4,021 matches
-
să asigure acoperirea aerinaă a cavaleriei. Bombardierele aliate s-au concentrat raiduri de încetinire a înaintării a tancurilor lui Hoepner. Unitățile de recunoaștere ale lui Prioux s-au retras din fața coloanelor de blindate germane spre pozițiile grosului trupelor franceze de cavalerie, care crease înpreună cu Divizia a 2-a mecanizată puncte de sprijiin de-a lungul a 40 km de front de la orașul Huy pe malul râului Meuse spre nord și vest de-a lungul pârâului Mehaigne. Divizia a 3-a
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Meuse. Exista astfel un coridor natural favorabil acțiunii forțelor blindate.. 3e DLM fusese desemnată să apere un front de 17 km, dintre care doar 11 erau parțial acoperiți cu obstacole antitanc. Prioux a interpretat greșit prevederile regulamentelor militare franceze. Manualul cavaleriei franceze din 1939 (unul dintre autorii acestuia, generalul Langlois, era comandantul Diviziei a 3-a de infanterie mecanizată) avea reguli clare pentru cazul în care o divizie mecanizată trebuia să apere o breșă în front până la venirea întăririlor. Într-o
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
unui front foarte larg în câmp deschis împotriva unor forțe blindate inamice concentrate, DLM trebuia să renunțe la defensiva descentralizată și să își concentreze forțele pentru acțiune. Prioux nu a urmat aceste instrucțiuni. Comandamentul francez a finalizat amplasarea forțelor de cavalerie pe 11 mai. Pe flancul stâng a fost plasată 3e DLM sub comanda generalului Langlois. Divizia sa era împărțită din punct de vedere organizatoric în sectoarele de nord și de sud. Sectorul nordic, comandat de colonelul Dodart des Loges, era
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
de-a lungul Petite Gette în jurul localității Opheylissem din cadrul comunei Hélécine, dotat cu 21 de tancuri Hotchkiss, la care se adăugau un escadron de tancuri din Batalionul I cuirasieri și 21 de tunuri de 75 mm din rezerva Corpului de cavalerie. Urma în ordine Batalionul al 2-lea, care apăra 5 km de-a lungul Petite Gette până la Orp. Acest batalion era dotat cu 21 de tancuri Hotchkiss, sprininite de un alt escadron din cadrul Batalionuli I cuirasieri și 12 tunuri de
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
de tancuri ușoare ale belginilor, care luptau pentru încetinirea înaintării inamicului pe direcția St. Trond-Tirlemont. Carele blindate germane, sprijinite de inflitrările de infanteriei, au tatonat în după amiaza acestei zile frontul france în zona Tirlemont. Ca răspuns, Corpul francez de cavalerie a hotărât ca un escadron de tancuri și un grup divizionar de recunoaștere să se deplaseze în zonă. Din partea britanicilor au fost de asemenea trimise unități de sprijin. Atacul germanilor a fost în principal unul de recunoaștere și diversiune. Principalul
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
de tunar și trebuia să ajute servantul la încărcarea tunului. Germanii nu au reușit însă să distrugă Armata I franceză în ciuda vicotiei lor împotriva Diviziei a 3-a mecanizate. Totuși, înaintarea reușită de Hoepner în Belgia a izolat Corpul de cavalerie și o parte a Armatei I, în vreme ce grosul forțelor terestre germane dădeau atacul principal peste Meuse la Sedan, în zona de sud-est a frontului. Germanii speraseră ca tancurile lui Hoepner și a unităților de sprijin să poată izola și neutraliza
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
d'Avout se naște, o sabie iese din teacă”. Nu este deci surprinzător faptul că tânărul Davout alege cariera militară, urmând Școala Militară de la Auxerre; iar din 1785 este cadet-gentilom la prestigioasa „Ecole Militaire de Paris”. Începându-și cariera la cavalerie, Davout este un ardent susținător al ideilor Revoluției și este încarcerat de două ori din cauza comportamentului său, înainte de a-și da demisia din armată (1791) doar pentru a reveni asupra deciziei și a fi ales locotenent-colonel al voluntarilor din Yvonne
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
ale acestuia din urmă. În relații foarte bune cu generalul Desaix, prieten al lui Bonaparte, Davout se alătură Corpului expediționar din Egipt, în 1799 și participă la toate succesele militare ale acestei campanii (Piramide; Luxor; Aboukir), comandând o brigadă de cavalerie. La întoarcerea în Franța, pe 6 mai 1800, este numit general de divizie și primește comanda cavaleriei „armatei din Italia” . Se căsătorește cu sora generalului Leclerc. Generalul Davout este foarte apreciat de Bonaparte, devenit Primul Consul, iar în mai 1804
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
alătură Corpului expediționar din Egipt, în 1799 și participă la toate succesele militare ale acestei campanii (Piramide; Luxor; Aboukir), comandând o brigadă de cavalerie. La întoarcerea în Franța, pe 6 mai 1800, este numit general de divizie și primește comanda cavaleriei „armatei din Italia” . Se căsătorește cu sora generalului Leclerc. Generalul Davout este foarte apreciat de Bonaparte, devenit Primul Consul, iar în mai 1804, când acesta devine Împărat, lui Davout i se oferă demnitatea de Mareșal al Imperiului și onoarea de
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
s-a luat o măsură radicală prin trimiterea la fața locului a unei comisii conduse de generalul Adolf von Buccow care avea și funcția de președinte al Comisiei aulice pentru problemele religioase ale românilor din Ardeal. Însoțit de trupe pedestre, cavalerie și câteva tunuri, acesta avea misiunea de a repune în drepturi pe preoții uniți alungați de popor, de a împărți bisericile între "uniți" și "neuniți", de a îndruma poporul la ordine și liniște iar acolo unde nu se putea să
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
și pe parcursul zilei ambele părți și-au adunat forțele la Marston Moor, o porțiune de pajiște sălbatică de la vest de York. Către seară, scoțienii și parlamentariștii au lansat un atac surpriză. După o luptă confuză ce a durat două ore, cavaleria parlamentaristă condusă de Oliver Cromwell a pus-o pe fugă pe cea regalistă și a anihilat restul infanteriei regaliste. După înfrângere, regaliștii au abandonat nordul Angliei. Au pierdut mare parte din resursele omenești din comitatele nordice ale Angliei, care simpatizau
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
a lupta cu Leven. În martie și la începutul lui aprilie, marchizul de Newcastle a efectuat câteva manevre de tergiversare încercând să-i împiedice pe scoțieni să treacă râul Tyne și să înconjoare orașul Newcastle upon Tyne. Între timp, o cavalerie parlamentaristă condusă de Sir Thomas Fairfax, care iarna luptase în Cheshire și Lancashire, a trecut Peninii și a intrat în West Riding of Yorkshire. Pentru a-l împiedica pe Sir Thomas să se întâlnească cu Lordul Fairfax la Hull, Belasyse
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
de călăreți și 6.000 de pedestrași. După ce a forțat o trecere a râului Mersey la Stockport, el a asaltat Boltonul, ucigând 1.600 de cetățeni și apărători parlamentariști. Odihnindu-se în apropiere la Bury, Rupert s-a întâlnit cu cavaleria marchizului de Newcastle condusă de Lord George Goring, care plecase din York la începutul asediului, cu un mic contingent de la Derbyshire, și cu mai multe regimente proaspăt recrutate din Lancashire de earlul de Derby. După ce a ocolit fortăreața parlamentaristă Manchester
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
unde își puteau proteja liniile de aprovizionare de la Hull, și în același timp puteau bloca orice mișcare spre sud a lui Rupert de oricare parte a Ouse-ului. Pedestrașii, artileria și echipamentele parlamentariștilor au pornit în dimineața de 2 iulie, lăsând cavaleria și dragonii, conduși de Sir Thomas Fairfax, în ariergardă. Pe la ora 9 am, generalii aliați au aflat că armata lui Rupert a traversat și a capturat podul de vase de la Poppleton, și că înaintează către Marston Moor. Pedestrașii scoțieni și
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
desfășurarea. La un moment dat, regaliștii au încercat să ocupe o crescătorie de iepuri aflată la vest de lanurile de porumb de la care să poată executa foc de anfiladă către pozițiile parlamentariste, dar au fost respinși și aripa stângă a cavaleriei parlamentariste a ocupat ea poziția. Aripa era comandată de generalul Oliver Cromwell. Primele două linii constau din peste 3.000 de cavaleri din Eastern Association, inclusiv regimentul "Ironside" al lui Cromwell. Ei au fost desfășurați în unsprezece divizii de trei
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
de cavaleri din Eastern Association, inclusiv regimentul "Ironside" al lui Cromwell. Ei au fost desfășurați în unsprezece divizii de trei până la patru plutoane fiecare, 600 de muschetari fiind desfășurați ca planton între acestea. Utilizarea muschetarilor pentru a opri atacurile de cavalerie sau dragoni fusese o practică frecventă în armata suedeză în timpul Războiului de Treizeci de Ani, și fusese adoptată de ambele tabere la Marston Moor. Nu se știe cine era la comanda celei de a doua linii, dar colonelul Bartholomew Vermuyden
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
suedeză în timpul Războiului de Treizeci de Ani, și fusese adoptată de ambele tabere la Marston Moor. Nu se știe cine era la comanda celei de a doua linii, dar colonelul Bartholomew Vermuyden era comisar general al lui Manchester, secund al cavaleriei Eastern Association. Trei regimente de cavalerie scoțiene, numărând 1000 de oameni pe ponei ușori formau o a treia linie în ariergarda lui Cromwell, fiind conduși de Sir David Leslie. Cinci sute de dragoni scoțieni conduși de colonelul Hugh Fraser au
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
Ani, și fusese adoptată de ambele tabere la Marston Moor. Nu se știe cine era la comanda celei de a doua linii, dar colonelul Bartholomew Vermuyden era comisar general al lui Manchester, secund al cavaleriei Eastern Association. Trei regimente de cavalerie scoțiene, numărând 1000 de oameni pe ponei ușori formau o a treia linie în ariergarda lui Cromwell, fiind conduși de Sir David Leslie. Cinci sute de dragoni scoțieni conduși de colonelul Hugh Fraser au fost desfășurați în extremitatea stângă. Centrul
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
600 de muschetari, cu trei regimente (numărând circa 1.000 de oameni) în ariergardă. Regaliștii au ocupat pârloaga din vale, în spatele unui șanț de scurgere pe care Rupert l-a considerat a fi un obstacol eficient pentru o șarjă de cavalerie. Există unele dispute privind cursul șanțului la vremea bătăliei. Unele relatări contemporane sugerează că el nu exista în flancul drept al regaliștilor. Pe de altă parte, un plan cvasicontemporan al dispunerii regaliștilor, realizat de inginerul lui Rupert, Bernard de Gomme
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
actual. Este în general acceptat că șanțul era cel puțin un obstacol mai puțin semnificativ în partea dreaptă a regaliștilor. Flancul stâng al regaliștilor era comandat de Lord Goring. El era format din 2.100 de călăreți, în principal din cavaleria marchizului de Newcastle, „Northern Horse”, și 500 de muschetari. Prima linie era comandată de Goring, iar a doua de Sir Charles Lucas. Centrul era comandat oficial de Eythin. O brigadă numărând 1.500 de oameni, din regimentele de pedestrași ale
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
lui Mackworth nu-și ocupaseră pozițiile la începutul bătăliei, lăsând partea dreaptă a centrului regaliștilor ușor slăbită. Flancul drept era comandat de Lord Byron, cu 2.600 de călăreți și 500 de muschetari. Linia a doua, ce cuprindea regimentul de cavalerie al prințului Rupert dar și câteva regimente mai puțin experimentate, era condusă de Lord Molyneux, deși se pare că experimentatul Sir John Hurry era secundul lui Byron. Spre deosebire de scoțieni și parlamentariști, Rupert și-a păstrat o rezervă de 600 de
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
Byron a ordonat un contraatac pripit care a dus la dezordine în rândul propriilor trupe și i-a încurcat pe muschetari și pe tunarii atașați brigăzii lui Napier care nu mai puteau trage fără teama de a nimeri în propria cavalerie. În ciocnirile ce au urmat, regimentele din prima linie a lui Byron au fost puse pe fugă. Cromwell a fost rănit ușor la gât, după majoritatea relatărilor, de un proiectil de pistol, și a plecat scurt timp de pe câmpul de
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
gât, după majoritatea relatărilor, de un proiectil de pistol, și a plecat scurt timp de pe câmpul de luptă pentru a-și îngriji rana. Observând eșecul de pe flanc, Rupert și-a condus rezerva spre dreapta, trimițând acolo propriul său regiment de cavalerie și conducându-l într-un contraatac. Un ofițer parlamentarist scria: Scoțienii lui Sir David Leslie au înclinat balanța în favoarea lui Cromwell. Dreapta și rezerva lui Rupert s-au împrăștiat și el însuși a scăpat ca prin minune de la a fi
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
patru câte patru. Când un mic dig de lângă șanț a fost eliminat în anii 1960, au fost găsite acolo câteva sute de proiectile de muschetă. Când Goring a lansat un contraatac, parlamentariștii dezorganizați au fost împrăștiați, dar o parte din cavaleria scoțiană din spatele lor a rezistat mai mult. Mare parte din flancul victorios al lui Goring fie s-a împrăștiat urmărind inamicul, fie a dat fuga să prade proviziile aliaților, dar unii din ei, conduși de Sir Charles Lucas, au manevrat
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
Lucas a murit, iar el a fost luat prizonier. În spatele lor, generalul Lumsden a reușit să rearanjeze parte din centrul aliaților, cu două brigăzi scoțiene care rămăseseră. În spatele acestora, regimentul earlului de Manchester a respins și a împrăștiat brigada de cavalerie regalistă a lui Blakiston. În acest moment se întunecase cu totul, deși răsărea luna plină. Zona rurală din jur era plină de fugari din ambele tabere. Un curier din Irlanda care îl căuta pe prințul Rupert a scris: Cum nu
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]