877 matches
-
Pentru Brentano, de exemplu, judecata este o "prezentare" (Vorstellung) ca act mental elementar, de sens empiric, chiar senzorial acceptată sau nu în funcție de "obiectul" ei. Pentru Husserl, judecata nu este altceva decât un construct intențional bazat pe intuiția empirică, pe cea categorială și pe cea eidetică, luate împreună într-o unitate; ea dă seamă de o "stare de lucruri". În ambele situații este vorba despre o reducție la imagine (aceasta din urmă, ca tip de "fenomenalitate mentală"). Dar cea mai clară poziție
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
să iasă de sub ceea ce am numit aici "dictatura judicativului", locuri care, de altfel, vor fi avute în vedere, pentru o interpretare a lor, în partea de aplicații a acestei lucrări: (1) conceptul lucrului în sine; acesta nu poate fi încadrat categorial, prin urmare, el rămâne în afara spațiului judicativului (lucrul în sine poate fi gândit doar, nu și cunoscut); (2) discuția asupra amfiboliei conceptelor reflecției, din care înțelegem că orice confuzie între un obiect cuprins categorial (predicativ, am spune) și unul doar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sine; acesta nu poate fi încadrat categorial, prin urmare, el rămâne în afara spațiului judicativului (lucrul în sine poate fi gândit doar, nu și cunoscut); (2) discuția asupra amfiboliei conceptelor reflecției, din care înțelegem că orice confuzie între un obiect cuprins categorial (predicativ, am spune) și unul doar gândit naște greșeli logice și chiar reconstrucții ontologice neîntemeiate "critic" (cum ar fi cea a lui Locke sau cea a lui Leibniz, exemplificate de Kant); (3) conceptul "nimicului", care devine inteligibil urmând "ordinea și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ontologice neîntemeiate "critic" (cum ar fi cea a lui Locke sau cea a lui Leibniz, exemplificate de Kant); (3) conceptul "nimicului", care devine inteligibil urmând "ordinea și indicația categoriilor" (Critica rațiunii pure, (1994) p. 270), semnalând astfel o limitare a categorialului tocmai prin extinderea acestuia la un spațiu impropriu. 44 Hegel, Enciclopedia științelor filosofice. Logica, p. 85. 45 Principiile constitutive ale intelectului sunt, potrivit lui Kant: axiomele intuiției și anticipațiile percepției; iar cele regulative sunt: analogiile experienței și postulatele gândirii empirice. Cf.
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
p. 184. 118 "Principiul rațiunii suficiente este deci fundamentul experienței posibile, adică al cunoașterii obiective a fenomenelor din punctul de vedere al raportului lor în succesiunea timpului." CRP, II, p. 212. 119 CRP, II, p. 228. 120 Pentru problema intuiției categoriale, a se vedea Heidegger, Prolegomene la istoria conceptului de timp; îndeosebi "Partea pregătitoare", Cap. II. 121 "Categoriile pure fără condițiile formale ale sensibilității, au numai o semnificație transcendentală, dar nu au folosire transcendentală, fiindcă o asemenea folosire este imposibilă în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
engl. output) derivării sintactice, adăugând conținut fonologic pozițiilor din structura ierarhică, iar sintaxa manipulează noduri terminale care conțin trăsături abstracte (cel puțin în cazul centrelor funcționale). Există o diferență între centrele funcționale și membrii vocabularului, neutri din punct de vedere categorial: categoriile lexicale N, V și A sunt create în sintaxă prin combinarea categoriilor micul n/v/a cu rădăcinile lexicale (engl. root); micul v introduce un eveniment (Marantz 2005). Trăsăturile abstracte prezente în centrele funcționale din sintaxă sunt lexicalizate (li
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
atelic), care au interpretare aspectuală unică. Arad susține deci că informația lexicală vizibilă în sintaxă conține numărul argumentelor și informația aspectuală: telic [+ EM] sau atelic [− EM]. Spre deosebire de trăsăturile selecționale (uman, animat, care nu există la interfață), trăsăturile aspectuale și cele categoriale (numărul argumentelor) nu sunt dependente de context. Majoritatea verbelor de mișcare acceptă, opțional, un delimitator, care poate transforma un predicat atelic inergativ (run 'a alerga', walk 'a merge') într-unul telic, inacuzativ (run to the store 'a alerga până la magazin
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
vechi, care susținuseră că adjectivele care au o legătură morfologică cu verbe ergative nu sunt ele însele ergative: Burzio (1986), Levin și Rappaport (1986)156, Stowel (1987)157. Conform Ipotezei lexicaliste introduse de Chomsky (1970), o gramatică are un component categorial (este o gramatică liberă de context, engl. context free grammar) și un Lexicon. Majoritatea itemilor apar în Lexicon cu trăsături selecționale fixe și cu trăsături de subcategorizare stricte, dar cu posibilitatea de alegere a trăsăturilor asociate cu categoria lexicală: nume
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
dimineață). Concluzia lui Frege este următoarea: celor două tipuri de propoziții le corespund două verbe diferite a fi. Goblot (1952)2 arată că a fi are două valori complet diferite: verb-substantiv (raționament de tip existențial) și copulă (raționament de tip categorial). Deși din punct de vedere metafizic este o mare diferență între cele două tipuri de raționament, din punct de vedere logic (deci și lingvistic) nu există nicio diferență între ele, copula înglobând și ideea de existență. 2.1.2. Abordări
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
finite (valoarea asertivă, prezența mărcilor flexionare), iar altele constituie proprietăți specifice ale propozițiilor cu a fi. Rouveret reanalizează abordarea din GB și din PM, conform căreia 'a fi' este un verb cu o anumită identitate lexicală sau selecție argumentală și categorială, ajungând la concluzia că analiza de acest tip lasă fără răspuns două întrebări: (a) dacă a fi este considerat verb lexical, atunci ce tip de complement selectează? (b) dacă a fi nu este verb lexical, atunci ce categorie funcțională reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
multă vreme cunoașterea fiind grevată de cunoașterea comună, adică tributară speculațiilor, subiectivității și spontaneității. În aceste circumstanțe, decantarea teoretică a cunoașterii sociale a cumulat o particularitate foarte importantă: problematica umană a fost preluată de către alte științe, datorită lipsei de maturitate categorială, conceptuală și metodologică a științelor social-umaniste. Istoria sociologiei este, de fapt, istoria acestei relații În spațiul căreia filosofia socială și filosofia istoriei constituie zonele În care pot fi descoperiți precursorii cei mai importanți ai sociologiei. În această arie Începe, de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
pot găsi locul Într-o istorie a sociologiei redactată din rațiuni și cu finalități didactice. În prezent, este legitim să reținem numai ideile cu valoare de patrimoniu pe care evoluția gândirii sociologice le-a validat: creațiile conceptuale, inovațiile conceptuale și categoriale, metodele de analiză a socialului care au contribuit la stimularea cercetării fundamentale și aplicative, resemantizarea unor concepte ori reușitele În elaborarea unor diagnoze ce au avut un impact semnificativ asupra restructurării orizonturilor teoretico-metodologice ale doctrinelor cu largă audiență la momentele
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
publice, se confruntă în prezent cu probleme dintre cele mai dificile și din cauza unor disfuncționalități generate de exercitarea previziunii, între care semnalăm: insuficiența unor strategii și politici globale care să valorifice oportunitățile mediului ambiant, național și internațional, lipsa unui sistem categorial de obiective la nivel de organizație și componente procesuale și structurale ale acesteia, lipsa unor priorități în abordarea decizională și operațională a problemelor cu care se confruntă managementul organizației, atitudine ostilă față de planificare din partea multor manageri, multiplele presiuni la care
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
procesului de management - cuprinde decizii și acțiuni prin care se determină participarea salariaților la stabilirea și realizarea obiectivelor, prin luarea în considerare a factorilor ce-i motivează. Suportul economic al antrenării îl reprezintă motivarea personalului, ce contribuie la armonizarea sistemului categorial de interese economice ale participanților la derularea proceselor de muncă. Pe drept cuvânt se spune că a conduce înseamnă a motiva. Dar ce este motivarea? Studii mai moderne arată că nu există un „motivator” în sine; rolul pe care un
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
dublu sens, urmând două fire: Partoș-Europa sau Teregova-Kentucky, tur și retur. Cel care istorisește caută, cu ingeniozitate și metodă, punctele de convergență, genurile proxime ale unei civilizații central-europene generice, care să integreze Banatul chesaro-crăiesc. Scriitorul e înzestrat cu o privire categorială, fascinată de clase, de tipuri, stimulând încremenirea insului în tiparul cazului în speță. Cea mai mare parte dintre personaje provine din sfera ordinii sociale nemțești, adaptate la specificul locului, unde der Bauer (țăranul, adică) devine paorele („paorii și beamtării îi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
În cazul variabilelor cantitative (variabilele sunt măsurate pe scale de intervale și de rapoarte, în cazuri particulare sunt acceptate și cele măsurate pe scale ordinale), măsurile de similaritate sunt de două tipuri: coeficienți de corelație și distanțe. În cazul variabilelor categoriale, măsurile de similaritate sunt date de coeficienți de asociere. Coeficienți de corelațietc "Coeficienți de corelație" Coeficientul de corelație este o măsură intuitivă a similarității dintre două obiecte. Corelația dintre două obiecte (și nu dintre două variabile, așa cum acest coeficient a
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
asupra variabilelor de grupare, analistul poate calcula profiluri ale grupurilor, pornind de la date. Majoritatea pachetelor de programe statistice facilitează acest lucru, prin opțiunea de salvare a componenței grupurilor. Această opțiune creează o variabilă nouă în baza de date, de tip categorial, ale cărei valori indică grupul din care face parte un obiect. Interpretarea naturii grupurilor se va face în funcție de profilul acestora pentru variabilele de grupare. În exemplul despre care am discutat, privind potențialul migrator, descrierea și „numirea” grupurilor se vor face
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
grafic, astfel încât categoriile cu distribuții similare (după categoriile celeilalte variabile) vor fi reprezentate ca puncte apropiate în spațiu, iar cele cu distribuții diferite vor fi reprezentate ca puncte depărtate în (același) spațiu. Analiza de corespondență examinează asocierea dintre două variabile categoriale (nominale). Relația dintre două variabile nominale este de obicei reprezentată printr-un tabel de contingență, în care pe linii se găsesc categoriile uneia dintre variabile, iar pe coloane categoriile celeilalte variabile. Analiza tabelului de contingență presupune calculul și examinarea frecvențelor
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
Valorile numerice atribuite obiectelor și categoriilor sunt obținute printr-o metodă iterativă, a celor mai mici pătrate alternate: se estimează alternativ scorurile pentru obiecte și cuantificările pentru categorii. Analiza de omogenitate funcționează ca o analiză a componentelor principale, pentru date categoriale. Problematica este similară: stabilirea dimensionalității soluției astfel încât numărul de dimensiuni să fie cât mai mic și ele să explice cât mai mult din inerția categoriilor (valorile lor proprii să fie suficient de mari) și interpretarea dimensiunilor. Analiza este reușită dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
În cazul variabilelor cantitative (variabilele sunt măsurate pe scale de intervale și de rapoarte; în cazuri particulare sunt acceptate și cele măsurate pe scale ordinale), măsurile de similaritate sunt de două tipuri: coeficienți de corelație și distanțe. În cazul variabilelor categoriale, măsurile de similaritate sunt date de coeficienții de asociere. Tehnicile de dependență. Presupun existența unei variabile dependente sau a mai multor variabile dependente care sunt explicate (determinate, prezise) de alte variabile, numite variabile independente (predictori,variabile explicative). Acest lucru înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
o reîntoarcere a "politicii recunoștinței" relegitimînd astfel prioritatea apartenențelor comunitare, de data aceasta în avantajul majorității americanilor. În ochii acestei majorități, comuni-tarienii iau chipul de apărători ai unei noi ordini înscrise în responsabilitatea fiecăruia mai mult decît într-o revendicare categorială. Și influența lor se exercită acum în Europa, după cum s-a putut vedea în iarna lui 1995, cu ocazia primirii entuzi-aste în Anglia, a inspiratorului lor, Amitaï Etzioni. În consecință, o doctrină conservatoare în măsură să substituie apartenența națională este
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în afara acestor grupări sunt mult mai frecvente. Formarea copilului în sânul unei grupări de acest fel contribuie la dezvoltarea unor concepții și reprezentări despre sine bazate pe putere și forță fizică plus adoptarea unor strategii comportamentale violente față de ceilalți. Diferențierea categorială între "noi" și "ceilalți" devine și mai accentuată. Violența împotriva intrusului este adesea însoțită de tendința de limitare a rețelei sociale și familiale. Aceeași tendință caracterizează grupările extremiste naționaliste și rasiste. Toate cauzele violenței pot fi regăsite aici: securizarea propriului
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
printr-o etapă de resocializare emoțională datorită bandei din care face parte și dacă această resocializare îl ajută în reconcilierea cu ceilalți copii. Și totuși, dacă resocializarea s-ar produce, ea s-ar realiza sub semnul coerciției, puterii și diferențelor categoriale între "noi" și "ceilalți". * Agresivitatea mediatizată induce agresivitate? Confruntarea cu violența prin intermediul fotografiilor, istoriilor, filmelor sau în viața de zi cu zi crește probabilitatea agresivității atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Printre modelele agresive pe care copilul
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
dintre «limba» și «lumea reală»”21. „Realismul experiențialist” ce caracterizează acest model postulează existența unor ansambluri conceptuale complexe, provenite din experiența umană, cu ajutorul cărora omul organizează cunoașterea. Structura conceptelor e văzută în perspectiva probabilistica: categoriile se formează în interiorul unui continuum categorial, la intersecția unui număr oarecare de proprietăți „tipice”. Acestea tind să coincidă statistic, dar nu coincid niciodată în mod absolut. Domeniul de intersectare a proprietăților reprezintă spațiul în care se dispune „cel mai tipic” membru al categoriei, prototipul. Asociat unei
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
genului, se vor „mistere”, „jocuri dramatice”, „pantomime”, așa cum textele destinate scenei de un Georg Kaiser, Walter Hasenclever, Fritz von Unruh sau Toller țineau să fie, nu comedii ori tragedii, ci „utopii”, „strigăte”, „dansuri ale morții”. Personajele, rezumate la condiția lor categorială, adesea n-au nume. Ele sunt „un bărbat”, „un moșneag”, „un tânăr”, „un cioban”, „magul”, „întâiul”, „al doilea”, „al treilea zidar” etc. Conflictele migrează pe plan cosmic, eroii constituie doar veșmintele pasagere ale diverselor „stihii”, „principii”, „puteri elementare”, care se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]