1,072 matches
-
singur loc. Am avut două vrăbii cât timp am stat singur. Am stat opt luni de zile aicea singur, până să vină și ceilalți. Puneam pâine și nu mă mișcam, că fugeau. De multe ori le-am prins jos, la castronul cu apă și a trebuit să stau în ușă. Au intrat și-n celulă. Și vorbeam cu ele din când în când. De la sifoane la Dumnezeu și afară Sifonarii, și avem și noi aici, fac lucrul ăsta pentru ca să caute să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
gând „eu nu-s aici, astea nu se întâmplă, nimic din ce auzi nu se întâmplă”. Încerc să-mi domolesc nervii amintindu-mi de mătușa Rozalia, de tânguirile ei pe nas și de salata de vinete amare, așezată într-un castron având pe fund reproducerea Palatului Culturii, în romburi aurii. Care-i legătura? Întotdeauna, de pe la șase ani, mi-am zis că nu mi se poate întâmpla nimic mai rău decât să ingurgitez pasta aia încleiată în gălbenuș de ou și ulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
m-am proptit și cu spinarea-n ea, dar pârâie din balamale, nu mai are mult și zboară. Un trosnet, a cedat, cei de-afară împing și eu fug repede-repede pe holul care parcă-i tot mai lung, iau un castron mărișor, verde, cu mujdei și-o măturică și-ncep să-i botez, „să vă întoarceți de unde-ați venit”, cânt popește și-i mai feștelesc, alabala „să vă...”, înc-o dată, fleoșc, dar n-ajută, acum sunt tot mai mulți, se bulucesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sau, cum s-ar zice, totdeauna - dacă li se permite - sunt înclinate să facă numai ce vrea pizda lor. Și nici ciorba sorbită la birt nu te lasă neatins: toate tristețile bucătarului, laolaltă cu sudoarea sa, se află amestecate în castronul tău; și privirile celor din jur pot influența dumicatul pe care îl vâri în gură. Încerci, nemijlocit, să-ți apropii Taina. Dacă o afli, mori! De asta mor oamenii. Sau tocmai pentru a o afla mor. MAGISTRATUL. Mai toți locuitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
odihnea direct sub stele. Venea târziu de la colectiv și nu voia să-și trezească fetele. Lasă-le să crească, femeie, nu vezi că sunt ca niște flori, frumoasele tati! Le iubea mult, dimineața le sorbea cu privirea. Cinci în jurul mămăligii, castroane cu lapte fierbinte și câte un boț de brânză. Câteva minute își vedea fetele și, uneori, duminica, dacă nu era chemat la vreo ședință. Niciodată nu a avut timp să se bucure bucuria este să poți oferi mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
română. Tot vreau să știu! Înțelegi? Tot. Ăsta-i examenul tău, peste doi ani o să-ți prindă bine recomandările mele. Nu mă interesează nimicuri: cine pe cine o fute, cine cu cine se bate, cine fură la numărătoare sau la castron, cine bea și cât bea, m-am șters la cur cu notițele tale de anul trecut. Vreau chestii importante, auzi? Este una de filozofie, îi ziceți poeta, saltă-i foile! Prea stă bot în bot cu Aristotel, Dumnezeii mamei lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în colbul drumului, în jurul său închidea un cerc cât un cadran de ceas deșteptător și aștepta săgeata să coboare spre gârlă. Se făcea seara, se făcea noapte, tata nu mai venea. Mama îl aștepta cu masa pusă până târziu. "Un castron de borș pentru tine, unul pentru Didina, o bucată de brânză pentru tine, una pentru curva satului, un ou ție, unul ei! Mânca-o-ar amarul de spurcăciune!" Două linguri, două cuțite, două furculițe, în mijloc mămăliga; cu o sfoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cuțite, două furculițe, în mijloc mămăliga; cu o sfoară mama tăia drum spre casă. Tata sorbea în liniște fiertura de legume, dreasă cu lapte acru, înghițea oul fără să-l mestece, brânză râncedă, mămăliga încălzită sub pernă, făcea cruce. Celălalt castron rămânea neatins. "Dumnezeii mă-ti, muiere, îmi otrăvești inima! Mă omori cu zile! Mă bagi în mormânt! Munte, munte brad umbros/mai aplecă-ți vârfu-n jos/să mă urc în vârful tău, să mă uit în satul meu..." Tata adormea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
curge lapte și miere. Hotărârea arhimandritului Ioan era poruncă pentru toată suflarea. El spovedea toți monahii, împărțea ascultări după puterea fiecăruia, alegea canoanele mânăstirii. Slujirea, după sfântul munte, prăznuirile de-asemenea, dezlegări doar acolo unde boala sfredelea osul. Stârlici peste castronul cu borș, în postul mare, niciodată; vin de "Buna Vestire" și de "Întâmpinare", jumătate de cană; miros de pește nici în cutiile de conservă linse de câini. Cum să nu dai mână liberă unui duhovnic ce-și ținea turma aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
noastră. Dar stai puțin, uite, ți-am pregătit o supă. Camera noastră, se gândi Gosseyn. Voia să abordeze această problemă cu cât mai multă delicatețe. O văzu cum ieșea din cameră. Reveni cu o tavă pe care se afla un castron cu supă aburindă. Era atât de drăguță, de amabilă, de inimoasă în relația lor încât se hotărî să amâne discuția. Mâncă supa și se simți mai bine. Dar când ea luă tava, el începu din nou să se gândească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
mare plăcere cum se întrema. După douăzeci de minute de repaos, cu ochii închiși, se întinse, căscă și deschise ochii. Se așeză pe pat și respiră adânc. Parcă ar fi fost un semnal pentru Leej, care intră cu un alt castron de supă. Acest minutaj implica o previziune precisă. Gosseyn se gândi la acest lucru mâncând supa, pe care o termină când în cameră intră căpitanul Free. - Ei bine, zise, suntem gata. Plecăm când dorești. Gosseyn se uită la Leej, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
mărgele, iar când se sperie încep să strige: glu-glu-glu, gușa se albăstrește de la mărgele, se umflă în pene, dar nu fac rău. - Câinele consumă carne? - Da, de ce întrebi?Tu nu vezi, cum se plimbă curcanii în jurul câinelui? Și mănâncă din castronul lui, iar câinele îi tolerează. - Îți explic eu despre ce este vorba. Mai de mult câinele ciobănesc a fost vagabond, dar această familie l-a adoptat și l-a denumit Bob. La început cățelul nu asculta de stăpânul său și
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Bob. La început cățelul nu asculta de stăpânul său și a înhățat o găină, pentru care a fost pedepsit. De atunci Bob nu se mai atinge de găini, pui sau curcani. Iar aceștia s-au obrăznicit și dau târcoale la castronul lui de mâncare tot mereu. - Uneori câinii sunt mai răbdători decât găinile. - Așa-i, zise Mama Nor. Acel om avea trei câini și fiecare are povestea lui. - Spune-mi te rog, mai avem timp destul până ne culcăm. - Despre Bob
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
și un paznic bun... Despre al treilea câine ce-mi povestești? - Pe al treilea câine îl cheamă Oscar, are și el o poveste ca orice câine. Zilnic venea în curte o cățea, Mătușa, care se hrănea după plecarea stăpânului, din castroanele celorlalți câini, bea apă din gălețile lor și se juca cu ei. Câinii casei erau legați, dar Mătușa era liberă, nu s-a lăsat legată nicicum. Acum vreo doi ani Mătușa a născut șase pui în magazia de lemne. Stăpânul
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
care îmi puneam picoarele când citeam este din nou la locul ei, departe de fotoliul meu, în mijlocul covorului, înconjurată de divanuri. Pe măsuța aceea joasă din lemn intarsiat sunt așezate paharele cu picior trandafiriu, un bol cu crudități și un castron cu prune învelite în șuncă afumată. Elsa i-a invitat pe prietenii noștri la cină. Operasem până târziu, cu multe probleme și câteva absențe în sala de operații, pentru că din septembrie au reînceput grevele. Am aruncat cheile pe farfuria de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mai repede, s-ar putea să nu avem avem noroc să găsim deschis. Vrei să mâncăm un burger pe undeva sau să pregătesc eu ceva? — Când spui “să pregătesc eu ceva” te referi la “a turna niște cereale într-un castron”? Fiindcă, dacă-i pe-așa, prefer un burger. Ah, drăguța de Leigh, încântătoare ca întotdeauna. Ăsta e un mod de a-mi spune “Mersi, Jesse. Mi-ar plăcea o masă gătită, doar că sunt prea afurisită ca s-o spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
bâțâia de sus în jos pe gamba Adrianei. — Un strugure fără pesticide, vine imediat pentru...pentru cine? Cine vrea strugure? Băiatul frumos primește strugure! Adriana îl ridică pe brațul canapelei și se duse la bucătărie. Tocmai căuta în frigider după castron când începu să sune telefonul. — Alo? zise Adriana ușor iritată că a fost întreruptă. Își sprijinea portabilul între umăr și bărbie în timp ce aranja câțiva struguri pe o farfurie de aperitive. — Adriana? întrebă grăbită o voce de femeie. Pe Adriana o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
e că... — Să crezi tu că mănânci ouă Benedict ! se rățoiește Trish la Eddie. Sunt pline de colesterol ! — Mănânc ce vreau ! protestează Eddie. Doctorul i-a prescris un regim strict. Trish trage furioasă din țigară. Și deja a mâncat un castron cu cereale de dimineață ! — Mi-era foame ! se apără Eddie. Și tu ai mâncat o brioșă cu ciocolată ! Trish cască ochii, de parcă ar fi lovit-o cu leuca. Pe obraji îi apar pete mici, roșii. Câteva clipe, pare incapabilă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
din întâmplare într-una dintre cărți „Bezelele sunt foarte ușor de făcut”, am schimbat desertul, optând pentru pavlova. Până acum, toate bune. Ce mai urmează ? „Turnați compoziția întărită de bezea în formă circulară pe pergamentul de copt.” Mă uit la castronul meu. Compoziția întărită de bezea? A mea e lichidă. N-are cum să nu fie bine, îmi spun înnebunită. Trebuie să fie. Am urmat instrucțiunile. Poate că e mai solidă decât parte. Poate că în clipa în care o torn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
următoare ? spun într-un final, ridicând neputincioasă din umeri. — O să mă ajuți să curăț fasolea pentru prânz. Vorbele ei sunt atât de fără drept de apel că nu-mi pot reprima un surâs. O urmez ascultătoare în casă, iau un castron mare cu păstăi de fasole și încep să le rup cum îmi arată ea. Păstăile într-un coș de pe podea. Boabele zdravene de fasole în chiuvetă. Același gest, iar și iar și iar. Pe măsură ce sunt absorbită de muncă, mă calmez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vine să cred cât de prost echipată e bucătăria mea. Oare cum am reușit vreodată să gătesc ceva ? A, da, de fapt, nici n-am gătit. Nu am nici un șorț, așa că îmi improvizez unul dintr-o cămașă veche. Nu am castron de amestecat și am uitat să-mi cumpăr, așa că folosesc un lighenaș de plastic pe care l-am primit într-un set de aromaterapie. După o oră de amestecat și de copt, am făcut o prăjitură. Trei straturi de blat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să clatin barca. O să-mi văd de moussele mele de portocale, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Da. Negare totală, asta e varianta cea mai bună. O idee mai liniștită, iau ciocolată și încep să o fărâmițez într-un castron de sticlă. — Samantha ! Cine a fost ? Trish bagă capul pe ușă. — Nimeni. Ridic privirea cu un zâmbet lipit de față. Nimeni. Ce-ar fi să vă fac o cafea și să v-o aduc în grădină ? Stai calmă. Negare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Protestatarii sunt atât de egoiști... Îi cade privirea pe blatul de bucătărie. N-ai terminat moussele încă ? Zău așa, Samantha ! Ce-ai făcut tot timpul ăsta ? — Îhm... nimic, zic înghițind în sec. Acum mă apuc de ele, doamnă Geiger. Iau castronul și încep să torn amestecul de ciocolată în pahare. Mă simt ca într-un univers paralel. Totul o să iasă la lumină. E doar o chestie de timp. Ce mă fac ? — Ai văzut protestul de afară ? îl întreabă Trish pe Eddie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am găsit loc pe o corabie. La sosirea mea la Alexandria, am fost primit ca un emir de rang Înalt, mă aștepta o solie În frunte cu Abu Daud, conducătorul suprem al misionarilor. Servitoarea tocmai intră pe ușă. Lasă câteva castroane pe covor. Hasan Începe o rugăciune pe care o Întrerupe de Îndată ce aceasta pleacă. — La Cairo, am petrecut doi ani. Eram câteva zeci la Școala de misionari, dar numai o mână dintre noi eram meniți să purcedem la fapte În afara teritoriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
s Chronicle, unul de redactor‑adjunct la Personal Investment Periodical și unul de redactor la Annuities Today. Nu știu mare lucru despre rentele anuale, dar pot oricând să bag de la mine. — Ce faci? zice Suze, intrând în cameră cu un castron de Crunchy Nut Cornflakes. — Bine, zic, încercând un surâs. O să reușesc. Suze ia o gură de fulgi și se uită la mine meditativă. — Ce planuri ai pentru azi? Nu prea multe, zic posomorâtă. Doar... să încerc să‑mi găsesc un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]