3,622 matches
-
Aceeași operațiune o fac și acum. Vai! ce drăgălași sunt cu căpșoarele lor dungate și cu sârguința cu care se gospodăresc. La fel, unul stă pe spate , ținând pe burtică mai mulți știuleți de porumb, iar celălalt îl trage de ceafă ca pe o săniuță. Eu cred că mulți oameni pot învăța atâtea în privința hărniciei și ingeniozității de la ei! Dar, în goana mare se întoarce Negrici, îi sperie și ei fug în adâncul vizuinii, de unde zadarnic încearcă acesta să-i scoată
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
Așa că, m-am conformat și am recitat, cu o oarecare interpretare și cu o fărâmă de trăire, textul catrenului meu. Cred că i-a plăcut colonelului cum am ciripit, altfel nu m-ar fi aplaudat frenetinc cu două palme peste ceafă: ‒Bravo, lighioană!...vezi că se poate? ‒Vă mulțumesc!... am îngăimat eu. Fleașc! ‒ o palmă peste bot, trosc! ‒ un pumn în cap, mi-a răspuns el la mulțumiri. ‒ Paștele mă-tii de jigodie!... mă iei la mișto, ai? mi s-a
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368515_a_369844]
-
cred că în felul ăsta a ajuns scrierea mea pe mâna securității. Era începutul începutului. Așa am atras eu atenția lor și au început să urmărească tot ce făceam. Ani de zile nu i-am simțit cum îmi suflau în ceafă, dar, mai târziu, când am derulat evenimetele în liniște, mi-am amintit câteva episoade clare, când, dacă aș fi fost mai atent, i-aș fi observat pe „observatorii” mei. Dar asta este altă poveste. M-am gândit să le spun
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368515_a_369844]
-
ți-o fac! Bine că mi-ai spus. -Gata, cucoană, m-ai scos din papuci! Vrei măsline? Până ajungi la bucătărie, vei avea măslinele pe masă. Cât prunele! -Tuu, măsline? -Eeu, măsline! -Am să văd măsline...când mi-oi vedea ceafa. Pârlitule! Ești un om de nimic! Ni-mic, ăsta ești! Și soția tovarășului director ieși din sufragerie, trântind ușa cu putere. Eroul nostru căzu zdrobit pe fotoliu. Oftă adânc: -Ia să-i arătăm dumneaei, tovarășa, ce relații avem noi. Uite
UN KIL DE MĂSLINE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367867_a_369196]
-
Mărțișor și Norocel rămaseră cu gura căscată pe pereți, mai ales când văzură tronul împărătesc învăluit în nouri albi. Se ciupiră ca să vadă dacă nu sunt morți sau dacă nu visează. Dar căpitanul Foc Nestins le articulă câteva scatoalce în ceafă: - În genunchi, nenorociților! Mărțișor și Norocel înțeleseră că nu visează. Erau chiar în fața lui Soare-Împărat. Se aruncară în genunchi, cu capul plecat. - I-am adus, Majestate! zise Foc Nestins și se retrase la perete. Ceilalți demnitari priveau prizonierii, curioși să
MĂRŢIŞOR-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367953_a_369282]
-
minte versurile unui poet obscur, necunoscut, dar care îmi plăcură la nebunie: „Am fost și eu la rândul meu Răpit de moarte în turneu; Uitat de vise în coșmar, Rănit de zei ce n-au habar.” O durere atroce de ceafă mă făcu să închid ochii. Amețit, cădeam în golul propriului eu, un vortex uriaș care nu ducea nicăieri. Când durerea dispăru și reușii să deschid ochii, bătrânul dispăruse. Și noaptea fugise de pe locul ei, lăsând să se întrevadă un apus
COMPLEXUL „ÎNGERUL MORŢII” de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367979_a_369308]
-
la vezeală ceva din părul negru de smoală despărțit de-o cărare subțire chiar pe mijloc. De undeva de sub acoperământ porneau lăsate ca niște accesorii câte două codițe lucitoare care fugeau arcuite pe sub urechi. De sub basmaua legată la lucru dinspre ceafă spre creștet atârnau alte două cozi zdravene, împletite până dincolo de firele de păr prin terminațiile câte unei panglici roșii. De urechi atârnau lucitori cercei de argint, lungi în toarte, închipuind două frunze crestate pe margini. În jurul gâtului subțirel se orânduia
SPOI’TINGIRI, PRETINO! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368049_a_369378]
-
și inteligente, și toți cei pe care i-am văzut arătau destul de solid. Pe cap și pe barbă au o bogată podoabă de păr. Mulți dintre ei își rad bărbile după obiceiul englezilor, părul din cap și-l piaptănă spre ceafă fără nici un fel de cărare, iar în creștet și-l strâng cu un pieptene rotund. Lumea de rând umblă pe jumătate despuiată, încingându-se în față doar cu o bucată de pânză, și așa umblă și copiii. Femeile poartă, pe lângă
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
formă a lucidității''. * Fiecare clipă naște un fraier. Totul e să-l găsești. Vorbă americană perfect valabilă pe meleagurile dâmbovițene. * Cea mai nasoală e minciuna prin omisiune. * Boss-ul e un țăran mic și slab, cxu părul alb, bronzat, cu ceafa ridată în romburi și hexagoane, ce seamănă cu crăpăturile noroiului uscat. * Omenet whitmanian adunat: democrați și deformați, profitori și laureați, complici la și speriați de. * Nici nu știu ce e mai grav, faptul că 2011 e un an prelectoral sau că e
JURNAL CU CAPUL IN JOS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367374_a_368703]
-
Roșiori din Craiova. Regimentul lui a fost trimis pe Frontul de Est, insistă el, “sub comanda directă a ofițerilor germani. Comenzile le primeam prin interpret român, care stia nemțește. În jariștea luptelor, la Stalingrad, am luptat cu pistolul neamțului în ceafă, căci friții nu aveau încredere în noi.” (...“Si cu tancul rusesc în față”, adăugarăm noi.)” Bătrânul, suferind, abia întors din spital, nu-și putea opri lacrimile pricinuite de răscolirea noastră în amintirile lui de oștean și repeta obsesiv trei propoziții
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]
-
împământenit, vorba aceea, după atâta amar de vreme. Numai numele ce mă mai dă de gol, în rest ... Brânzoaice caldeee!... Brânzoaice caldeee!... Haideți la brânzoaice, lovi-v-ar foamea! Un tânăr tuciuriu, cu hălățel alb și bonetă așișderea, împinsă pe ceafă, pusese jos, icnind, un coș imens, pe care îl purta cocârjat cu ambele mâini, înaintea noastră. Cât ceri pe brânzoaică? se răsucise, dându-și aere de comerciant versat, în direcția tânărului Cucaras. Cinci mangoți pentru dumneata, tataie, sosise prompt răspunsul
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
le vedeam eu, dracu știe. m-au consultat pe rând, au vorbit în șoaptă. - nu se poate! face unul privindu-și aparatul ăla antic cu niște căști de casetofon depașit. - ceva nu e logic, aici, zice altul, scărpinându-se la ceafă. - nu există minuni, declară, imperturbabil, un adevărat urmaș al lui hipocrate. - ba da, fac eu pe atoateștiutorul. - numai dacă nu ești mata o minune, zice ăla înalt și frumușel. - eu nu, dar sigur, minuni au fost. - știi tu vreuna? au
AM FOST IERI LA DOCTOR de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366923_a_368252]
-
S- a uitat și a pipăit cu degetele locașurile unde, cândva, cu mulți ani în urmă, s-au aflat doi ochi albaștri. Țeasta era curată și parcă lustruită. A trecut cu degetele pe partea unde ar fi trebuit să fie ceafa și unghia degetului mijlociu s-a agățat de ceva. A repetat această operațiune de câteva ori. Unghia se oprea în același loc. În timp ce un fior rece îi trecea pe șira spinării la gândul că descoperise o enigmă, alta tocmai se
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
stânci și copaci au declanșat și celelalte componente ale sistemului de protecție în caz de impact. Iustin era țintuit pe scaunul șoferului, prins de centura de siguranță și „îmbrățișat” de perne protectoare frontale și laterale. A simțit puternică durere în ceafă și un disconfort general apăsător ce-i provoca amețeală. Nu mai putea deschide ochii și avea senzația că pământul se cutremură și că un imens vârtej îl poartă năprasnic spre centrul planetei. „Laura! De ce, draga mea, Laura? Te iubesc...”, au
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
era numele gratarargiului - un artist în meseria lui - dar și un om aparte, expeditiv, bonom, energic și atent cu oricine. Mai ales cu cine credea el de cuviință. Veneau aici, pentru o fleică-n sânge, sau niște momițe, ori o ceafă de porc bine sfârăită pe grătarul cu cărbuni, veneau aici artiști plastici și cerșetori, scriitori și femei de stradă, regizori, actori, înalți funcționari de la primărie, meseriași de la vreo cooperativă meșteșugărească, lumea de pe lume. Fumul de țigară și cel de grătar
GÂNDURI DE SUB PLEOAPE: PRIN IAŞII STUDENŢIEI MELE de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367639_a_368968]
-
cu pași mari spre trei decenii de viață, ooof, deja văd bătrânețea dincolo de gard... - Cu toporul? Mă uit atent în ochii lui nenea Ionel! E îndesat ca un taur, are gâtul ca buturuga de spart lemne, căciula îi stă pe ceafă, cămașa descheiată la gât, un pulover găurit și descheiat, fără haină, fără mănuși în mîinile ca niște lopeți, cizme de cauciuc pe gerul lui Noe... Îmi întoarce privirea! - Nu glumesc! Știu că ești pescar, ăăă, scuze, cel mai mare pescar
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
lu’ Vătrai. — Eu știu cine ne-a pârât domn’e șef, s-a arătat deștept-nevoie mare Hapciurică. — Pe bune?! Ia uimește-mă! — Ne-au văzut babalâcii ăia trei, care tăiau un copac... Trosc, pleosc!...a intervenit cu două pălmoaie după ceafa progeniturii ei, Cocuța lu’ Plotogea: —Fir-ai al dracu’ cu mă-ta, dă bagabont și dă golan, care ești! Așa vorbești tu dă oamenii bătrâni în fața lu’ domnu’ șef?! Lăsați-l, doamnă, vă rog să nu-l bateți aici! Genul
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
sticlele alea? Ce-ați mai făcut? Hapciurică a ridicat două degete, ca la școală, și am crezut că vrea să spună adevărul. I-am dat cuvântul: —Spune, pișpirică! —Pot să mă duc să mă piș? Cocuța - fleașc! o smetie după ceafa crețului: —Pișe-te pe tine, boule, și să-mi spui imediat ce e cu sticlele ălea! Deodată Corcodușe s-a băgat în fața lui Hapciurică și a răcnit: Nu-l mai bate, tanti Cocuța, că eu sunt vinovat! A fost ideea mea
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
culc președinte și să mă trezesc... prostănac? - Ha! Ha! Ha! - Nu râde Virgile! Răi mai suntem. Răi, tare! - Răi, dar buni! - Eu nu mai râd. Să știi că, eu de ce râd, aia mi se întâmplă și mie. (Mă scarpin la ceafă cu teamă, măcar să nu mă fac de râs, în rest... Dumnezeu cu mila!). - Eu plec să mă reculeg în biroul meu. Dacă între timp vi se face dor de mine, știți unde mă găsiți. - Vezi de pregătește două căruțe de
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
ale pădurii făceau legea. Se opri să-și tragă răsuflarea lângă apa limpede a unui pârâiaș ce se scurgea din inima muntelui. Bătrânul doctor Istrate se aplecă să-și înmoaie batista și începu să se tamponeze pentru a-și răcori ceafa, de pe care se scurgeau broboanele de transpirație tocmai până la betelia pantalonului. Soarele își trimitea cu dușmănie sulițele sale fierbinți deasupra capului lipsit de orice protecție. Pălăria parcă nu-i mai era de folosință. I se părea că se îngreunase după
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
până în seară, pentru o bucată de pită nenorocită. Crucea mamii ei de viață. - Măi Vasile, băiatule. Lumea nu se sfârșește cu tine și cu necazurile tale. Știi cum este. Din ce este viața mai grea, cu atât ți se face ceafa mai tăbăcită ca la boul ce trage la jug toată ziua. Te opintești tot mai tare în viață și până la urmă răzbești tu s-o tragi după tine și să ajungi la liman. - O fi, măi nea Tase, dar parcă
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
-o de la distanță, rămân contrariată pentru câteva clipe: nu este cumva Negresa blondă sau Pasărea de aur - bronzul din 1933? Nu, nu! Este Nancy Cunard, poeta pe care a întâlnit-o Brâncuși, prietenă cu Tristan Tzara. Părul ei strâns la ceafă, nasul caraghios, înclinarea capului asimetrică față de trup, totul simplu, sugerând o figură comică, nostimă, originală, nici nu știu cum să o caracterizez. Poate sufletul unei poetese este mult prea bogat, prea frumos pentru a fi și înfățișarea la fel? Știu doar că
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
surâsul întipărit pe buze. Își simțea trupul obosit, însă sufletul dansa pe acordurile unei dimineți fericite. Își căută ochelarii și mai zăbovi câteva clipe în așternuturile calde, citind. Își va pregăti cafeaua mai târziu... Iar soarele întârzie și el în ceafa munților adormiți. Din când în când, îi reveneau în minte cuvintele lui tandre de iubire, iar literele paginilor cărții deveneau ilizibile. Închise ochii, inspirând adânc, împăcată cu ea și cu gândurile ei. De multe ori, o clipă îți poate abate
4 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363633_a_364962]
-
ușă o voce feminină groasă, pardosită cu nicotină. - Cum vrei să vin acasă, să te văd în halul ăsta?, se enervă Marshall de cum intră. Iar ești beată! Mama lui Marshall era foarte tânără, slăbuță, cu un păr neîngrijit, strâns la ceafă într-un coc făcut la repezeală. - Dar ce am?, țipă ea clătinându-se pe picioare. - Uită-te la tine! Ai fumat ceva? Că de băut, se vede de la o poștă că ai băut... Nici n-are rost să te mai
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
secerat și restul suprafeței de grâu. La coasă nu se mai putea lucra. Deja paiele erau uscate și spicele se puteau scutura foarte ușor. Ridică plosca grea deasupra capului și apa rece ce se scurgea îi răcorea pentru câteva clipe ceafa nădușită. Ziua era lungă și arșița mare, așa că fiecare strop de apă trebuia drămuit, să ajungă pentru tot timpul cât va sta pe câmp. Era obosit și fără chef de muncă și îl durea tare spatele, stând tot mereu aplecat
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]