12,819 matches
-
pot, că merit, și care, cred că se mândrește cu mine. Am început să vorbim pe rețele de socializare, mă întreaba: - Ce faci? - Am citit puțin... - Poate ieși să bem un ceai? De aici, totul a început, am ieșit la ceai, am discutat, m-a petrecut acasă, eram cum credeam eu, doar prieteni, și nimic mai mult. Am mai ieșit, pentru că toată ziua stăteam acasă, la calculator, sau citeam, sau lecțiile mi le făceam, și aveam nevoie să ies, să mă
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
cam ducă lipsă animație generală. și, apoi, cum au împărțit maimuțele flora și fauna, unele specii regăsindu se doar în zone locuite de către albi, negri sau galbeni. Pentru că știu că, mai tărziu, după sute de ani, doar globalizarea a adus ceaiul, porumbul, orezul, cartoful etc., etc. pe tot Pămăntul. Da, avem asemănări cu regnul maimuțelor dar nu ne sunt strămoși. Animație în sală. și apoi cănd omul a devenit stăpănul Pămăntului a oprit oare vreo maimuță să devină om? Cimpazeul s-
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
îi smulge ziarul din mână, privește îndelung și cu indignare: Dobitocii, distrug o teorie cu o maimuță care sparge semințe?! Evelin: Cu voia dumneavoastră, vă amintesc că cele trei mari continente au avut o floră și o faună specifică. Tărziu ceaiul, cartoful, lamăia, elefantul, cămila, papagalul și maimuța au ajuns pe alte continente aduse de omul alb, în special, cănd au început marile descoperiri de peste mări: Columb, Magelan, care au dus, în timp, la globalizare! Darwvin: De la maimuță ai ajuns la
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
alb. Dar globalizarea a început să estompeze unele dintre trăsături dar, cele esențiale, incă se păstrează de către fiecare comunitate, ca să nu mai spun specie iar plantele, unicat pentru fiecare zonă, au început să ajungă pe tot Pămăntul, am mai spus: ceaiul, porumbul, cartoful și multe altele. Din faună, animalele care nu s-au putut adapta au fost aduse în rezervații, grădini zoologice și circ. și exemplele pot continua. Desigur cineva poate întreba: de ce meteoriții acum cănd cad pe Pămănt nu mai
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
imaginată de ea. Cu podele ruginii, puțin uzate, pe care țarul autoexilat își scrisese cu cretă albastră rețeta de cremșnit cu coniac. Am intrat în zeci de astfel de încăperi și mi-am încordat, cabalin, nările în căutarea aburilor de ceai negru abia mijiți dintr-o bucătărioară puchinoasă, căptușită, în poveștile mamei, cu o epidermă gălbuie și scorojită ca pielea de pe degetele unui fumător înrăit. Nu am găsit-o. De fapt, cred că am ratat Parisul căutând-o. Nu-mi mai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Fără tam-tam. Ne-au așteptat să venim de la școală. Întâi David, pe urmă eu. Am mâncat toți patru, am schimbat banalitățile obișnuite, am și glumit puțin, lucru din ce în ce mai exotic la noi acasă. După care ne-au spus povestea ibricului de ceai. Ceaiul sfârâise în dimineața aceea de joi ca o turbină dezlănțuită în umila noastră bucătărie de bloc și, privindu-l sterp cum dă în clocot, fără să schițeze vreun gest, ai mei se treziseră gândind pentru prima oară același lucru
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
tam-tam. Ne-au așteptat să venim de la școală. Întâi David, pe urmă eu. Am mâncat toți patru, am schimbat banalitățile obișnuite, am și glumit puțin, lucru din ce în ce mai exotic la noi acasă. După care ne-au spus povestea ibricului de ceai. Ceaiul sfârâise în dimineața aceea de joi ca o turbină dezlănțuită în umila noastră bucătărie de bloc și, privindu-l sterp cum dă în clocot, fără să schițeze vreun gest, ai mei se treziseră gândind pentru prima oară același lucru, în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
obsesiile mele financiare, medicale, nu. Nimic. M-am așezat, pur și simplu, pe canapea și am plâns. Am plâns de m-am zguduit, asta a fost. Și când m-am ridicat de acolo, și când mi-am luat cana de ceai, și când mi-am dat cu apă pe față, tot am plâns. Lung și epuizant. Lung. Ca la 9 ani. Părinții mei se despărțiseră. Plângeam după mama și fratele meu aproape în fiecare zi. Plângeam pe furiș, ca să nu mă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Rivoli, vor lua la rând magazinele, Dominique își va cumpăra ciorapi fini, Alexandre va sugera o nouă oprire gurmandă, pe care o va achita, la fel de discret, din plicul proaspăt primit... Dar mai e până atunci. Alexandre soarbe din cana de ceai și baleiază cu privirea camera minusculă, cu patul (de fapt nu e pat, ci o saltea sprijinită pe vrafuri de cărți - invenție boemă și pe deplin incomodă, care se dezechilibrează fatal ori de câte ori pro prietarul extrage din geo me tria cadrului
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
poate. Non-cinematografic. Și totuși, asta era tot ce păstra, acum, când se pierdeau unul de celălalt. Imaginile unei intimi tăți făcute cioburi, din vremurile iluziei. Portocale. Jumătate cojite. Degetele ei, desenând trasee in com prehensibile între farfurie și cana de ceai, clădind apoi bucățile într-o inexpugnabilă structură gemelară și căutându-le gustul cu vârful limbii. Prin aer... Te joci cu mâncarea. Știi că nu-mi place. Știa. Se juca în continuare. Complacencies of the peignoir, and late Coffee and oranges
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mei, a scofâlcit-o brusc și i-a făcut rădăcinile nevopsite să crească vizibil, cărunt, dezolant. Mi-a gătit morun cu sparanghel și afine. Delicios. Spumă de vișine la desert. Mama nu credea în mâncarea de bolnavi și-n virtuțile ceaiului de mușețel. Slavă Domnului. — O să am o rugăminte la tine, Alex. Coc sever. Încruntătura dintr-odată lipsită de eleganță. Ochii afundați în orbite, în sfârșit neorbiți de atâta visare. Căldura din spatele lor. Eu din nou mic, Alex cel din cadă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
adâncă și clară. O clipă, doar o clipă, ochii cercetează chipul unui bătrân foarte singur, după care valetul de pe Thule testează, din nou, cu vârful ară tătorului, temperatura fierului de călcat și își reia bodogănitul unui guler de cămașă refractar. Ceaiul aburește alene într-un ibric chinezesc de porțelan. Cabina se umple de zgomotele cunoscute pe care ei doi le împart, deja, de aproape o veșnicie. Din cămașă ies aburi gemeni celor din ibric, pe care-i în tâlnesc la exact
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
citeai, cum citeai pe jos, turcește, cu picioarele adunate sub tine și făcute nod, parcă, îmi amintesc cum ascultai muzică, mereu cu ochii închiși, de parcă viața ta ar fi depins de o notă, mereu următoarea, mereu, mereu, mereu, cum turnai ceaiul în cană, cum spălai vasele, cum te aplecai, din senin, pe stradă, după o floare pe care nimeni, nimeni, nimeni nu o mai văzuse și cum mă opreai, - nu! Să nu calci! E vaca Domnului! - și nu călcam, nu fiindcă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ireali. Degete interminabile, ca niște lujeri fixați în încheieturi nervoase. Avea o tandrețe grăbită, parcă temătoare, un pic nefeminină... Era foarte slabă. Fantomatic de slabă. Și cred că fusese frumoasă... Scria mult. Nu am văzut-o mâncând niciodată. Făcea un ceai memorabil. Nu știu din ce trăia... nu ne puneam asemenea întrebări, pe vremea aia, la vârsta aia... Câteodată mă lua în brațe, își trecea degetele prin părul meu, îmi mirosea ceafa și-mi șușotea ușor, la ureche... — A fost odată
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
faptul că între ea și Alex ar fi putut exista chiar și umbra unei povești. O idilă cu o fată băiețoasă și umilă ca un șoarece era mai degrabă de domeniul lui. El, David. Amatorul. Locul II pe viață. Cafea? Ceai? Nu, nu venise să socializeze. Just. Aproape amintind de Ada cea de săptămâna trecută. „A lui“. Pardon. A lui Alex. alx. The winner takes it all. O studie din cap până-n picioare. Evaluator. Golănește. Așa cum nu ar fi făcut săptămâna
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
liniște, pe care i s-ar fi părut nepoliticos s-o tulbure cu trăncăneala unui necunoscut. Îl mai auzea, din când în când, spunând „Da, domnule!“ și, la ora 3, își îndrepta automat ochii spre tavan, unde, în aburul de ceai, se aștepta să-i întâlnească privirea ușor panicată, perciunii stufoși și îngrijiți, părul sur și zburlit. Gătea. Puțin și simplu, ca pe vremea copilăriei lui Alioșa. Cremă de piersici cu lavandă și piper roz. O trimitea la bucătărie fără să
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
zâmbit. Mâna cu inelul fabulos a plutit prin aer, trecând maiestuos o șuviță căruntă, scăpată din armătura de agrafe, pe după ureche. — Ți-e dor de el? — Nu ca ție. Și iar am tăcut amândoi. Ea a continuat să-și bea ceaiul, fără să-și întrerupă zâmbetul abia desenat. Lea nu părea niciodată încurcată. — De ce m-a ales mama pe mine? M-a izbit vioiciunea privirii aceleia. O țin minte perfect. O privire care s-a repezit într-a mea și mi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
motiv... Să nu crezi că Domnica nu știe. Că nu-și dă seama. Nu înțelegi? Sunteți absolut la fel, atât că tu ești mai puternic. Mâna cu degete prelungi a balansat lingurița pe marginea ceșcuței, scuturând o picătură călâie de ceai, după care a planat deasupra mesei, după două cubulețe de zahăr. Mi-o amintesc perfect, în poza aceea de pagină de jurnal victorian. Aproape neverosimilă. A fost ultima oară când am văzut-o. 45. aici Când Alexandre și Léa ajung
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Nu vorbim. — Cum adică? — Ea nu vorbește. — Nu înțeleg. Nu vorbește cu tine? — Nu... Nu vorbește cu nimeni. Nu vorbește deloc. 51. înapoi Dispariția mea a fost o întâmplare bizară. Premeditată, s-ar putea spune, în măsura în care premeditezi o gură de ceai fierbinte, care-ți opărește cerul gurii, sau un grăunte de praf, care, odată ce-a fulguit înspre omușor și i-a gâdilat, ca o părere, vârful, atrage după sine avalanșa de neoprit a unui strănut. Să facem cunoștință. Eu sunt
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ca-n vremea primei apariții a romanului. Cu treburi importante, de bună seamă, dar despre asta vom avea timp să stăm de vorbă pe îndelete. Nu trebuie să vă tulbure sosirea mea la Iasnaia Poliana și nu, mulțumesc, nu doresc ceai. Acolo de unde vin eu, ceaiul nu mai are nici cea mai mică însemnătate. Acesta este, mai degrabă, un apanaj al societății și regulilor ei, care nu se mai potri vesc cu noile mele obiceiuri. Lev Nicolaevici Tolstoi simțea cum i
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
a romanului. Cu treburi importante, de bună seamă, dar despre asta vom avea timp să stăm de vorbă pe îndelete. Nu trebuie să vă tulbure sosirea mea la Iasnaia Poliana și nu, mulțumesc, nu doresc ceai. Acolo de unde vin eu, ceaiul nu mai are nici cea mai mică însemnătate. Acesta este, mai degrabă, un apanaj al societății și regulilor ei, care nu se mai potri vesc cu noile mele obiceiuri. Lev Nicolaevici Tolstoi simțea cum i se zbârlește părul de pe picioare
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ce-au trecut în lumea drepților. Că multe mi-ați mai dat să pătimesc, zău așa... De parcă am fi fost dușmani. Dar, iaca, eu de-acolo v-am iertat. Dar unde vă ridicați? Mai stați... Să vă mai torn niște ceai în ceașcă? Acum parcă e mai bine, așa-i? V-ați cam înroșit la față, Nicolaevici Tolstoi... Vă simțiți cumva rău? Să v-aduc ceva? Lev Nicolaevici Tolstoi, simțind din nou că i se zbârlește părul de pe picioare, se ridicase
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
înjură tură care, deși nu-i mai ușură starea fizică, îi mobilă destul de confortabil psihicul pentru câteva minute. Peste noapte se trezi de patru ori sub diverse pretexte și spre disperarea nevestei. Se răsuci și se suci, își făcu un ceai de iasomie și îl bău arzându-și limba și cerul gu rii. Dimineața îl găsi orb de somn și surescitat la maximum. Se bărbieri cu mai multă atenție decât de obicei și cu o spaimă întrucâtva mistică privind lama briciului
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mare literat, mare poet, da’ am și eu, se înțelege, niște îndatoriri față de domnul Dumi trescu de la parter, așa că stai matale aici, numai nițel, pe măsuță și, până una alta, fii cu băgare de seamă să nu te opărești cu ceaiul“. Absurd! Pușkin și-ar fi zbârlit coama aia a lui creață, ar fi pufnit jignit, și pe bună dreptate, din nasul lui proeminent, și despre nasurile proeminente știm cu toții ce se spune în popor, nu i-ar mai fi răspuns
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de bufet), l-a interpelat astfel pe Jules Cambon: "Spuneți-mi, vă rog, domnule ambasador, Dvs. sunteți dreyfusard sau anti-dreyfusard?" Surâzând și mângâindu-și lunga sa pălărie diplomatică, el a răspuns fără nici cea mai mică ezitare: "Mulțumesc, domnișoară, nici ceai, nici ciocolată." El sosise în S.U.A. a doua zi după victoria acestora în războiul cu Spania. Regina regentă a rugat guvernul republicii de a interveni la Washington, pentru a facilita încheierea păcii. Aflat la ambasada din Alger, Jules Cambon, care
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]