1,163 matches
-
în Dealul Dumbrava-Cotnari (în sud-estul depresiunii de contact). Tot în această zonă, pe Dealul Broscăria, situat la est de localitatea Ceplenița, pe platoul dealului, se află un pâlc de păure de 38 ha cu stejar și gorun în amestec cu carpen, tei, arțar, jugastru. Pentru aceste suprafețe, specialiștii de la ROMSILVA au indicat evitarea obținerii arboretelor pure de stejar brumăriu, urmărindu-se realizarea amestecurilor acestor specii, cu specii caracteristice șleaurilor, sau cu alte specii de cvercinee ce vegetează în aceste condiții (stejar
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
estul acestei zone, nu apar alte suprafețe de păduri care să acopere necesarul de combustibil pentru aceste localități. Din pădurile situate în amonte de Cotnari s-au recoltat circa 11.100 m3/anal de material lemnos; ponderea o deține fagul, carpenul și gorunul. Producția de fructe de pădure este în continuă creștere și cuprinde următoarele specii: măcieșul (Rosa canina) cu 20 t/an; zmeurul (Rubus idaens) cu circa 0,7 t/an; porumbarul (Prunus spinasa) cu 1,1 t/an, ș.a.
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
vârsta de 180 ani (33 m înălțime și 7076 cm în diametru), iar cel inferior are vârsta de 95 ani (27 m înălțime și 36-40 cm în diametru). Alături de fag, (Fagus silvatica) care domină în mod evident, se întâlnește diseminat, carpen (Carpenus betulus), frasin (Fraxinus excelsior), tei (Tilia tomentosa), paltin (Acer pseudopltanus), iar dintre arbuști, sângerul (Cornus sanguinea). De asemenea, întâlnim plante ierboase: pachivnicul (Asarum europacum), colțișorul (Cardamine bulbifera), brebeneii (Corydalis solida, Corydalis bulbosa), aliorul (Euphorbia amygdaloides), păstița (Anemone ranunculoides), găinuși
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
situată la sud est de localitatea Ceplenița, pe teritoriul comunei Cotnari. Suprafața sa, de 47 ha, ocupă o parte a interfuviului Dealului Dumbrava-Cotnari c0u altitudinea de 240 m. Este formată din specii de stejar brumăriu (Quercus peduncaliflora), alături de care întâlnim carpen (Carpenus betulus), cireș (Cerasius ovium), paltin (Acer platanoides), ulm (Ulmus campestris), frasin (Fraxinus excelsior), jugastru (Acer Campestre) etc. Arborii, cu înălțimi de 10 m și tulpini 14 cm grosime, provin din lăstari și au vârste de peste 50 ani. Amintită într-
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
mai abundente, cu o evapotranspirație mai redusă, pe alocuri, cu un relief mai accidentat (la altitudini de 400-450 m), cu roci mai mult sau mai puțin bogate în CO3Ca, dar fără depozite salifere, cu păduri în care predomină fagul și carpenul. În depresiunea de contact Hârlău-Cotnari și în partea estică a acesteia, condițiile de pedogeneză se caracterizează printr-un regim termic mai ridicat, precipitații atmosferice mai reduse, cu o evapotranspirație relativ mare și prin prezența depozitelor salifere și a apelor mineralizate
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
și locuitorii satelor Zagavia, Fetești, Scobinți, Poiana Mărului, Buhalnița, Cotnari. Din punct de vedere bio-pedo-geografic "Coasta de tranziție" constituie domeniul de interferență a zonei forestiere cu cea a silvostepei. Aici se întâlnesc câteva areale cu păduri de amestec (fag, stejar, carpen, gorun, jugastru) în partea estică a Dealului Cătălina și a Dealului Litenc, în Dealul Basaraba (pintenul sudestic), în Dealul Cotnari. De asemenea, această zonă este ocupată de mari suprafețe cu pajiști dominate de asociații cu păiuș. Pe aceste suprafețe cu
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
silvostepă pe aproape întreaga arie a acestei depresiuni, chiar dacă multe din pădurile și pajiștile de altădată au dispărut sau și-au redus suprafața datorită intervenției necontrolate a omului. Pădurile, în areale disjuncte, sunt alcătuite din stejar brumăriu, alături de care întâlnim carpen, cireș, frasin, paltin (Ceplenița, Zlodica și Buhalnița). Pajiștile sunt formate din asociații de băboasă și firuță cu bulb. Lunca Bahluiului prezintă câteva areale cu zăvoaie formate din răchită, salcie, plop alb, precum și specii hidrofile de rogoz, țipirig, pipiriguț, stuf, etc.
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
mai abundente, cu o evapotranspirație mai redusă, pe alocuri, cu un relief mai accidentat (la altitudini de 400-450 m), cu roci mai mult sau mai puțin bogate în CO3Ca, dar fără depozite salifere, cu păduri în care predomină fagul și carpenul. În depresiunea de contact Hârlău și în partea estică și sud-estică a acesteia, condițiile de pedogeneză se caracterizează printr-un regim termic mai ridicat, precipitații atmosferice mai reduse, cu o evapotranspirație relativ mare și prin prezența depozitelor salifere și a
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
în condițiile unui climat mai umed (500- 600 mm) și mai cald. În componența lor intră, în regiunile joase și sudice, speciile de stejar cerul și gârnița, iar în cele mai înalte stejarul pedunculat și gorunul. La acestea se adaugă carpenul, ulmul, teiul, frasinul, arțarul, paltinul, jugastrul. O mare parte din aceste păduri au fost tăiate, locul lor fiind luat de culturi agricole. Etajul fagului ocupă dealurile înalte și munții joși între 500 și 1 200 m. Reprezintă peste o treime
GEOGRAFIE MANUAL PENTRU CLASA AVIII–A by SILVIU NEGUT, GABRIELA APOSTOL, MIHAI IELENICZ () [Corola-publishinghouse/Science/576_a_929]
-
Subcarpați, Depresiunea Colinară a Transilvaniei etc.) au apărut puncte de extracție în jurul cărora degradarea elementelor mediului s-a accentuat. În regiunile deluroase înalte (la peste 450 m altitudine) relieful este intens fragmentat, există un grad de împădurire ridicat (gorun, fag, carpen), văile sunt înguste. Defrișarea versanților pentru extinderea suprafețelor cu pășuni a stimulat, datorită pantelor mai mari și rocilor argiloase, alunecările de teren, formarea torenților, șiroirea. În aceste regiuni predomină așezările rurale mici și mijlocii desfășurate în lungul văilor și la
GEOGRAFIE MANUAL PENTRU CLASA AVIII–A by SILVIU NEGUT, GABRIELA APOSTOL, MIHAI IELENICZ () [Corola-publishinghouse/Science/576_a_929]
-
Muierău (Măierău, deformat prin etimologie populară), Aninișul, Aninoasa, Arinișul, Ilfovăț (îl< jalsa, jelsa „arin“), Agîrbiciul, Aghireș (< magh. egeres, „pădurice de arini“), Arțarul, Cleanov (sl. klĕnov, „de arțar“), Brazi, Brădești, Smida (< smidă, „loc cu pădure tînără“), Cărpiniș, Gabrovița (< sl. gabrov, „de carpen“ + sufixul -ița), Gherțeniș (magh. gyertyàn, „carpen“); Căliniș, Cătiniș, Cireși, Cornu, Cornetul, Cornișor (< cornișor, „un arbore numit și brădișor, ploșnicar“), Cornu, Cornățel, Dranov (< sl. dren, „corn“), Drencova, Drincea, Făget, Bucov, (< sl. buc, „stejar“), Bucovăț, Bichiș (< magh. bükkös, „făget“), Frăsinei, Isnovăț (cf.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Aninișul, Aninoasa, Arinișul, Ilfovăț (îl< jalsa, jelsa „arin“), Agîrbiciul, Aghireș (< magh. egeres, „pădurice de arini“), Arțarul, Cleanov (sl. klĕnov, „de arțar“), Brazi, Brădești, Smida (< smidă, „loc cu pădure tînără“), Cărpiniș, Gabrovița (< sl. gabrov, „de carpen“ + sufixul -ița), Gherțeniș (magh. gyertyàn, „carpen“); Căliniș, Cătiniș, Cireși, Cornu, Cornetul, Cornișor (< cornișor, „un arbore numit și brădișor, ploșnicar“), Cornu, Cornățel, Dranov (< sl. dren, „corn“), Drencova, Drincea, Făget, Bucov, (< sl. buc, „stejar“), Bucovăț, Bichiș (< magh. bükkös, „făget“), Frăsinei, Isnovăț (cf. bg. jasen, „frasin“), Gorunul, Bunget (cf.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
colnic“, „mică ridicătură de pămînt“. Dîmbovița se integrează astfel unui cîmp toponimic, onomasiologic și lingvistic bogat: Lescovița (< sl. lĕska, „alun“), Ilfovăț (< bg. elchov, „de arini“), Cleanov (< bg. klĕn, „arțar“), Lăpușnic (< bg. lopuș < sl. lopuș, „brusture, captalan“), Gabrovița (cf. bg. gaber, „carpen“), Dranovăț (< sl. dren-, „corn, sînger“), Bucovăț (< sl. bŭkŭ, „stejar“), Isnovăț (< sl. Jasen, „frasin“), Breznița (< sl. brĕza, „mesteacăn“), Jablanița (< sl. jablanŭ, „măr“), Oravița (< Oreahovitsa < bg. orĕh „nucă, de nuc“), Crusovița (< sl. hrușa, „păr“), Borovăț (< sl. bor, „pin“), Topolovăț (gl. topol, „plop
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
plus (care nu putea dispărea) și accentul pe o altă silabă. Antroponimul *Vîrvor, refăcut după pluralul Vîrvori, citat de DLR dintr-o poezie populară și considerat „o contaminare între barbari și vîlvari“ diferă tot prin accent. Paralelismul cu Gabrov, „de carpen“, „cu carpen“ > Gabru (numele unui sat vecin) nu e relevant, deoarece, evoluînd la fel, Vărbov ar fi ajuns la Vîrvu. În familia toponimelor romînești cu baza vrba (Vărbila, Vărbilăul, Verbia, Verbița, Verbicioara, Verboloasa, Vîrba, Vîrbov, Vîrboceni, Gîrbova, Gîrbovița), nici unul nu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nu putea dispărea) și accentul pe o altă silabă. Antroponimul *Vîrvor, refăcut după pluralul Vîrvori, citat de DLR dintr-o poezie populară și considerat „o contaminare între barbari și vîlvari“ diferă tot prin accent. Paralelismul cu Gabrov, „de carpen“, „cu carpen“ > Gabru (numele unui sat vecin) nu e relevant, deoarece, evoluînd la fel, Vărbov ar fi ajuns la Vîrvu. În familia toponimelor romînești cu baza vrba (Vărbila, Vărbilăul, Verbia, Verbița, Verbicioara, Verboloasa, Vîrba, Vîrbov, Vîrboceni, Gîrbova, Gîrbovița), nici unul nu a avut
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ești și bine organizată, devii un adversar redutabil. Ești pasională, impetuoasă, uneori imprudentă în dragoste. Trăsături definitorii: rafinamentul. Măslinul. Ești foarte puțin trasnparentă, de o discreție desăvârșită. Ești înțeleaptă și vei avea parte de o viață glorioasă. Trăsături definitorii: înțelepciune. Carpenul. Pui foarte mult preț pe felul în care arăți. Ești foarte credincioasă partenerului și pui mare preț pe reciprocitate. Trăsătură definitorie: simțul estetic Fagul. Nu ești în esență un nonconformistă, deși adesea apar astfel. Complit lipsită de imaginație iubirile tale
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
trunchiul să fie rectiliniu și să realizeze înălțimi de minim 2,5 m; în zonele în care insolația este puternică să se folosească specii cu coroană deasă, ș.a. De-a lungul șoselelor sunt indicate următoarele specii: stejarii, castanul porcesc, platanii, carpenul, nucul, scorușul, ulmii, teii, frasinii, paltinii ș.a. Coniferele se pretează mai puțin la această utilizare deoarece sempervirescența le imprimă deseori o sensibilitate la acțiunea noxelor. Arbuștii dispuși în grupuri sau sub formă de garduri vii au rol deosebit în peisajul
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
lemn care era folosit la imobilizarea animalului care era potcovit. Pentru foc se foloseau cărbunii din lemn, adică mangalul, care era pregătit după o adevărată tehnologie. Într-o groapă săpată în pământ se așezau lemne groase de esență tare (stejar, carpen sau fag) și se aprindea focul. Când acestea erau arse pe jumătate, se acopereau cu o tablă și cu pământ, lăsându-se să ardă mocnit o zi sau două. După răcire, cărbunii erau depozitați întrun loc uscat. De la fierarul Ion
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
în partea superioară la est și la vest, iar în partea de sud-est se încadrează în peisajul de silvostepă cu unele elemente de stepă. Vegetația forestieră este reprezentată de pădurea de foioase: stejar (Quercus robur), în amestec cu specii de carpen (Carpinus betulus), tei (Tiliaplantiphilus), ulm (Ulmus campestris), jugastru (Acer campestre), arțar (Acer platanoides), frasin (Fraxinus excelsior), cireș sălbatic (Cerasus avium), măr pădureț (Malus silvestris) și păr pădureț (Pyrus pyraster). Dintre arbuști întâlnim: alunul (Carylus avellana), cornul (Cornus mas), sângerul (Cornus
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
1945, până în 1963, în comuna Oncești s-au împădurit peste 45 de hectare de teren cu salcâmi și cu stejari, în mai mică măsură. Pădurea comunală dispunea de 281,5 hectare, fiind alcătuită în majoritate din esență de stejar, fag, carpen și tei. Ea era situată în majoritate în masivul Pleșu. Ca pădurari comunali s-au făcut cunoscuți: Spiridon Țarălungă, Relu Țarălungă, Neculai Crețu, Ghiță Coca, Vasile Samoilă, Costică Samoilă, Ion Anton, Costache Saghin (brigadier silvic), Apetrei, Vasile Praju și Neculai
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
omului, a satelor, constituind un loc de refugiu în perioadele zbuciumate din istoria neamului. Unii termeni din domeniul silvic sunt de origine dacică (copac, codru, gorun), slavă (stejar, crâng, gârniță 1), dar mai ales de origine latină (fag, frasin, tei, carpen, plop, salcie, ulm). Din aceste cuvinte au derivat numeroase nume proprii, ca de pildă: Păduraru, Plopeanu, Ulmeanu sau Stejar, cândva întâlnite frecvent și prin comuna noastră. PĂDUREA. În copilărie, destinul m-a purtat în localitatea unde părinții mei încercau să
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
o suprafață redusă, de cca. 0,33% din suprafața totală a comunei și se întâlnește pe D. Mitoc. În componența acesteia deosebim : (arțarul (Acer platanoides), stejarul (Quercus robur), frasinul (Fraximus excelsior), plopul (Populus alba), teiul (Tilia tomentosa), jugastrul (Acer campestra), carpenul (Carpinus betulus), salcâmul cultivat (Robinia pseudacacia). Pe terenurile recent împădurite cel mai răspândit arbore este salcâmul. Pentru locurile uscate pe versanții torenților, salcâmul este folosit pentru a fixa terenurile. El este folosit și în perdele de protecție împotriva vântului și
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
de schimb sau în scop de tezaurizare la nivelul populației, aurul are perspectiva de a fi din plin solicitat după încetarea valabilității acordului de la Bretton-Woods, încheiat între marile puteri după cel de-al Doilea Război Mondial. Pila electrică a profesorului Carpen de la Muzeul Dimitrie Leonida din București furnizează energie de aproape 80 de ani. Electrozii folosiți sunt din aur. Această tehnologie poate fi suportul pentru o afacere în industria aerospațială, tehnică militară, medicină etc. Argintul este larg folosit în industria electrotehnică
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
pădurea de la Hudești este vestită în întreaga plasă atât prin întindere și frumusețe,cât și prin calitatea lemnului de construcții. Pădurile care se află în partea de nord a comunei, conțin foioase în care predomină fagul, stejarul, dar mai ales carpenul și plopul apoi paltinul, frasinul, teiul și salcia, jugastru și ulmul care în ultima perioadă a început să se cam usuce. Spre Baranca și mai ales în Lunca Prutului crește răchita și lozia din care se confecționează coșuri, paniere și
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
zestre, culișerul de făcut mămăligă, covățica sau chersânul pentru ținut făina, sărărița, scafa pentru pisat usturoiul, lingurile din lemn de paltin sau de plop, polonicul, iar în tindă drugul cu care se asigura ușa închisă și toiagul din lemn de carpen sau de corn. Pentru cei mai înstăriți, dacă aveau beci(zemnic) în el erau butoaiele pentru vin, teascul cu șurub din lemn tare, iar afară haragii pentru vie și leasa pentru uscat prunele. Multă vreme s-a întrebuințat plugul de
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]