2,977 matches
-
Vasile Milea - care, pe de o parte, la presiunile lui Ceaușescu, dăduse ordin să se tragă în populație, la Timișoara, iar pe de altă parte, din 20 decembrie la Timișoara și din 22 decembrie dimineața la București, ordonase retragerea în cazărmi a trupelor MApN, Milea făcând parte, probabil, dintre conjurați. Autorii creditează ideea că generalul Milea ar fi fost un posibil pretendent la conducerea noii Puteri instalate după prăbușirea regimului ceaușist, acesta fiind motivul pentru care, probabil, a fost ucis (întrucât
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
din membri ai noii Puteri, dictatorul și soția sa fiind executați apoi în incinta unității. Kemenici afirmă că, până la acest final, din afara și din interiorul garnizoanei au avut loc tot felul de diversiuni, astfel încât cuplul să fie executat fără proces; cazarma a fost atacată de câteva ori în timpul în care dictatorul și soția lui s-au aflat acolo, dar fără să existe un scop precis al respectivelor atacuri. Vladimir Tismăneanu (Reinventarea politicului..., 1999) consideră că procesul Ceaușescu a avut menirea de
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
susține teoria conspirației interne, afirmă, în logica tezei sale, că „teroriștii” au fost pioni ai noii echipe instalate la putere (gruparea Iliescu); dacă aceștia ar fi fost forțe loiale lui Ceaușescu, ar fi încercat să-l elibereze pe dictator din cazarma de la Târgoviște și, de asemenea, ar fi avut în plan să obstrucționeze tele-revoluția și să-i asasineze pe noii lideri - în nici un caz nu ar fi tras în populație la întâmplare. De aceea, Cernăianu afirmă că „teroriștii” au fost confecționați
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Athanasie Stănculescu, au respectat acest ordin; chiar dacă ordinul de deschidere a focului a fost tergiversat, întrucât generalii erau, unii dintre ei, parțial rebeli față de regimul Ceaușescu, el a fost în cele din urmă respectat. Trupele MApN au fost retrase în cazărmi doar când liderii militari au înțeles că acestea nu mai pot fi folosite (oricâte presiuni s-ar face din partea Puterii) ca forță de represiune internă; este probabil faptul că generalul Milea a regretat ordinul dat la presiunile lui Ceaușescu și
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
represiunea din decembrie 1989 este opera unor „diversioniști ai diversiunii” (p. 66)! În ceea ce privește propria-i prestație ca lider militar, Gușe susține că personal a încălcat ordinul de a reprima demonstrația de la Timișoara, ordonând, în 19 decembrie, retragerea TAB-urilor în cazarmă; apoi, în 20 decembrie, retragerea trupelor în unități. Ștefan Gușe pare să uite complet faptul că toate aceste ordine au fost date doar pentru că populația Timișoarei ocupase practic orașul în 19-20 decembrie 1989, iar o intervenție a Armatei în acest
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
represiunea manifestației anticomuniste din 21 decembrie 1989, realizat de procurorul militar, căpitanul de justiție Cornel Iordache (acest raport a fost publicat în Evenimentul zilei din 6 iulie 1993). În respectivul raport se precizează că, o dată cu declanșarea insurecției de la Timișoara, în cazărmi, militarilor li s-a spus că protestatarii ar fi huligani și agenți străini, interzicându-li-se soldaților să asculte posturi de radio străine, pentru alte informații. Aceasta era starea de spirit a militarilor solicitați să iasă în stradă. În București
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
și trupe MApN, a creat condițiile ca responsabilitățile să nu poată fi bine delimitate, iar Armata să fie incriminată pentru fapte reprobabile, pe care nu le-a săvârșit” (p. 67). Din 22 decembrie, trupele MApN s-au retras inițial în cazărmi, apoi, după fuga lui Ceaușescu, au fost solicitate să apere instituțiile strategice ale țării (Televiziunea, de pildă), instituțiile publice, unitățile economice esențiale, depozitele de armament și muniție, băncile, patrimoniul cultural etc. Ocupându-se de prestația liderilor Armatei, autorii consideră că
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
parte, este creditată opinia generalului Ștefan Gușe, care afirmase că militarii nu au tras în populație, ci în aer, victimele înregistrate datorându-se gloanțelor ricoșate sau erorilor! Autorul insistă asupra faptului că în 22 decembrie militarii s-au retras în cazărmi, întrucât „acum devenise limpede că se cerea trupelor să execute misiuni de reprimare de către un regim care nu se mai bucura de încrederea poporului” (p. 116) - ca și cum la Timișoara, în 16-20 decembrie 1989, sau la București, în 21 decembrie, regimul
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
vin pînă pe străzile principale, aducînd În solzii lor o frăgezime salină. În partea de la nord fumegă potolit vulcanii seculari. Și În subsoluri, prin butiile pline de solare musturi, așteaptă baloturi mari cu cînepă pentru vestimentele unor amurguri somptuoase. În cazărmile aerate, lalelele și crinii stau În locul piramidelor de arme. În vegetațiile inundînd grădinile, cîntă un belșug ancestral, ca un pian care, rămas În fundul mării după un naufragiu ar scoate deodată acorduri din loviturile de undă. [...] Toate avalanșele strînse În tine
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
peșteri, din desișuri, din colibe, din hățișuri, se treziră față-n față cu armata gata să lovească. Împușcăturile răsunau în noapte ca la sărbătorile Sfinților patroni ai satelor. Înarmați cu barde, seceri, sape, furcoaie, ciomege, drugi de fier, răzvrătiții atacară cazărmile din Castelvenere și Gerace, dar în loc de predare, ce se prevedea a fi iute și fără vărsare de sânge, găsiseră sute de jandarmi gata să respingă asaltul și să contraatace. Tommaso a înțeles pe loc că fusese trădat, dar de-acum
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
puteau exista speranțe de reușită s-a văzut clar pe loc și nu exista nici posibilitatea de a-i ține laolaltă pe răzvrătiți și nici cea de a da piept, într-un fel sau altul, cu covârșitoarele forțe cuibărite în cazărmi și în biserici care executau cu zel ordinele primite. Dar atunci la ce bun santinelele ce au vegheat vegheaseră săptămâni întregi pe străzi și în porturi? urla Tommaso. Oare ei să ne fi trădat? ce, imediat ce-au văzut carele
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
polițistul a strigat, prin ferestruică, spre cabină : „Întoarce, nu mai mergem la morgă ! Ia-o spre Urgență, că a înviat mortu’. Și după aia la secție, pe Ana Ipătescu, pentru nebuna asta“. Când, peste câteva zile, le dădură drumul de la cazarma din Măgurele, lăsându-i unul câte unul, presărați pe stradă ca să nu se grupeze, Rada se privi în vitrină, căutând să-și regăsească privirea intensă. Chipul pe care-l vedea era însă tulbure și străin. Avea douăzeci și trei de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Și acolo a avut belele. - A acoperit un camarad. - Așa spune el. Fiu-meu zice că, neputîndu-se dovedicine a lovit, a fost condamnat numai Gavrilcea, pentru instigare la nesupunere. Era foarte ambițios, și o vorbă mai brutală, cum e la cazarmă, îi suia sângele la cap. Ar fi fost auzit zicînd: "ăsta trebuie bătut". - E regretabil c-a fost condamnat, pare a avea o circumstanță atenuantă. - Dar n-a fost condamnat, domnule Ioanide, se laudă el,la apel a fost achitat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai întîi de Surveiller et punir, care e și mai proastă ca cealaltă, și apoi vreau să reiau problema din Volonté de savoir. Dacă erosul, care formează obiectul lui V. de savoir, rămâne oricum o problemă a spiritului, în schimb cazarma sau închisoarea, de istoria cărora se ocupă Foucault în S. et p., nu este una a spiritului. Cartea este emanația unei obsesii în care trăiește acum Apusul - obsesia de a denunța tot ce e represiune. Însă grandoarea cu care pune
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Miloșevici la Haga, în ciuda aerului arogant și al replicilor vehemente pe care le dă tribunalului? Devine un omuleț. De ce pe mulți dintre români i-a înduioșat moartea lui Ceaușescu? Pentru că din omul dat jos dintr-un TAB în curtea unei cazărmi, cu căciula care i se așază într-o rână când dă să coboare pe ușa prea scundă, ieșise dintr-o dată la iveală omulețul. Cel care le spunea românilor ce au voie să spună și ce nu, ce trebuie să gândească
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
popotă, dormind într-un pat de metal așternut cu o pătură aspră, lipsit de serviciile maseurului și nemachiat ― decât un bătrânei răpănos, un omuleț. Un omuleț era și Elena, cu mâinile prinse la spate cu o sârmă găsită prin curtea cazărmii și strigând la soldatul care o lega, cu vocea ei dezagreabilă: "Mă, v-am fost ca o mamă!" Omuleți, omuleți peste tot. Omuleți care își închipuie că sânt mai presus de legea omuleților și că nu mai au de dat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de psihiatrie, leprozerii; (3) așezăminte care izolează de restul comunității persoanele considerate a prezenta un pericol voluntar: închisori, penitenciare, lagăre de prizonieri, lagăre de concentrare; (4) unități în care izolarea decurge din nevoia organizării și desfășurării eficiente a unei activități: cazărmi, nave, internate, forturi coloniale; (5) așezăminte care grupează persoane pentru care izolarea reprezintă o opțiune personală: abații, mănăstiri ș.a. Caracteristicile comune tuturor acestor tipuri de instituții sunt următoarele: * practică izolarea cvasi-totală a unui număr important de persoane într-un același
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
cu versuri optimiste în metru popular: Vesel timpul primăverii/ vesel sunt și eu. Uneori însă, chiar militarii, care cunosc în materie de muzică, precum Moș Teacă, aproape doar semnalele codificate ale gorniștilor, trec la alte melodii. La un chef în cazarmă, ei pun să le cânte un recrut țigan, lăutar în viața civilă, care imită cobza cu o baionetă. Moș Teacă însuși, deplasat pe graniță la Kadikioi, ascultă cântecele de jale turcești ale unei Fatmé, vivandieră de vârsta a treia. Pe
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
aceștia la o distanță care ne permite să spunem că nu este totuși cu ei. Unele din ședințele de lucru ale Simpozionului s-au ținut la Peresecina, la casa de creație „Al. Donici” - o construcție deloc elegantă, un fel de cazarmă culturală sovietică, înconjurată de pădure. De la finisarea ei în 1989, casa a fost de câteva ori prădată, vandalizată de refugiații din Transnistria, a fost reparată, apoi din nou prădată și abandonată... Peisajul frumos din împrejurimi mai atenuează într-un fel
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
pe drumul sacrificiilor și al victoriilor lor. Fiind cetățean roman, nu putea să se detașeze pur și simplu de mentalitatea romană, tipic militară. A conceput creștinismul ca pe o armată propriu-zisă (cf. Rom 6, 8-14), comunitățile creștine ca tot atâtea cazărmi, iar credincioșii ca pe niște soldați supuși ascultării absolute față de superiorii lor ierarhici. Era convins că numai o organizare de fier, asemenea celei militare, putea menține disciplina puternică și fermă în Biserica timpurie, unde se infiltrau primele rebeliuni și sciziuni
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de Dumnezeu și mărturisit de tot neamul iudeilor, a fost înștiințat de către un sfânt înger să trimită să te cheme acasă la el, ca să audă cuvinte de la tine (Fap 10, 22). Chemarea Apostolului acasă la centurion, se poate înțelege la cazarmă, iar dorința lui de a auzi cuvinte de la sfântul Petru, cu aceea de a primi învățătura Evangheliei. Faptele Apostolilor ne prezintă starea sufletească a centurionului, emoționantă pentru autorul acestei scrieri care ne spune că Petru și trimișii centurionului, împreună cu un
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
protejarea sclavilor, a celor ce muncesc și a dreptului de a munci; ospitalitatea față de frații străini și ajutorarea comunităților persecutate. 3. Misiunea soldaților creștini în cadrul Bisericii Prima și cea mai nobilă îndatorire a soldaților creștini era recunoașterea reciprocă, astfel încât, în cazărmile lor, fiecare soldat își cunoștea proprii camarazi, fapt mărturisit de Tertulian ce ilustrează organizarea timpurie a Bisericii. Cunoașterea reciprocă a militarilor și-a avut originea cu toată probabilitatea în participarea la misterele divine (liturghii, rugăciuni etc.) ale comunității creștine din
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
după ce au ieșit din armată, au cerut să fie readmiși prezentând un document în care prezentau subscrierea apostaziei, vărsând și o mare sumă de bani ca despăgubire. Licinius îi accepta personal, cerându-le să-și exprime apostazia publică și în cazarmă, aducând jertfe idolilor în semn de fidelitate. Acești apostați au ajuns ulterior obiectul de dispreț al întregii Biserici, chiar și atunci când, după moartea lui Licinius (324), s-au reîntors la credința de odinioară. Conciliul de la Niceea (325), prin canonul 12
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aceștia s-a învrednicit să fie numărat și preafericitul martir Theogenes care a învins și ironizat dușmanul. De fapt, pe timpul lui Licinius, tiran și protector al religiei păgâne, a fost capturat în Frigia, fiind fiul unui episcop, și condus în cazarma legiunii a II-a Traiana, în prezența tribunului Zilicentius și a praepositus Possidonius, a cărui legiune era cantonată la Cyzic, oraș principal în Hellespont (denumirea antică a Dardanelelor n.n.), unde era presat să se înroleze atât de către tribunul Zilicentius cât
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
într-atât încât soldații, aproape zilnic, cu stomacurile încărcate de mâncare și băutură ieșeau din clădiri, de la ospețe, de la care ar fi trebuit mai curând să fie opriți, și se propteau pe străzi de umerii trecătorilor ca să-i ducă la cazarmă. Între toți se distingeau prin asemenea excese petulanții și celții, care în acel timp credeau că-și pot permite orice. Metodele și mijloacele folosite de împărat nu erau tocmai potrivite pentru atragerea sufletelor soldaților creștini la păgânism. Cu toate acestea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]