1,171 matches
-
încordării, privi pe fereastră cu gândul la enigma pe care o aveau acum în față: Hobbs Wentworth, asasinul plătit, era mort, iar Grady și familia acestuia erau în siguranță. Evident, Constable se pregătise să evadeze din camera de interogatoriu din Cavou, dar nu fusese înregistrată nicio trentativă din partea lui Weir de a-l elibera. Prin urmare, se părea că planurile lui Weir se duc de râpă. Numai că Rhyme nu putea accepta această concluzie logică. Folosindu-se de această presupusă tentativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de aproape armata sovietică la Oltenița, cum venea ea călare, cu autocamioane, cu tancuri și căruțe, iar fasciștii germani fugeau după ce furaseră mobila și alte averi. În timp ce el explică pașii de dans popular, tu privești pe fereastră la crucile și cavourile din cimitir, pentru că tot nu pricepi nimic, iar ție Îți plac cavourile. În cimitir este Înmormântat colegul tău de clasă Armanda Ștefan care a murit de cancer În sânge, adică, leucemie. Armanda locuia În curtea Fabricii de limonadă de pe strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu tancuri și căruțe, iar fasciștii germani fugeau după ce furaseră mobila și alte averi. În timp ce el explică pașii de dans popular, tu privești pe fereastră la crucile și cavourile din cimitir, pentru că tot nu pricepi nimic, iar ție Îți plac cavourile. În cimitir este Înmormântat colegul tău de clasă Armanda Ștefan care a murit de cancer În sânge, adică, leucemie. Armanda locuia În curtea Fabricii de limonadă de pe strada Avrig, lângă cinema Donca Simo și când a murit, toți colegii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
modificările, știți cum este cu realitatea, totul va fi pus la loc. „Eu sunt un văr de-al proprietăresei”, i-a spus bătrânul și a Început să râdă, „Ha, ha, ha, s-a mutat la Bellu cotoroanța, și-a făcut cavou amărâta”. „Nu permit. Nu permit nimănui. Nu permit sub nici o formă, nu permit! Și eu și ea, Ecaterina, așa o chema, Ecaterina, am suferit toată viața! Ecaterina era o doamnă, o prințesă, o crăiasă, da, domnule, și copiii strigau, Ecaterino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și o mână de fier căzu cu toată greutatea pe mânerul ușii încuiate. - Cară-te! Țipă domnișoara, alunecând ca un țipar de sub mine. Trecu apoi în dosul paravanului și așezată în apa albioarei de faianță, rămase neclintită. În liniștea de cavou a celor câteva secunde de intensă încordare, omul de dincolo de ușă și-a dres glasul ca pentru a zice cevaă - Spânzură-te! se răsti fata înciudată, intrând cu mâinile amândouă în mânecile rochiei. Sunt unsprezece în bordel și tocmai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
apasă e înfierbântată de nerăbdarea revederii. Gloria nu-i acasă. Trec prin coridor în dormitorul nostru. Sertarele scrinului și ușile dulapului sunt deschise. Patul, nefăcut. Săpunul pe jos, lângă un ceainic și un lighean cu apă întrebuințată. O singurătate de cavou. Pe masa mea de scris, regăsesc mucurile de țigări lăsate cu douăzeci de zile în urmă. Pe o coală de hârtie, o frază neisprăvită urmată de alta la fel, ca un șarpe rupt în două, ca un țipăt frânt... E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Dar rămîne încordată la atingerea corpului. Zîmbesc înăuntrul meu. Femeia și nașterea au fost ieșirea de serviciu. Căci, alegînd strîmb, căzînd spre moarte, omenirea ar fi pierit. Ne-am salvat prin trup. O haină de protecție, asta e, pentru gerul cavourilor. Nu mai putem altfel decît, înălțîndu-ne în drumul spre cer, să reclădim imaginea cărnii, distilînd-o. Tremur și îmi îngrop capul în palme. Îmi repet că, răul din mine, voința care l-a săvîrșit, e doar cretinul de care sper că
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nostru albastru de-atâtea nevoi. Cerul e plin de lacrimi, stelele au uitat să răsară O, Doamne, trăim vremuri grele într-o Românie amară! 15-07-2005 CIMITIRUL MORȚILOR O noapte prin cimitirul morților dezgoliți de sinceritatea în care muzica grea a cavourilor îmi apasă conștient peste cuvinte. O noapte epuizată de fumul aburind al întunericului copleșit de reproșurile invizibile ale pesimismului în care te înveleai cu secundele spânzurate în palmele corzilor de dragoste. O noapte dulce peste trupuri de oase, peste suflete
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
unii făceau Politehnica de ani de zile sau alte arte pirotehnice, nu reprezentam singura oaie transhumantă, numai că asta am aflat-o mai tîrziu. Singurul care mi-a luat apărarea, ajutîndu-mă să nu plonjez În abisul celor fără drept de cavou tipizat, cel care a mai găsit cîte ceva de salvat, cît de mic, prin prozele mele, a fost Ioan Bogdan Lefter. Alegîndu-se astfel, nevinovat, cu gratitudinea mea pe veci. În fața lui Îmi voi scoate pălăria Întruna. Sau ce voi purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu, se pare că nu iubește pe nimeni din jurul său, exceptînd-o oarecum pe Maria, căreia Îi provoacă stări euforice turnîndu-i praf de zmeură În buric, Îi adoră pe Goethe și Rasputin, scrie cu o frumoasă caligrafie litere de aur pe cavouri, are conflicte freudiene cu maică-sa, cu taică-su, cu unchiul polonez, trece la semiînălțime prin război și experiențe mistice, transformă-n țăndări geamuri de cele mai diverse grosimi cu vocea sa transformată-n țipăt casant, are prieteni bizari unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și tine, dar cu alte roluri, deși apropiate, dar altele, să te împiedice ori să-ți sară de gât, dintr-odată mulți din mulțimea înconjurătoare par să-ți fie dușmani sau posibili dușmani. Întors acasă, e izbit de liniștea de cavou a unei lumi încremenite în care doar rotițele ceasurilor și ornicelor sunt vii. Liniștea devine insuportabilă. Deschide ușa-fereastră către respirația egal agitată a orașului care continuă să trăiască la fel ca înainte, indiferent la orice spectacol, la orice dramă personală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
miros de tămâie și lumânări proaspăt arse, până când s-au pornit s-o îmbrățișeze și s-o sărute, nu toți, la capătul slujbei, într-un vaiet crescând, liniștit pe măsură ce ieșeau din capelă și porneau pe aleile întortocheate și înguste spre cavoul impunător și arogant al colonelului Beldiman. Andrei Vlădescu a continuat să rămână departe. Nu era nevoie să se apropie. În buzunar avea scrisoarea știută, în urechi îi răsuna glasul știut, memoria lui avea să rețină toate amănuntele. Nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
știut, memoria lui avea să rețină toate amănuntele. Nu s-a apropiat nici când doamna Cecilia Beldiman a început să icnească și să strige, înfiorător de ascuțit, într-un acces de isterie, numele surorii sale, până au îndepărtat-o de lângă cavou și i-au dat niște săruri. A mai auzit glasul de bariton spunând câteva vorbe, apoi meșterii zidari au închis mormântul. Asta a fost tot. N-a luat tramvaiul. N-avea nici un țel. A mers pe jos, privind oamenii, ascultând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bogați și influenți? — Cred că sari un pic peste cal. — Și o s-o facem doar o dată sau va fi o treabă regulată? Roddy se duse la cămin, unde două verigi de metal încălzite electric se căzneau să risipească răceala de cavou din cameră. Părea să se pregătească de un nou discurs. — Ai perfectă dreptate, desigur. Rosti aceste cuvinte cu oarece dificultate. E clar că voiam să mă culc cu tine - care bărbat sănătos la cap n-ar vrea? - și știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spunem Împreună cuvintele pe care le-am Învățat de la Iisus: Tatăl nostru carele ești În ceruri... Mormântul lui Jill e la poalele unui deal care coboară abrupt În spatele bisericii. În vârful lui se află pietrele funerare În stil victorian - socluri și cavouri și catafalcuri Încărcate de Îngeri păzitori; cu cât cobori pe cărarea de pietriș, cu atât te apropii de prezent și cu atât devin pietrele funerare mai mici și mai modeste. Strămoșii noștri știau că aveau un loc rezervat, fie el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
amîndoi din magazin și ne-am oprit În dreptul unui restaurant thailandez, ale cărui mese pustii abia se Întrezăreau În lumea umbrelor proiectate de stolurile păsărilor de pe tapet și-a elefanților suflați cu aur. Spațiul comercial de alături era neocupat - un cavou de beton, un segment de spațiu-timp abandonat. Crawford păși peste ambalaje de țigări și bilete de loterie rupte ca să ajungă să citească un anunț decolorat despre o reuniune dansantă pentru persoane de peste cincizeci de ani la centrul social din Costasol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
un regat aparte, cu propriul lui set de valori. Am virat să intru pe drumul de coastă și mi-a apărut În raza vederii șirul de pueble Întinzîndu-se de-a lungul țărmului pînă spre Marbella, albe și nemișcate ca niște cavouri de cretă. Spre deosebire de ele, tărîmul Residenciei Costasol se reîntorsese la viață, vîrtej de emoții și visuri Însuflețite. Însă Cabrera Îmi băgase mortu-n casă; era de parcă ar fi citit scenariul scris de Crawford și era la curent cu rolul ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe acoperișuri și se topise În văzduh. Fereastra era deschisă, iar pe pervaz se vedea scrumul unei țigări neglijent rulate. Mi-l imaginam pe Crawford semnalizîndu-i lui Laurie Fox, lăsînd mirosul de canabis să plutească spre tînăra femeie Închisă În cavoul ei din doze de Largactil. Dar Îmi pierdusem interesul față de psihiatrul mohorît și tînăra sa amantă. Presupuneam că pe ea o luase Crawford cu mașina, zburînd cu Porsche-ul pe drumul spre vreuna dintre casele lui sigure de pe șoseaua de centură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cineva pictase cu vopsea roșie: "ROMÂNI! ENGLEZII V-AU VÂNDUT RUȘILOR! DE CE MAI LUPTAȚI?". Cu pași ușori, de pisică, pătrunde în locuința bombardată odată cu o pală înfiorată de ninsoare. Ascultă cu atenție. Liniștea este deplină, mai profundă decât a unui cavou în miez de noapte. Privirea lui întâlnește doar ziduri crăpate și goliciunea tristă a unei case părăsite. Prin spărtura din acoperiș, razele lunii cad oblic peste cadavrul unui soldat german, prăbușit pe scara interioară a imobilului. Darie observă că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se mutaseră fochiștii și își aduseseră și familiile cu ei. Ajunseseră la a doua generație, le zăreai nepoții dându-se cu tricicleta prin curtea interioară sau alergând printre rufele scoase pe sârmă la uscat. An de an, studenții năvăleau în cavoul ăsta gigantic de cărămidă și tablă, eșuat în Piața Universității. Se împingeau în ușile batante, înguste, făcute parcă special pentru a te împiedica să intri (una dintre ele fusese imobilizată cu sfoară, pe dinăuntru), în timp ce portarii, braț la braț, blocau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cine pe cine examinează. Am mai încercat o dată să trag cu urechea. Nu se-auzea nimic. Eram trei vieți decopertate, închise cu-o sticlă de borviz într-un vagon și trântite pe orizontală în paturile incomode. Etajarea asta ciudată, de cavou sau bloc socialist (de care parcă nu scăpam nici măcar aici, în drumul spre străinătate), ne deplasa spre o lume presupus mai bună, dar noi rămâneam imobili, prinși în fricile noastre și-n apretul de spital al așternuturilor. Unde să fugim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să știe de ce. M-am gândit câteva clipe la viețile noastre, cald și omenos. Specialiștii susțin că, după nu știu câți ani, dispare iubirea și intervin niște sentimente profunde, care consolidează perechea și cimentează relația: respect, prețuire, prietenie. Suna ca restaurarea unui cavou, doar când auzeai termenii („consolidare“, „ciment“, „sentimente“), îți venea s-o iei la fugă. Nu mi-era frică, iar dacă totuși mi-ar fi fost, n-aș fi recunoscut-o nici în ruptul capului. Cu nasul în vânt, am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
chestia cu teorema, despre Thomas Bayes se mai știe ceva. Două lucruri: că suferea de reumatism, și c-ar fi murit de-un atac de inimă. Singura cheltuială atestată la-nmormântarea lui a fost suma de 14 șilingi, pentru deschiderea cavoului.“ „Normal.“, a observat Maria, „Așa se proceda cu nobilii și preoțimea.“ „Cavoul familiei Bayes e-n Bunhill Fields. Se cunoaște și locul, și când a fost înhumat fiecare membru. Ce lipsește e-o reprezentare a reverendului: nimeni nu l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
că suferea de reumatism, și c-ar fi murit de-un atac de inimă. Singura cheltuială atestată la-nmormântarea lui a fost suma de 14 șilingi, pentru deschiderea cavoului.“ „Normal.“, a observat Maria, „Așa se proceda cu nobilii și preoțimea.“ „Cavoul familiei Bayes e-n Bunhill Fields. Se cunoaște și locul, și când a fost înhumat fiecare membru. Ce lipsește e-o reprezentare a reverendului: nimeni nu l-a văzut, nimeni nu l-a documentat.“ „Și-asta-i normal. Pe vremea aia, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Cadavrele oamenilor morți se îmbracă în haine, identice cu cele purtate de oamenii vii și se ambalează în cutii, denumite sicrie, care pot fi din lemn, piatră sau chiar din metal. Se construiesc niște, așa numite case de veci sau cavouri din beton armat, semi îngropate în pământ. Mărimea cavourilor poate ajunge uneori la mari dimensiuni, în funcție de banii de care dispune proprietarul lui. În partea cavoului, de sub nivelul solului, se prevăd rafturi, pe care se așează și se depozitează sicriele. Cavourile
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]