate pentru a îndeplini scopul propus. Poetul deplânge existența într-un trup „pâlpâitor de pofte”, dorind „s-o curățesc de carnea” (iubirea). Dragostea adevărată se realizează dincolo de carnal, la un plan superior, greu accesibil omului profan. De asemenea, poetul accentuează starea impură a omului, o stare care îl separă de divinitate și îl depărtează de sacralitatea și de puritatea sentimentului. „Ochii”, „gura” sunt considerate bariere către contopirea sufletelor
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
către contopirea sufletelor în dragostea imaculată. Sufletul suferă, deci, o materializare, un proces de involuție prin manifestarea sa în „carne”, prin ascunderea sa în efemer. Voiculescu, așadar, lansează o viziune creștină asupra iubirii umane, delimitând-o în iubire a materiei, carnala și iubire adevărată, esențială, a spiritului, aspirând și forțând întoarcerea la incoența paradisiacă. Sonetul lui Voiculescu este o variantă versificată a substanței ideatice din Sonata Kreutzer de Lev Tolstoi, care merge mai departe decât poetul român susținând ca dragoste adevărată
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
în obiect estetic. Așadar, dragostea a cunoscut prin poezie diferite ipostaze: iluzie, spațiu securizant la Bacovia, iubirea văzută ca potențare a misterului și cale a cunoașterii la Blaga (dar și surprinsă în ipostaza divină - agape și pământească - eros), surprinsă dual: carnală și spirituală la Voiculescu și ca degradantă prin sexualitate și imoralitate la Arghezi. Dragostea reprezintă o temă adesea abordată de poeții interbelici și care a fost supusă unei traiectorii ciudate, oscilante, cunoscând atât elogiul, cât și degradarea. De la sacru la
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
momentul în care a obținut holograma mentală, trupul propiu-zis, devenit un simplu obiect, poate fi îndepărtat. Deși Marcel și Sandu procedează identic, metodele lor sunt diferite. Marcel preferă realitatea cărnii, pe care o fragmentează la infinit, pe când Sandu prelungește carnalul în virtualitatea pură, semn că analiza în cazul celui de-al doilea se încheie totdeauna cu un salt imaginar. „Am lăsat acasă o fată care mă iubește. Nu e frumoasă, și ochii mei au obosit repede îndreptându-se spre silueta
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
mayași, zeița lunii Ixchel, asociată Aphroditei, simboliza desfrânarea și era reprezentată cu o floare de Plumeria ce sugera plăcerea sexuală. Ixchel era asociată zeului scorpion, al războiului, ambii fiind ostili oamenilor. La azteci, Tlazolcotl, zeița pământului, a fecundității, ocrotitoarea păcatelor carnale, era reprezentată călărind pe o coadă de mătură ca o vrăjitoare și ținând în mână un șarpe, simbolul falic. La incași, Fecioarele soarelui Aclla Cuna erau tinere frumoase, educate în temple. Unele erau destinate căsătoriei cu demnitari și erau instruite
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de stigmatul desfrânării, numind-o Apostolul Apostolilor. Curtezane pocăite din perioada apostolică și patristică Maria Egipteanca este un model de pocăință iar Biserica Răsăriteană o prăznuiește ca model reprezentativ al renunțării la viața desfrânată, ca model al înlocuirii plăcerii pământești, carnale cu iubirea de Dumnezeu. Și pe seama destinului ei circulă numeroase versiuni, unele mai impresionante ca altele. Una dintre versiuni o prezintă pe Maria ca fiind o tânără frumoasă care, la doisprezece ani, a părăsit căminul părintesc și a plecat la
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
mai impresionante ca altele. Una dintre versiuni o prezintă pe Maria ca fiind o tânără frumoasă care, la doisprezece ani, a părăsit căminul părintesc și a plecat la Alexandria, oraș în Egipt în care mișunau femei ca oferte de plăceri carnale. În acest loc de pierzanie, a trăit ea șaptesprezece ani. Într-o zi, s-a alăturat unui grup de pelerini dornici să meargă în locurile sfinte din Ierusalim. Dorea să se închine lemnului Sfintei Cruci pe care a fost răstignit
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și disprețul de propria persoană, de propria condiție sau de propria aspirație"217 și "viziunea femeii schițată în crochiuri îndrăznețe, debordând de senzualitate cât și de o anumită spaimă de senzualitate, cu o sensibilitate acută pentru întrupările feminității în materie carnală abundentă"218, fapt ce l-ar apropia de Baudelaire. Alte ecouri par a fi din Poe, preluat direct sau prin intermediul lui Adrian Maniu, din Macedonski, din D. Iacobescu, din Bacovia (un text ca Maidanele galbene), chiar din Blaga (în viziunea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
necunoscut scobora de pe înălțime", prin adjectivul "alt". Mortuarul invadează cotidianul, oniricul se suprapune peste imaginile stării de veghe, dar totul se realizează cu naturalețe. Motivul oaselor se impune și aici, e o reducere la esență, la minimum, o despovărare de carnal și totodată de tot ce înseamnă viață, existență: "era un spânzurat de pe lopețile morii de vânt/ ce vâslea în nori bruni mâncând oase -/ oasele spânzuraților de pe cocoașa de pământ". E o răsturnare evidentă a viziunii asupra lumii, straniul devine banal
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
înscrie, a prescrie etc., iar cribrum (tot din latinăă desemna ori acțiunea de a cerne prin sită, ori a deforma. Trecem de skariphos, skrifla, (disăcrimen, cernere și hridder, ca să ne întoarcem la sker și variantele lui, kar și caro: carne, carnal, carnagiu, carnaval, a incarna, mortăciune. Concluziile lui Leitch nu sunt formidabile, mai ales că ele apără teza deconstructiviștilor și a imposibilității oricărui critic de a formula o judecată validă legată de un text: „Suntem preoții Răstălmăcirii (Misreadingă și moștenitorii unei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
nonverbale. Pentru cei mai mulți oameni, termenul limbajul trupului sau limbajul corpului rămâne mult mai familiar și utilizat decât comunicarea nonverbală. Delimitarea semnificației Corp/Trup este clarificată de Constantin Enăchescu în analiza psihologică complexă a Persoanei obiective și (re-) construirea epistemologiei Trupului carnal, dincolo de imaginea organizării sale structurale (Anatomie) și dincolo de funcțiile acestuia (Fiziologie). Din perspectiva autorului, Corpul fizic este partea fizic-obiectivă a unei Persoane, respectiv corpul anatomic, iar Trupul carnal reprezintă modalitatea ontologică a corporalității personale sau corpul însuflețit, viu și activ
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
în analiza psihologică complexă a Persoanei obiective și (re-) construirea epistemologiei Trupului carnal, dincolo de imaginea organizării sale structurale (Anatomie) și dincolo de funcțiile acestuia (Fiziologie). Din perspectiva autorului, Corpul fizic este partea fizic-obiectivă a unei Persoane, respectiv corpul anatomic, iar Trupul carnal reprezintă modalitatea ontologică a corporalității personale sau corpul însuflețit, viu și activ. Dacă corpul anatomic reprezintă obiectul de studiu al științelor pozitive, trupul carnal constituie obiectul de cercetare al științelor umane 1. Ca formă primară, spontană și inconștientă de comunicare
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Din perspectiva autorului, Corpul fizic este partea fizic-obiectivă a unei Persoane, respectiv corpul anatomic, iar Trupul carnal reprezintă modalitatea ontologică a corporalității personale sau corpul însuflețit, viu și activ. Dacă corpul anatomic reprezintă obiectul de studiu al științelor pozitive, trupul carnal constituie obiectul de cercetare al științelor umane 1. Ca formă primară, spontană și inconștientă de comunicare umană, limbajul gestual este prelucrat în emisfera dreaptă a creierului (emisferă care localizează trupul în spațiu; interpretează tonul vocii, toate mișcările, pozițiile și gesturile
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
observă adesea manifestări hipo- sau hiperexpresive ale corpului. Din perspectiva lui Constantin Enăchescu starea de dezechilibru (Alteralitate) a Persoanei aparține Trupului durerii, așa cum starea de echilibru (Normalitate) a Persoanei specifică Trupul plăcerii, ambele fiind tipuri valorice de utilizare a Trupului carnal. ,,O epistemologie a Trupului carnal se construiește din și prin informațiile furnizate de limbajul acestuia. Limbajul reproduce stările corporale, fie așa cum sunt ele auto-percepute, fie cum sunt ele reflectate în planul Conștiinței de sine ca trăiri personale". Aceste date de
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
hiperexpresive ale corpului. Din perspectiva lui Constantin Enăchescu starea de dezechilibru (Alteralitate) a Persoanei aparține Trupului durerii, așa cum starea de echilibru (Normalitate) a Persoanei specifică Trupul plăcerii, ambele fiind tipuri valorice de utilizare a Trupului carnal. ,,O epistemologie a Trupului carnal se construiește din și prin informațiile furnizate de limbajul acestuia. Limbajul reproduce stările corporale, fie așa cum sunt ele auto-percepute, fie cum sunt ele reflectate în planul Conștiinței de sine ca trăiri personale". Aceste date de limbaj corporal sunt prelucrate și
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
reproduce stările corporale, fie așa cum sunt ele auto-percepute, fie cum sunt ele reflectate în planul Conștiinței de sine ca trăiri personale". Aceste date de limbaj corporal sunt prelucrate și analizate de Intelectul cunoscător, care va construi imaginea mentală a Trupului carnal, ca o reprezentare de sine cu o semnificație precisă. O analiză de tip formal a limbajului corporal se centrează ,,pe trei categorii de semnale: a) semnale unice, izolate, cu valoare și semnificație de semne ale unor alteralități unice; b) grupuri
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
mod constant și de regulă aceleași, care apar permanent împreună, cu valoare și semnificație de complexe semiotice (simptome) ale unor alteralități multiple, asociate; c) stări corporale constante, cu caracter global de alteralitate, presupunând schimbări durabile, constante și specifice ale Trupului carnal (suferințe, boli)"37. În unele stări nevrotice sau de tensiune intensă generate de circumstanțe neplăcute sau traume psihice, pot să apară ticurile gesturi neintenționate, patologice, repetitive, inestetice și deranjante. În majoritatea cazurilor, domină un singur tic, care se accentuează în
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
München), 1984/1995. Ekman, Paul, Friesen, Wallace V., The repertoire of nonverbal behavior: Categories, origins, usage, and coding. Semiotica: Journal of the International Association for Semiotic Studies, vol. 1, pp. 49-48, 1969. Enăchescu, Constantin, Fenomenologia trupului. Locul și semnificația Trupului carnal în psihologia persoanei, Editura Paideia, București, 2005. Fiedler, Klaus, Social Communication, Psychology Press., New York, 2007. Florea, Vasile, Goya, Editura Meridiane, București, 1968. Goffman, Erving, Viața cotidiană ca spectacol, traducere de S. Drăgan și L. Albulescu, Editura Comunicare.ro, București (The
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Știința educației prin paradigme. Pedagogia "văzută cu alți ochi", Elena Joița • Violența în școală, Eric Debarbieux În pregătire: Educație! Educație! Educație! Etica managerială și legea consecințelor nedorite Stephen Prickett, Patricia Erskine-Hill 1 Constantin Enăchescu, Fenomenologia trupului. Locul și semnificația Trupului carnal în psihologia persoanei, Editura Paideia, București, 2005. 2 Keith Thomas, în Jan Bremmer, Herman Roodenburg, O istorie culturală a gesturilor, traducere de T. Avacum, Editura Polimark, București, 1994/2000, pp. 14-19. 3 apud Septimiu Chelcea, Loredana Ivan, Adina Chelcea, Comunicarea
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
caută fericirea comunicării totale, a „înțelegerii”, pentru a 20 încununa „furtuna lui de patimi” (Scrisoarea V) cu aureola duratei. Romanticul crede cu obstinație în posibilitatea spiritualizării iubirii, a înălțării ei la rang de cunoaștere purificată de balastul senzual; în locul dorinței carnale se instalează „dorul demonic” (Scrisoarea V). Este vorba de un act unilateral, de neînțeles pentru ea, dar necesar în actul de cunoaștere a Sinelui: „Ea nici poate să nțeleagă că nu tu o vrei... că-n tine E un demon
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
caută fericirea comunicării totale, a „înțelegerii”, pentru a 20 încununa „furtuna lui de patimi” (Scrisoarea V) cu aureola duratei. Romanticul crede cu obstinație în posibilitatea spiritualizării iubirii, a înălțării ei la rang de cunoaștere purificată de balastul senzual; în locul dorinței carnale se instalează „dorul demonic” (Scrisoarea V). Este vorba de un act unilateral, de neînțeles pentru ea, dar necesar în actul de cunoaștere a Sinelui: „Ea nici poate să nțeleagă că nu tu o vrei... că-n tine E un demon
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
tot cu un sens generalizat, primo, prima "văr, vară". Lat. consobrinus este reflectat în sp. dial. (Valencia) cosi "idem", precum și în sp. sobrino și port. sobrinho "nepot". Pentru a exprima noțiunea restrânsă "văr primar", în sp. se folosesc sintagmele primo carnal și primo hermano, în care hermano descinde din lat. germanus "veritabil, autentic, adevărat; consangvin; care ține de frați și de surori; din aceiași părinți", iar în port., primo carnal. De altfel, lat. germanus se regăsește și în substantivele sp. hermano
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
exprima noțiunea restrânsă "văr primar", în sp. se folosesc sintagmele primo carnal și primo hermano, în care hermano descinde din lat. germanus "veritabil, autentic, adevărat; consangvin; care ține de frați și de surori; din aceiași părinți", iar în port., primo carnal. De altfel, lat. germanus se regăsește și în substantivele sp. hermano, port. irmăo, cat. germà "frate" (< lat. [frater] germanus), în sd. ermanu ~ germanu "văr de-al doilea" și "văr (în general)", precum și în adj. it. germano (de pildă în sintagma
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
irmăo, cat. germà "frate" (< lat. [frater] germanus), în sd. ermanu ~ germanu "văr de-al doilea" și "văr (în general)", precum și în adj. it. germano (de pildă în sintagma fratello germano), fr. germain etc. "născut din aceiași părinți", iar sp. hermano carnal înseamnă "frate bun, frate dulce"; cf. i.sp. ermano "frate", ermana "soră". În sardă, cuvântul uzual pentru "văr" și "văr primar" este fradile ~ fradili, iar pentru "vară" și "vară primară" sorresta ~ sorrastra (derivate de la frade "frate", sorre "soră"); pentru văr
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]