1,196 matches
-
Victor. De fapt, îl considera prea viu, sau prea vital. ori, doamnei masek nu-i plăceau ființele vii, ci ființele moarte. Cum sunt oamenii așa sunt și crucile. Din cînd în cînd ne opream în fața unui mormînt sau a unui cavou și tanti masek nu-și reprima plăcerea de a-l face încă o dată praf și pulbere pe respectivul locatar al respectivului loc de veci. Vezi ce cruce îngîmfată i-au pus ? Cum a fost omul, așa e și crucea. La
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
până la sfârșitul vieții, 1955. În tot acest timp al rezidențiatului la Pucioasa, locuința sa a fost un loc de pelerinaj din partea multor refugiați basarabeni cu prioritate dintre elevele sale de odinioară. A fost reînhumată la cimitirul Bellu din București În cavoul rudelor sale din familia Isanos. Trecerea În neființă a celei ce a fost o luptătoare, apostol a neamului, mentor a 20 promoții de eparhialiste, a Îndurerat pe toți cei care au cunoscut-o. Amintirea directoarei Elena Alistar a palpitat mereu
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
mai demult, au existat bani pentru refacerea gardului. Că banii s-au dus, dar de gard, nici pomeneală. Și mai spune că, tot ceea ce s-a achiziționat pentru îngrădire, a mers, de fapt, la cimitir...” “De ce tocmai acolo?” “Pentru că, deh!, cavoul unei anumite familii ar fi avut nevoie de grilaj metalic și...” “Și care-o fi adevărul?” “Adevărul este că pe toate aceste anonime le culcă tovarășa Udrea în doi timpi și trei mișcări. Prafu’ și pulberea s-alege de ele
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și tine, dar cu alte roluri, deși apropiate, dar altele, să te împiedice ori să-ți sară de gât, dintr-odată mulți din mulțimea înconjurătoare par să-ți fie dușmani sau posibili dușmani. Întors acasă, e izbit de liniștea de cavou a unei lumi încremenite în care doar rotițele ceasurilor și ornicelor sunt vii. Liniștea devine insuportabilă. Deschide ușa-fereastră către respirația egal agitată a orașului care continuă să trăiască la fel ca înainte, indiferent la orice spectacol, la orice dramă personală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
miros de tămâie și lumânări proaspăt arse, până când s-au pornit s-o îmbrățișeze și s-o sărute, nu toți, la capătul slujbei, într-un vaiet crescând, liniștit pe măsură ce ieșeau din capelă și porneau pe aleile întortocheate și înguste spre cavoul impunător și arogant al colonelului Beldiman. Andrei Vlădescu a continuat să rămână departe. Nu era nevoie să se apropie. În buzunar avea scrisoarea știută, în urechi îi răsuna glasul știut, memoria lui avea să rețină toate amănuntele. Nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
știut, memoria lui avea să rețină toate amănuntele. Nu s-a apropiat nici când doamna Cecilia Beldiman a început să icnească și să strige, înfiorător de ascuțit, într-un acces de isterie, numele surorii sale, până au îndepărtat-o de lângă cavou și i-au dat niște săruri. A mai auzit glasul de bariton spunând câteva vorbe, apoi meșterii zidari au închis mormântul. Asta a fost tot. N-a luat tramvaiul. N-avea nici un țel. A mers pe jos, privind oamenii, ascultând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dată de călugăr și va cădea într-o stare letargică având toate aparențele morții. Un paradox straniu va face însă ca în timpul acestei false morți „jucate” de tânăra fată, în timpul așa-zisei sale îngropări și al închiderii trupului „neînsuflețit” în cavoul Capuleților, să aibă loc adevărata întâlnire a Julietei cu moartea. Pentru că acum ea privește în față chipul lui Gorgo, înfricoșătorul chip al adevăratei morți pe care nu se temuse să o înfrunte, căci numai astfel putea rămâne credincioasă iubirii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
acestea, „frumoasa moarte”, în toată splendoarea ei, o moarte fără fantome răzbunătoare, rămâne neîndoielnic cea din Romeo și Julieta, învăluită, ca nici o alta până acum, într-o lumină orbitoare. Chiar din clipa în care Romeo îl culcă pe Paris în cavou, frumusețea Julietei, cruțată de atingerea distrugătoare a morții, preschimbă cripta într-un „palat scânteietor”. Mai târziu, după adevărata moarte a lui Romeo, călugărul Lorenzo zărește, în momentul sosirii lui, o lumină ce străbate din interiorul cavoului și care nu vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
culcă pe Paris în cavou, frumusețea Julietei, cruțată de atingerea distrugătoare a morții, preschimbă cripta într-un „palat scânteietor”. Mai târziu, după adevărata moarte a lui Romeo, călugărul Lorenzo zărește, în momentul sosirii lui, o lumină ce străbate din interiorul cavoului și care nu vine doar de la făclia rămasă aprinsă a lui Romeo, ci pare să aibă o sursă mult mai misterioasă. Iar la sfârșitul tragediei, imaginea celor doi etern îndrăgostiți, imortalizată prin cele două statui de aur ce le vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
un act solemn, dar lipsit de o veritabilă eficacitate, un act prin care se creează „o aparență pururi rece și sterilă, a cărei construcție, reluată la infinit, nu se termină niciodată”. De unde și următoarea definiție a performanței: „să înalți un cavou care nu va exista niciodată, nu va fi existat vreodată, nu va închide nimic în el. Și totuși să nu renunți să-l construiești, la început în taină, iar mai apoi în modul cel mai necruțător și totodată cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
și o mână de fier căzu cu toată greutatea pe mânerul ușii încuiate. - Cară-te! Țipă domnișoara, alunecând ca un țipar de sub mine. Trecu apoi în dosul paravanului și așezată în apa albioarei de faianță, rămase neclintită. În liniștea de cavou a celor câteva secunde de intensă încordare, omul de dincolo de ușă și-a dres glasul ca pentru a zice cevaă - Spânzură-te! se răsti fata înciudată, intrând cu mâinile amândouă în mânecile rochiei. Sunt unsprezece în bordel și tocmai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
apasă e înfierbântată de nerăbdarea revederii. Gloria nu-i acasă. Trec prin coridor în dormitorul nostru. Sertarele scrinului și ușile dulapului sunt deschise. Patul, nefăcut. Săpunul pe jos, lângă un ceainic și un lighean cu apă întrebuințată. O singurătate de cavou. Pe masa mea de scris, regăsesc mucurile de țigări lăsate cu douăzeci de zile în urmă. Pe o coală de hârtie, o frază neisprăvită urmată de alta la fel, ca un șarpe rupt în două, ca un țipăt frânt... E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și el decorul la fel de bine cum ar fi făcut-o un bec de neon. Participanții la reuniunea de start din seara aceea păreau mai preocupați de propria lor soartă, decât de soarta lumii. Constat că nici unul dintre cei prezenți în cavoul acesta alb nu ne-a onorat cu o privire. N-au dat nici măcar puțin din cap spre gazda a cărei băutură o consumă și al cărui aer condiționat îl viciază cu parfumurile lor pătrunzătoare. Mă simt ca un observator la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
clipe, își dădu seama de conexiune: evreii de la Buchenwald care scăpaseră de gazare doar pentru a sucomba prematur din pricina unei anemii virale. Amintirea îl făcu să se ridice în picioare și să se plimbe prin fața rafturilor de cărți. Tăcerea de cavou persista. Tocmai cerceta un raft dedicat economiei marxiste, când auzi din nou vocea șoptită a lui Dudley: — Repercursiunile, tovarășe. Lagărele de refugiați pentru corcituri obraznice ca voi. Domnul Rolff va avea și el șansa să obțină statutul de martor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de la Sighet, unde va și muri trei ani mai târziu, la o dată Încă neidentificată cu precizie, Între 23 și 27 aprilie. Abia În anul 1971, familia primește acordul autorităților comuniste de a-l deshuma din cimitirul din Sighet, reînhumându-l În cavoul familiei de la FloricaArgeș. GHEORGHE I. BRĂTIANU - ISTORICUL - Gheorghe I. Brătianu se Înscrie, prin opera sa istorică de excepție, În galeria luminoasă a savanților și patrioților, care legitimează identitatea etnică și culturală a poporului nostru. Activitatea științifică a lui Gheorghe I.
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
lui Buddha, vârsta după care - spune un prozator la care țin - omul scapă. Încă trei săptămâni și se fac nouă ani de când Camus s-a lovit cu mașina de un parapet. Număr anii rotunzi și nerotunzi... În cimitirul eternității literare, cavourile sunt ocupate pe aleile principale, literatura mare și eternă s-a scris, și gata. Faulkner nu era un extravagant spunând că dacă Shakespeare, Balzac și Homer ar fi trăit o mie sau două mii de ani, editorii n-ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
iunie, o femeie telefonează îngrozită poliției din München, anunțând că un urs s-a urcat până la fereastra apartamentului ei, la etajul al cincilea. În buletinul parohial, pastorul Lewis Lloyd afirmă că osemintele lui Oliver Cromwell au fost regăsite într-un cavou al Bisericii Sf. Nicolae din Londra. (Decedat în 1658, lordul protector a fost înhumat la Westminster; pe timpul Restaurației, corpul i-a fost exhumat, spânzurat, decapitat și apoi a dispărut.) Ipoteza cea mai răspândită susținea că Cromwell ar fi îngropat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
noi cu jucării și să cădem cu sania-n noroi, să ne-arătăm unul la altul puța și să ne prindă mama ta din nou. În scrânciobul de lemn să ne dăm huța, să nu știm ce e ăla un cavou. Să fie cald și bine-n a mea minte, să fie alb și moale într-a ta, și când o fi să cadă primul dinte să nu ne mai găsească nimenea. Iubita mea, să ne-aruncăm în mare! Și să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
La marginea copcii ies peștii să își atingă înotătoarele, amestecându-se cu fulgii aripilor frânte. Spre seară își ridică ochii bulbucați spre cer, parcă șoptind făra de glas: -N-are rost să gândim prea departe, chiar dacă lacul ăsta înghețat seamănă a cavou, noi suntem datori cu încă o moarte până la primăvară. Spusele lor se rotunjeau în piepturi și piereau pe buzele umede, blestem al tăcerii. Tăcerea durea. Orice tăcere doare atunci când nu e ascultată... Și povestea devenea tot mai dezlânată, pleoapele se
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
nostru albastru de-atâtea nevoi. Cerul e plin de lacrimi, stelele au uitat să răsară O, Doamne, trăim vremuri grele într-o Românie amară! 15-07-2005 CIMITIRUL MORȚILOR O noapte prin cimitirul morților dezgoliți de sinceritatea în care muzica grea a cavourilor îmi apasă conștient peste cuvinte. O noapte epuizată de fumul aburind al întunericului copleșit de reproșurile invizibile ale pesimismului în care te înveleai cu secundele spânzurate în palmele corzilor de dragoste. O noapte dulce peste trupuri de oase, peste suflete
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Dar rămîne încordată la atingerea corpului. Zîmbesc înăuntrul meu. Femeia și nașterea au fost ieșirea de serviciu. Căci, alegînd strîmb, căzînd spre moarte, omenirea ar fi pierit. Ne-am salvat prin trup. O haină de protecție, asta e, pentru gerul cavourilor. Nu mai putem altfel decît, înălțîndu-ne în drumul spre cer, să reclădim imaginea cărnii, distilînd-o. Tremur și îmi îngrop capul în palme. Îmi repet că, răul din mine, voința care l-a săvîrșit, e doar cretinul de care sper că
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cumva oamenii înfuriați să-i răstoarne mașina sau chiar să-l și bată. Înainte de urca în mașină a auzit din mulțime pe unul care spunea: - Părinte, tot ai tras cu Directiva Hue, dar astăzi cei care au bani își fac cavouri în cimitire să reziste sute și sute de ani, adevărate palate, cum am văzut la televizor. Ba, își pun în sicriu și obiecte de lux, pe capacul sicriului își fac geam ca să privească cerul, dacă îl mai pot privi, li
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
molii. îl fascina aglomerarea aparent dezordonată de sipete, boarfe și vechituri, de care nimeni nu mai are nici o nevoie, dar nici nu îndrăznește să le arunce. Cu un sfeșnic în mână, intra totdeauna cu înfrigurare, cu sentimentul că profanează un cavou de familie, că pătrunde într-un spațiu interzis, un fel de tainic muzeu al strămoșilor în care vechiturile se așază de generații într-o ordine proprie în straturi succesiv suprapuse. Un spațiu în care se pătrunde nu pentru a lua
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Mișu ca să se năpustească în îmbrățișarea faunului cu nimfa. În culmea extazului, domnul Popa ridică ușor capul să le facă privitorilor cu ochiul. În oglindă văzu cum pleoapele Contesei abia intrate în iatac se închid cu zgomotul unei lespezi de cavou. * Will Smith asista impasibil la ședința foto. Se hotărâse să-l mai supravegheze pe Mișu. Mișu avea acum bani suficienți pentru a pleca în America, iar acolo era deja așteptat pentru mai multe interviuri, i se oferise chiar și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
m-am născut. Ba, chiar înainte de a mă 88 naște?! Ne-am tocmit pentru că eu, un om plin de păcate, am ținut la preț. Cănd am vrut să-i vănd Diavolului o icoană, sfințită la două mănăstiri vestite, pentru un cavou promis în Iad, Diavolul s-a supărat rău și am rupt afacerea. Cu Moartea a fost mai complicat. Eu nu negociez ca Diavolul. Nici măcar clipa morții. Am întrebat-o, mi-a răspuns că Moartea face parte din legile vieții. Omul
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]