2,847 matches
-
din podgorii regale, sunt vinurile Principesei. „Când savurăm vinurile de la DomeniulCoroaneiSegarcea, trebuie să ne gândim la minunatele licori care au adunat în picături bogăția acestui pământ vechi, soarele verii arzătoare, îmbogățite de cântecele oltenești, freamătul toamnelor românești și nobilitatea de catifea regală”, descrie în cuvinte mirajul fluviului de viață izvorât din podgorii, domnul Mihai Anghel, proprietarul de azi al Domeniului Coroanei Segarcea. Dintr-un pahar cu vin „Principesa Margareta”,poeții duc la lacrimile sufletului soare lichid, căci vinurile Principesei sunt rod
VINURILE „PRINCIPESA MARGARETA”, VINURILE POEZIEI. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371002_a_372331]
-
mainile Tale încredințez duhul meu. Degetele sale se înfing de durere în pământ și, în această clipă, sufletul său se desparte de trupul lui de Mucenic. Atunci Îngerul Domnului se pogoară din Cer. În mâini ține o pernă roșie, din catifea. Deasupra așază sufletul Sfântului și se suie spre Cer. Atunci văd Îngeri înșirați la dreapta și la stânga, alcătuind o mare cărare cerească, iar îngerul Domnului trece prin mijlocul lor, însoțindu-l pe Sfântul Efrem către Domnul. Iar Domnul îl intâmpină
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
a adormit pe jos și i-o fi frig, a adus o pătură și a învelit-o, alintând-o, cântăreața de melos rupt din suflet, Mina Pâslaru a lăsat doina bucovineană în frig, neînvelită de pătura glasului ei cald, de catifea dantelată, ce-a ars odată cu viața artistei și s-a mistuit luând cu ea și umbra! „Ce-i mami, ai adormit, nu ți-e frig?!”, se zice că i-ar fi spus artistei copilașul ei, când a găsit-o jos
MINA PÂSLARU. DOINEI BUCOVINENE ÎI E FRIG… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371017_a_372346]
-
locală era prezența, Sălcioara pregătea costumele de zor cu mare atenție căci erau albe de voal fin și saten . A fost cel mai grandios spectacol pe care l-a urmărit cu sufletul la gură din culise printre faldurile grele de catifea . După o luna una din balerine a făcut pneumonie și a trebuit înlocuită; mai erau balerine ce participaseră la repetiții dar d-l Oleg a vrut să îi dea o șansă și a invitat-o să îi ia locul fetei
SĂLCIOARA de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370027_a_371356]
-
de dor, cântecele «bătrânești», doinele, cântecele de rezistență ale folclorului muzical bucovinean din zona Cernăuțiului, culese de la izvor și rupte de la rădăcină pentru glastra cu flori spirituale a neamului românesc, au fost mângâiate cu glasul Artemizei Bejan, un glas de catifea ce va rămâne întipărit în memoria afectivă a celor ce prețuiesc și urcă la suflet cântecul adevărat, curat și valoros, pur muzical folcloric și cu toate caratele nestematelor din zăcământul bunăstării noastre spirituale”, rostea la telefon, indicându-mi să scriu
ARTEMIZA BEJAN REÎNTOARCERI PESTE PRAGUL UITĂRII LA ZĂCĂMÂNTUL BUNĂSTĂRII SPIRITUALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370376_a_371705]
-
marele-bal Și lumea întreagă se mișcă în vals Odată cu mine Prin aerul pe care il înghițim Linguriță după linguriță. O dă, ar trebui să stau la locul meu În jerpelita asta de cartea din joc, O damă cu rochie de catifea ieftină Și sacoșă de doc. Liniștea-i tot mai densă Și doar graalu-l aud Cum se macină, Ca un pahar ordinar, La bețiv în masele. COL SACCHETTO DI COTONE Îl flash taglia l'orizzonte a fette E lo specchio ove
POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370429_a_371758]
-
Luminița Cristina Petcu , publicat în Ediția nr. 1483 din 22 ianuarie 2015. Uneori, după somnul de noapte, ne căutam drumul printr-un oraș ambiguu, alteori înveșmîntați în alb ne uitam la soare pînă amețeam în timp ce leoparzii dormeau pe canapele de catifea, ne repetam unul altuia bătăile inimii într-un du-te-vino al literelor așezate în cuiburile lor, la începutul primăverii cînd toate priveliștile sînt pline de farmec. Ești liber față de ceea ce accepți, prizonier față de ceea ce refuzi, îți șopteam din țara viselor pe
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
cît toată veșnicia. Închide ochii, mi-ai spus, de parcă ... Citește mai mult Uneori, după somnul de noapte,ne căutam drumul printr-un oraș ambiguu,alteori înveșmîntați în albne uitam la soare pînă amețeam în timp celeoparzii dormeau pe canapele de catifea,ne repetam unul altuia bătăile inimiiîntr-un du-te-vino al literelor așezateîn cuiburile lor, la începutul primăveriicînd toate priveliștile sînt pline de farmec.Ești liber față de ceea ce accepți, prizonierfață de ceea ce refuzi, îți șopteam din țara viselorpe care, cîndva, o dorisem atît
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > FEMEIA Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1893 din 07 martie 2016 Toate Articolele Autorului Ce dantelă fină ești tu femeie, Ești catifeaua unei primăveri, Și muguri de lumină în crâmpeie, Ești un nesaț de șoapte și plăceri! Ce fin brocart țesut din intrigi sfinte, Ești tu femeie univers sublim, Ești rază de iubire ce înflorești fierbinte, O dulce mângâiere,în fața ta mă
FEMEIA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369314_a_370643]
-
tine, cu grijă unui fin bijutier, în care te bucuri de fiecare petala de zâmbet pe care ți-o dăruiesc. Te prețuiesc pentru zile de albastru senin când descopăr cerul tău oglindit în privirea mea. Te prețuiesc pentru atingeri de catifea, cu aromă de cafea, în răsărit de soare. Te prețuiesc pentru floarea dorului sădita în grădina inimii. Tu esti gândul de lumină iar ochii tăi îmi așează culoare în fiecare clipă a vieții. TE PREȚUIESC. POEM Pe cerul vieții mele
ŞOAPTELE TRĂIRII (POEME) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369360_a_370689]
-
rănesc gândul O durere nedefinită îmi umple golul din mine... Doream atât de mult să nu o simt, să nu-i dau importanță Ce s-a întîmplat? Cum de simt din nou acest chin...? Zorii au apărut, dezvelindu-mă de catifea albastră a visului meu... Sufletu-mi doare... Realitatea nu vrea să mă cruțe învelindu-mi din nou gândul în catifeaua ei... neagră. Timpul a rămas pe loc... ascultându-și clipele. Eu, merg mai departe... Pașii mei nu se opresc, oricât
CÂND VISUL SE DESTRAMĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369404_a_370733]
-
-i dau importanță Ce s-a întîmplat? Cum de simt din nou acest chin...? Zorii au apărut, dezvelindu-mă de catifea albastră a visului meu... Sufletu-mi doare... Realitatea nu vrea să mă cruțe învelindu-mi din nou gândul în catifeaua ei... neagră. Timpul a rămas pe loc... ascultându-și clipele. Eu, merg mai departe... Pașii mei nu se opresc, oricât de mult mi-aș dori. Ei parcurg un Drum pietros, a cărui sfârșit nu am curajul să-l caut... Este
CÂND VISUL SE DESTRAMĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369404_a_370733]
-
Toate Articolele Autorului Ușa sufletului s-a deschis ... ai intrat tu! S-au aprins luminile în fiecare ungher...ai întins mâna și ai invitat-o la o cină romantică. Îmbrăcat în frac alb, i-ai dăruit un trandafir roșu de catifea. I-ai ținut scaunul, așteptând să ia loc. Femeia vieții tale ... La masa rotundă, unul în fața celuilalt, schimbați priviri topite în flăcările lumânărilor parfumate ce strălucesc în ochii voștri. Îi acoperi duios mâna, o atingi cu degetele lungi, o cuprinzi
INVITAŢIE LA IUBIRE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369435_a_370764]
-
în: Ediția nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului E DIMINEAȚĂ PUR-CREȘTINĂ E dimineață pur- creștină-n viața mea, Azi cerul visurile mi-a deschis așa... Pe-o stea din noapte le-a lăsat, Să mă trezesc de catifea... Cu Universul zilei stau acum, La un botez de necuvânt visez, E dimineața, alintându-mi trupul, Și liniștea îmi cere s-o urmez... Parfum de lacrimă pe-obraz, O apă biblică de la Hristos- Și mă renasc, ca-n fiecare zi
GRUPAJ DE POEZII. E DIMINEAȚĂ PUR-CREȘTINĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369423_a_370752]
-
Ilustrație: PAPĂ GERANIUM, Luminița Șerbănescu, Ottawa, Canada AUDITORIUM Între luminile scenei și intrarea întunecată a dimineții, între țocurile rochiei și zgomotul mătăsos al catifelei încercate de greutate, între vorba privită și pulsul grădinii de nicotină, Acum, în final, ne ustura palmele, avem de consolidat peretele exterior al imaginii -o lungă tentativă de apreciere pentru nopțile cu luna plină. FRAZĂ De fiecare dată când repeta
LEXEME de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369469_a_370798]
-
au îngenunchiat doi munți, cândva, erai atâta de frumoasă! că-n roua nopții, steaua ta, făcând din nouri, zbor de nea, în palma mea, gemând ușor a scris povestea unui dor. Se aprindeau tăciuni sub nea căscând prin munți de catifea, din roșul guri-ți de cleștar dădeau în pârguri, flori de jar, și te-aprindeau sub cruci, ușor, sub fulgii ce-ți cădeau din păr. Trecură iarna peste munți topind de tine, albe frunți, cerneam din roua-ți de scrisori
POVESTEA UNUI DOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370645_a_371974]
-
de lângă fabrica de Rulmenți. - Haideți, să intrăm. Vă dau o bere, spunea tata când ajungeam în fața restaurantului frumos luminat, de unde venea miros de friptură pe grătar sau de mici, și se auzea o muzică domoală. Îmbrăcate cu rochițele roșii din catifea și cu pălăriile verzi din fetru fixate sub bărbie cu un șnur, stăteam cuminți așezate pe scaunele mari și ronțăiam alune de pământ prăjite cu multă sare. Mai întâi le priveam cu admirație iar apoi le desfăceam cu dinții pentru
PRIN ORAȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369598_a_370927]
-
cu capul în pământ. Supărați, necăjiți, chinuiți de neputință! Până când o altă idee salvatoare apare pe buzele unui coleg prezent la dezbateri. „O să-i rugăm pe cei de la întreprinderea tipografică a orașului să ne facă o frumoasă cutie căptușită cu catifea... în care să adăpostim prețiosul cadou!” zice el trimiumfal! Ura, din nou! De trei ori de data asta! Și totuși crearea acestei cutii ne-a dat și dânsa multă bătaie de cap. Cum să fie, Ce formă, cât de mare
FLOAREA SOARELUI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369652_a_370981]
-
ori de data asta! Și totuși crearea acestei cutii ne-a dat și dânsa multă bătaie de cap. Cum să fie, Ce formă, cât de mare, cât de groasă... mai moale, mai tare, mai roșie, mai galbenă sau mai albastră! Catifea reiată sau pluș!? Cu închizătoare, sau fără!? De la masa prezidiului răzbate un oftat adânc! Un tov pune pe tapet o nouă problemă acută! Ce cadou să-i dăm Primei Doamne!? Ca deh, tovarășa academician, nu este oricine și este „absolut
FLOAREA SOARELUI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369652_a_370981]
-
pășea prin hol spre living cu mersul ei înțepat, lăsând în urmă o adiere suavă de parfum fin. Doctorul Ștefan a rămas să închidă ușa vilei. Așezată în adâncimea unui fotoliu din lemn de mahon masiv, cu o tapițerie din catifea maro și brațe sculptate, având două capete de leu la extremitatea exterioară, timidă și încă aflată sub efectul puternic al emoțiilor, Săndica își aruncă fugitiv privirile prin spațioasa încăpere. Acum a înțeles pentru prima dată care este diferența dintre clasele
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
cu băuturi fine, provizia doctorului de băuturi rare, posibil primite de la cei cu dare de mână pentru serviciile medicale de care au beneficiat. Dormitorul pus la dispoziția fetei avea un pat matrimonial peste care era așezată o cuvertura grea din catifea de culoare aurie, iar în mijlocul lui tronau pernuțe cusute cu fir de argint și aur de o mare valoare artistică. A aflat apoi de la Mircea că acestea și multe altele le-au primit de la bunicii din partea tatălui când s-au
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
Ceas deșteptător pentru fluture și cuc, Iarba ne mângâie, plopii mahmuri Și Dumnezeu e bun ca un eunuc. Privire departe, cer larg, deschis, Ne jucăm cu focul, cu inima mea; Somnul e mort, visul e deschis Către viață, moarte, aer, catifea. Plouă la sud, fulgeră norii, Peste noi țipă cocorii de spaimă - Numai un puț numără călătorii Și rugăciuni adânci singur îngaimă. Publicată în „DRUM”, anul II, nr. 4 - 5 din 1 ianuarie 1937 Referință Bibliografică: Voiaj / Ion Pena : Confluențe Literare
VOIAJ de ION PENA în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/370164_a_371493]
-
atâta senin că s-a făcut târziu de-am smuls așteptării din ureche cerceii și-am început să fur din turma răbdării clipele blânde ca mieii mi-am însușit pe nedrept fiecare respirație a stelelor captive într-o palmă fără catifea mi-am dus visele la cerșit în colțul lacrimii cu ziua nici apă nu le-am dat să bea am cântat într-atât a surda într-un gând străin că s-a făcut tăcere de parcă aș fi stricat cuibul privighetorii
AM PREMEDITAT O IUBIRE PERFECTĂ de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370189_a_371518]
-
Ceas deșteptător pentru fluture și cuc, Iarba ne mângâie, plopii mahmuri Și Dumnezeu e bun ca un eunuc. Privire departe, cer larg, deschis, Ne jucăm cu focul, cu inima mea; Somnul e mort, visul e deschis Către viață, moarte, aer, catifea. Plouă la sud, fulgeră norii, Peste noi țipă cocorii de spaimă - Numai un puț numără călătorii Și rugăciuni adânci singur îngaimă. Publicată în „DRUM”, anul II, nr. 4 - 5 din 1 ianuarie 1937 ... Citește mai mult Sbor alb, aruncat peste
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
platanii suri,Ceas deșteptător pentru fluture și cuc,Iarba ne mângâie, plopii mahmuriși Dumnezeu e bun ca un eunuc.Privire departe, cer larg, deschis,Ne jucăm cu focul, cu inima mea;Somnul e mort, visul e deschisCătre viață, moarte, aer, catifea.Plouă la sud, fulgeră norii,Peste noi țipă cocorii de spaimă -Numai un puț numără călătoriiși rugăciuni adânci singur îngaimă. Publicată în „DRUM”, anul II, nr. 4 - 5 din 1 ianuarie 1937... XIII. NOAPTE LA TURNU MĂGURELE, de Ion Pena
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]