1,078 matches
-
revărsat, perioadă în care se crede că a apărut și Balta Craioviței, castrul a fost lăsat în paragină. Mai tîrziu, localnicii au folosit cărămizi din castru pentru construirea mănăstirii Coșuna. În ciuda faptului că au existat multe inițiative, nici pînă astăzi, castrul nu a fost, în întregime, recuperat din aluviuni deși înalțimea de 4 m din unele zone, oferă speranța descoperirii a probabil, celui mai bine păstrat castru roman din afara Italiei. După anul 275 d.H. cînd Imperiul Roman cedează Dacia Traiană, romanii
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
pentru construirea mănăstirii Coșuna. În ciuda faptului că au existat multe inițiative, nici pînă astăzi, castrul nu a fost, în întregime, recuperat din aluviuni deși înalțimea de 4 m din unele zone, oferă speranța descoperirii a probabil, celui mai bine păstrat castru roman din afara Italiei. După anul 275 d.H. cînd Imperiul Roman cedează Dacia Traiană, romanii păstrează sub controlul lor malul stâng al Dunării, implicit și Pelendava. Constantin cel Mare construiește în Oltenia un al doilea limes (val de pământ) după limesul
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
infloritoare și putere financiară. În afara denumirii antice Pelendava și a numelui actual (Craiova), localitatea a mai purtat începând cu secolele VII-VIII denumirea latină Ponsiona (pod peste Jiu). Denumirea aflată pe o inscripție găsită pe un fragment de stelă în apropierea castrului Pelendava datată din secolul al VIII-lea, a primit o confirmare de extremă importanță în ultimii ani, într-o hartă alcătuită în preajma bătăliei de la Nicopole (1396), inclusă într-un manuscris ce se păstrează la Biblioteca Națională din Paris. Aceast document
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
se legaseră să nu lupte unul împotriva celuilalt. Mircea a hărțuit, în permanență, oastea turcilor. Înainte de Rovine s-au dat mai multe lupte de mică amploare. Lupta principală s-a dat în zona mlăștinoasă -Făcai, Balta-Verde, Podari, Popoveni- lîngă ruinele castrului roman Pelendava care au constituit locul întărit ("rovine"? poate "ruine" într-o transcriere sau traducere greșită) în care Mircea cel Bătrân pare să-și fi dispus arcașii. Mircea trimisese cîteva detașamente de pedestraști să hărțuiască oastea otomană, pentru a-l
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
Daciei de către romani, aceștia au fondat la limita de vest a Țării Hațegului, pe teritoriul actualei comune Sarmizegetusa, capitala provinciei Dacia, Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Teritoriul arondat orașului roman acoperea practic aproape toată depresiunea Hațegului. Metropola romană a avut ca nucleu castrul Legiunii a IV-a Flavia Felix, staționată aici probabil încă de la sfârșitul primului război daco-roman (102) După retragerea romană în 271, timp de aproape o mie de ani, nu există izvoare scrise privind istoria Țării Hațegului. Istoricul Radu Popa apreciază
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
de romani în urma primului război cu dacii (101-102), a devenit un important centru meșteșugăresc și de trafic comercial. Romanii au construit aici podul de peste Dunăre, cunoscut ca Podul lui Traian, ale cărui ruine se mai văd și azi, și un castru militar, care a dăinuit și după părsirea Daciei de armata și administrația romană. În timpul împăratului Publius Aelius Traianus Hadrianus (117-138), Drobeta a căpătat rang de municipiu, iar în timpul lui Septimiu Sever (193-211) rangul de colonie. În secolul al V-lea
Drobeta () [Corola-website/Science/305725_a_307054]
-
distrus de către huni, fiind refăcut de Iustinian în secolul al VI-lea sub numele de Teodora. Înainte de retragerea autorității civile romane din Dacia (275 e.n.) creștinismul, având adepți răspândiți în toate coloniile Imperiului Roman, era încă o religie minoritară. Templele castrului Drobetei sunt citate în perioada împăratului Gordian al III-lea (238-244) ca unele dintre puținele locuri unde în Dacia se practicau, printre soldații legionari romani, misterele cultului (cu dedicație militară) lui Jupiter Dolichețianul (la origine un zeu oriental, inclus în
Drobeta () [Corola-website/Science/305725_a_307054]
-
suprem Baal al cerului și al furtunii). Legat de cultul particular roman al lui Jupiter (Baal) Dolichețianul la Drobeta, este citată Cohorta a III-a "Campestris", pe care cercetători francezi o asociază miticei Cohorte a III-a Dacice, prezentă în Castru în 179 e.n.
Drobeta () [Corola-website/Science/305725_a_307054]
-
târziu, până aici s-a extins "voievodatul lui Litovoi" Urmele de locuire dacică sunt numeroase și apar sub formă de așezări militare sau civile, locuințe izolate și stâne. "Epoca de conviețuire daco-romană" apare sub forma de „ vilae rusticae ” , precum și prin castrele de la Târsa, Aușel-Vârful lui Pătru, Vf. Godeanu. Vestigile medievale, sunt reprezentate prin ruinele unor cetăți și turnuri de pază(Sibișel, Crivadia sau lacașe de cult. "Activitatea agricolă", deosebit de intensă la marginea spațiului montan, a pătruns și în interiorul acestuia, până la înălțimi
Munții Șureanu () [Corola-website/Science/306299_a_307628]
-
formațiuni politice la sfârșitul secolului IX. Între Tisa și pădurea Igfon, care se întindea între râurile Mureș și Someș, stăpânea ducele Morout-bunicul lui Menumorut, a cărei țară era locuită de hazari , cu reședința la Biharea. Pământurile situate între Mureș și castrul de la Orșova erau conduse de ducele Glad de la Vidin , al cărui urmaș, Ahtum, a fost ucis în timpul domniei regelui Ștefan cel Sfânt. În cronică este redat conflictul dintre ducele Árpád și ducele Menumorut, cu reședința la cetatea Biharea. Arpad i-
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
ceramice aparținând culturii Wittenberg, precum și descoperirea a două celturi de tip transilvănean pe Dealul Uroiului. În monografia regiunii Hunedoara, Octavian Floca a descris zona Măgurii Uroiului ca fiind locuită încă din preistorie. De asemenea, a adus în discuție existența unui castru roman și a cetății medievale pe terasa din stânga dealului, spunând că ultima a fost distrusă în secolul al XVII-lea. În anii `70 unele descoperiri întâmplătoare au pus în evidență urme ale epocii romane și bizantine. În cadrul unui program de
Situl arheologic de la Uroi () [Corola-website/Science/306425_a_307754]
-
frontieră ale Imperiului Roman din Europa (ca Pannonia), Africa și Asia nu mai sunt astăzi romanice. Deci, româna nu numai că este continuatoarea unei latine militare de frontieră, ci este și singura limbă neolatină care conservă vestigii ale limbajului de castru ("sermo castrensis").» Altă ipoteză explică trăsăturile latine atât de manifeste dar atât de puțin savante, ale limbii române, prin existența unei îndelungate latinități preromane în Dacia, această latinitate difuzându-se prin comerț, prin strămutările (spontane sau forțate) de triburi dacice
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
la Cristești. Printre altele în situl de la Cristești au fost descoperite vase de imitație "terra sigillata" un cap din alabastru reprezentând-o pe zeița Junona, dar și cărămizi ștampilate purtând inscripția unităților militare Ala I Bosporanorum militaria, stabilite vremelnic în castrul de aici. Un alt sit arheologic care merită menționat este cel de la Sighișoara. Aici au fost identificat un depozit de materiale ceramice care conțin mai multe cărămizi inscripționate cu textul "Legiunea a XIII-a Gemina". Celor amintite anterior pot fi
Istoria județului Mureș () [Corola-website/Science/305964_a_307293]
-
cu textul "Legiunea a XIII-a Gemina". Celor amintite anterior pot fi adăugate și importantele tezaure monetare de argint descoperite la Cristești, Sălașuri, Sânvasii, Sighișoara și Târgu Mureș. După cucerirea daciei de către romani, apar pe teritoriul județului o serie de castre - așezări fortificate, amplasate pe văile pricipalelor cursuri de apă. Urme ale unor astfel de așezări au fost descoperite la Brâncovenești, Cristești, Călugăreni, Sărățeni, Sighișoara. Între aceste castre existau drumuri care facilitau comunicarea, dar erau și rute strategige de comunicarea cu
Istoria județului Mureș () [Corola-website/Science/305964_a_307293]
-
Mureș. După cucerirea daciei de către romani, apar pe teritoriul județului o serie de castre - așezări fortificate, amplasate pe văile pricipalelor cursuri de apă. Urme ale unor astfel de așezări au fost descoperite la Brâncovenești, Cristești, Călugăreni, Sărățeni, Sighișoara. Între aceste castre existau drumuri care facilitau comunicarea, dar erau și rute strategige de comunicarea cu celelalte castre din alte zone. Un astfel de drum unea castrele de la Odorheiu Secuiesc, Inlănceni, Sărățeni, Călugăreni, Brâncovenești, Orheiu Bistriței.
Istoria județului Mureș () [Corola-website/Science/305964_a_307293]
-
fortificate, amplasate pe văile pricipalelor cursuri de apă. Urme ale unor astfel de așezări au fost descoperite la Brâncovenești, Cristești, Călugăreni, Sărățeni, Sighișoara. Între aceste castre existau drumuri care facilitau comunicarea, dar erau și rute strategige de comunicarea cu celelalte castre din alte zone. Un astfel de drum unea castrele de la Odorheiu Secuiesc, Inlănceni, Sărățeni, Călugăreni, Brâncovenești, Orheiu Bistriței.
Istoria județului Mureș () [Corola-website/Science/305964_a_307293]
-
ale unor astfel de așezări au fost descoperite la Brâncovenești, Cristești, Călugăreni, Sărățeni, Sighișoara. Între aceste castre existau drumuri care facilitau comunicarea, dar erau și rute strategige de comunicarea cu celelalte castre din alte zone. Un astfel de drum unea castrele de la Odorheiu Secuiesc, Inlănceni, Sărățeni, Călugăreni, Brâncovenești, Orheiu Bistriței.
Istoria județului Mureș () [Corola-website/Science/305964_a_307293]
-
la Racoș. Cucerirea Daciei de către romani (106) aduce cu sine modificări importante și în habitatul Țării Făgărașului, populația ținutului cuprins între Olt și Munții Făgăraș fiind, în parte, evacuată la nordul râului, iar zona închisă și supravegheată, spre est prin castrul de la Râșnov (Cumidava), iar spre vest prin castrul de la Turnu Roșu (Caput Stenarum). De-a lungul Oltului și la nordul Țării Făgărașului romanii au construit castrele militare de la Hoghiz, Feldioara și Cincșor. Urme de locuire sau doar monede din epoca
Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/300009_a_301338]
-
cu sine modificări importante și în habitatul Țării Făgărașului, populația ținutului cuprins între Olt și Munții Făgăraș fiind, în parte, evacuată la nordul râului, iar zona închisă și supravegheată, spre est prin castrul de la Râșnov (Cumidava), iar spre vest prin castrul de la Turnu Roșu (Caput Stenarum). De-a lungul Oltului și la nordul Țării Făgărașului romanii au construit castrele militare de la Hoghiz, Feldioara și Cincșor. Urme de locuire sau doar monede din epoca romană au fost sesizate în Țara Făgărașului la
Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/300009_a_301338]
-
în parte, evacuată la nordul râului, iar zona închisă și supravegheată, spre est prin castrul de la Râșnov (Cumidava), iar spre vest prin castrul de la Turnu Roșu (Caput Stenarum). De-a lungul Oltului și la nordul Țării Făgărașului romanii au construit castrele militare de la Hoghiz, Feldioara și Cincșor. Urme de locuire sau doar monede din epoca romană au fost sesizate în Țara Făgărașului la Beclean, Făgăraș, Șinca Nouă și Veneția de Jos. După retragerea administrației romane la sudul Dunării de Jos (271
Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/300009_a_301338]
-
în cuceriri si bătălii și exploatarea resurselor din teritoriile cucerite. Peste 50% din trezoreria Romei era investita în armata romană, dublu peste bugetul militar al SUA de azi. Soldații romani nu erau doar mașini de ucis, ci constructori de drumuri, castre și poduri. Drumurile romane erau căi de comunicație ale rețelei rutiere create de romani. Deoarece erau cel mai adesea construite în linie dreaptă, ele permiteau parcurgerea mai rapidă a distanțelor decât pe vechile drumuri sinuoase din Imperiul Roman, pornind de la
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
aproximativ de Stremț și Geoagiu, aceasta devine un centru administrativ și mai ales militar în jurul căreia vor gravita toate așezările dacilor din zonă. După ce Imperiul Roman a cucerit regatul Dacia, cuceritorii romani au construit pe cursul mijlociu al Mureșului un castru militar, care a devenit sediul administrativ al provinciei Dacia Superior și apoi al Daciei apulensis, unde se afla comandamentul Legiunii a XIII-a Gemina, una din cele mai puternice legiuni staționate în Dacia. În jurul noului centru militar, politic și administrativ
Descoperiri arheologice din Stremț, Alba () [Corola-website/Science/314351_a_315680]
-
străvechii așezări sunt acoperite în întregime de un strat gros de pământ. Terenul se află în proprietatea cetățeanului Vasile Meteș care avea aici o plantație de viță-de-vie. Locul este cunoscut sub numele de „Cetățuie”. Și această așezare juca rolul unui castru militar, era așezată la poalele Măgurii Geomalului, 751 m și supraveghea circulația pe drumul strategic Apulum-Napoca. Pe teritoriul satului, spre sud de dealul Măgura (la ), din locuri neprecizate provin fragmente de cărămidă romană cu urme imprimate, un denar de la Septimiu
Descoperiri arheologice din Stremț, Alba () [Corola-website/Science/314351_a_315680]
-
a existat în partea sudică a orașului de azi, în stânga șoselei ce duce spre Cluj-Napoca. Castrul a fost construit pe drumul ce lega Napoca de Porolissum. Cercetările arheologice arată că aici a staționat unitatea de cavalerie romană Ala a II-a Pannoniorum. În anul 1961 s-a descoperit pe teritoriul fostului castru o diplomă militară eliberată
Castrul roman de la Gherla () [Corola-website/Science/314414_a_315743]
-
ce duce spre Cluj-Napoca. Castrul a fost construit pe drumul ce lega Napoca de Porolissum. Cercetările arheologice arată că aici a staționat unitatea de cavalerie romană Ala a II-a Pannoniorum. În anul 1961 s-a descoperit pe teritoriul fostului castru o diplomă militară eliberată la 2 iulie 133, sub domnia împăratului Hadrian, aparținând soldatului "Sepenestus Cornon fiul lui Rivus", care amintește de Dacia Porolissensis ca unitate administrativă. În anul 1971 s-a descoperit o altă diplomă datată 10 august 123
Castrul roman de la Gherla () [Corola-website/Science/314414_a_315743]