2,949 matches
-
însă că nu găsim nici o urmă a acestei sărbători în textele mai vechi, nici măcar în Deuteronom: în Dt 16,13 ș.u. e descrisă doar sărbătoarea „colibelor” care durează șapte zile; nici în Ez 45,25 nu e pomenită vreo celebrare a lunii noi în prima zi a lunii a șaptea; se vorbește în schimb de sacrificii de ispășire ce trebuiau oferite în ziua a cinci-sprezecea a lunii a șaptea „pentru cel care a rătăcit din neștiință”. Leviticul și Numerii expune
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
în ziua a zecea. Unii comentatori consideră că mutarea din ziua a zece în prima zi a lunii a șaptea se datorează schimbării de calendar, în timpul exilului babilonian, când israeliții au adoptat calendarul babilonian. c) De aceea, în izvorul sacerdotal celebrarea primei zile din luna a șaptea se reduce doar la oferirea unor sacrificii și la těrû’ăh, termen care, în timpul iudaismului mijlociu, era identificat cu „sunetul cornului”, dar pe care „sacerdotalul” nu îl menționează în acest context. Denumirea Rô’š
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
nu trebuie să exagerăm în sensul opus, negându-i existența: pe bună dreptate unii cercetători insistă că sărbătoarea exista cu adevărat și că, la origine, riturile ce au fost transferate în prima zi a lunii a șaptea serveau și la celebrarea Anului Nou. Deci, dacă în decursul secolelor data a variat, tinzând să se separe din ce în ce mai mult de ziua de 15 a lunii a șaptea, acesta nu este un motiv pentru a o suprima ca și cum nu ar fi existat niciodată. 12
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
lunii a șaptea poartă numele jôm hakkippūrîm, literal „Ziua Ispășirii” (Lang 1984). Și Num 29,7 ș.u. face trimitere la aceeași solemnitate, dar fără a o numi. În orice caz, ea apare doar în izvorul „sacerdotal”. a) Cât privește celebrarea sa, textele semnalează, înainte de toate, că e considerată la același nivel cu sâmbăta, în care, la fel ca în marile sărbători, înceta lucrul. În această zi este prevăzută oficierea unui ritual complex de sacrificii, în special de ispășire și, caz
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
când suveranul avea încă un rol activ în cult. De aceea, nu este de mirare dacă liturgia includea motive precum alegerea neamului lui David, importanța muntelui Sionului, binecuvântarea poporului de către rege, specificarea prerogativelor sale în cadrul cultului, toate aceste aspecte ale celebrării sugerând mai mult sau mai puțin originea cananeană. În rest, nu este întâmplător faptul că tradiția biblică afirmă că, pentru construirea templului, Solomon s-a folosit de priceperea arhitecților și meșterilor fenicieni! c) Constatăm că printre savanții de astăzi circulă
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
traducere ar putea fi o mărturie în favoarea existenței unei sărbători celebrate în fiecare an în ziua de Anul Nou, în care poporul confirma regalitatea lui Yhwh; această expresie putea fi o formulă liturgică, proclamată de popor în momentul culminant al celebrărilor. Înțeleasă în felul acesta, formula ridică diferite probleme, nu de natură gramaticală sau sintactică (din acest punct de vedere, ambele traduceri sunt corecte), ci istorică și istorico-religioasă: dacă expresia mălak Yhwh este utilizată deseori într-un context în care se
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
celebrată în mod regulat; același lucru îl atestă și tratatul Mĕgillăh dedicat Cărții Esterei. d) Est 9,17 ș.u. ne informează că era celebrată cu mare bucurie și că era însoțită de banchete și daruri; în tradiția sinagogală, în timpul celebrării se citea Cartea Esterei. În general, sărbătoarea era caracterizată de veselie și zgomot în memoria primei persecuții, nereușite, antisemite din istorie. Această însușire, la care se adaugă o scăzută conotație teologică și sentimente naționaliste la tot pasul, a făcut în
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
9; Neh 12,27) și „a instrui”, dacă se referă la persoane. Traducerea greacă a LXX redă prin enkainía sau enkainismós, „a reînnoi” și termenii derivați, și o dată katharismós, „purificare”. a) Mult mai bine documentate decât la celelalte sărbători, originile celebrării sunt povestite în 1Mac 4,36-59 (cf. 2Mac 10,1-8). Dar și în acest caz e vorba de o încercare nereușită de a insera o sărbătoare între festivitățile de toamnă de la care a preluat multe elemente liturgice, astfel încât se credea
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
că datare sa este probabil mai veche (cf. Ps 30; Ag 2,15-18; Zah 7,1-8; și după unii, Ier 36,9 care menționează că este celebrată în luna a noua și este însoțită de un post). Există indicii ale celebrării sale înainte de perioada macabeilor, dar apoi, deși nu putem afirma mai multe, oficierea sa a fost mutată cu două luni înainte. b) În Cărțile Macabeilor, sărbătoarea este celebrată cu ocazia recuceririi și reconsacrării templului, profanat în anul 168 î.C.
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
în anul 124 î.C., în care aceștia sunt îndemnați să celebreze sărbătoarea conform unei alte scrisori (pierdute), datând din anul 143 î.C. f) Până acum nu s-au găsit elemente sigure pentru a lega sărbătoarea Consacrării de alte celebrări din lumea elenistă din acea perioadă; o altă problemă este încercarea de suprapune data de 25 Kislew din calendarul lunar cu 25 decembrie din calendarul solar, data sărbătorii sol invictus. e) Fragmentele citate din 1-2Mac ne furnizează unele informații despre
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
thysían katà tòn nómon, „sacrificiu conform Torei”) pe noul altar pentru holocausturi; urma reconsacrarea propriu-zisă, însoțită de cântări acompaniate la diferite instrumente. Cu această ocazie era inaugurat noul altar. Apoi poporul se prosterna, mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru binefacerile primite. Celebrarea dura opt zile în timpul cărora erau oferite diferite sacrificii. J. Flavius (Ant. XII 316-326) numește această sărbătoare phôta, „luminile” (XII 325) pentru că în timpul său se reaprindea focul pe altar și în candelabru; în 1Mac 4,50 este însă menționat doar
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
deși acest lucru nu implica acele măsuri restrictive care au devenit o trăsătură dominantă a iudaismului mijlociu și care sunt valabile și astăzi pentru evreii practicanți. Totodată trebuie să ținem cont că în epoca preexilică nu există urme ale vreunei celebrări liturgice a sâmbetei: se vorbește doar de „ziua de odihnă pentru Yhwh”. Însă descoperim în această formulă un calificativ: nu este o odihnă oarecare, adică lenevire, ci odihnă dată de Dumnezeu oamenilor pentru ca să aibă timp să-l preamărească și să
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
imagine foarte clară a funcțiunilor acestei zile: unii savanți susțin că, cel puțin până în secolul al X-lea î.C., era considerată o zi nefastă, în decursul căreia nu trebuia să faci decât ceea ce era indispensabil și care era destinată celebrării sacrificiilor cu scopul de a „domoli inima zeilor”. Deci, nu pare să fi fost o zi de odihnă, ci o zi în care pur și simplu se înceta munca; în sine nu este nimic ieșit din comun dacă, odată preluată
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
solemnități se repetau la intervale scurte de timp, dar regulate. În rest, termenul šabbăt nu indică niciodată fazele lunii; termenul ḥṓdeš e folosit întotdeauna pentru „lună nouă” și kése’ pentru „lună plină” (cf. 12.4.d). Cât privește modalitățile de celebrare a lunii noi, nu avem nici o informație disponibilă. d) Dacă vom căuta originile sâmbetei în zona Siria-Canaan avem avantajul de a cerceta în același mediu istorico-geografic al lui Israel și Iuda. Numărul șapte avea o semnificație deosebită și la Ugarit
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Profetul o numește „semn”, „pentru ca să se cunoască că eu, Yhwh, sunt Dumnezeul vostru”. Prin urmare, sâmbăta trebuie „observată” (rădăcina šămar) și „sfințită” (rădăcina qiddeš, sensul ebraic de bază „a pune ceva sau pe cineva deoparte pentru”); tocmai cu acest contur celebrarea sâmbetei este introdusă în templu în proiectul de reformă a cultului (cf. Ez 46,1 ș.u.; Is 56,2.4.6; 58,13; 66,23). Sâmbăta devine apoi unul dintre semnele vizibile ale alianței (Ex 31,12-17; Num 15
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
interzice purtarea greutăților, astfel că e plauzibil ca această dispoziție să fi existat dinainte de exil. Astfel stând lucrurile, gospodinele trebuiau să pregătească din ajun toate cele necesare pentru sâmbătă (Ex 16,22 ș.u.). După aceea s-au adăugat în celebrarea solemnității și sacrificii speciale. c) Pe baza unei interpretări greșite a textelor neotestamentare, s-a spus deseori că aceste norme sunt legaliste; să ne amintim însă că în antichitatea orientală, ca și în cea occidentală, odihna săptămânală era un element
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
sâmbetei valorează cât împlinirea tuturor celor-lalte porunci împreună (Talmud Jer., Ber. 3c, 14 ș.u.). Deci, nu trebuie să ne mire reacția evreilor pioși atunci când, în prima jumătate a secolului al II-lea î.C., Antioh IV Epifanul a interzis celebrarea solemnității (1Mac 1,39 ș.u.; 2Mac 6,6) sau atunci când, fiind puși în situația de a lupta în zi de sâmbătă, israeliții s-au decis abia la capătul unor lungi discuții și după grele înfrângeri (1Mac 2,40 ș
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
acea ocazie se suna din qéren jôbēl, „cornul de berbec” sau pentru că, susțin unii savanți, anul jubiliar era „anul în care era acordat (rădăcina jăbal) ceva”. Utilizarea expresiei se limitează la Lev 25 și 27, texte din „codul sacerdotal”; contextualizarea celebrării se aseamănă foarte mult cu cea din Dt 15: fundalul este constituit de societatea agricolă în sânul căreia erau dezbătute probleme precum cea a proprietății, stăpânirii și uzufructului terenurilor, a sclaviei survenite din cauza datoriilor și altele. Forma celebrării amintește îndeaproape
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
sacerdotal”; contextualizarea celebrării se aseamănă foarte mult cu cea din Dt 15: fundalul este constituit de societatea agricolă în sânul căreia erau dezbătute probleme precum cea a proprietății, stăpânirii și uzufructului terenurilor, a sclaviei survenite din cauza datoriilor și altele. Forma celebrării amintește îndeaproape de cea din Dt 31,9 ș.u. (Soggin 2000). c) Legăturile cu anul sabatic sunt vizibile și n-ar trebui să ne surprindă: în ciuda unei mici dificultăți cronologice (anul sabatic coincidea cu ANUL prin excelență, adică anul
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
precis pentru uzul cotidian, trebuia corectat periodic. a) În orice caz, dependența calendarului ebraic de cel babilonian e vizibilă, în special datorită denumirilor lunilor după sistemul lunar, încă în uz. În privința Anului Nou, în Israel, nu s-a impus varianta celebrării sale primăvara ca în Babilon, ci toamna ca în Canaan (cf. 12.4.b). Unii comentatori presupun că în Israel, ca și în Asiria antică, la comercianții din Capadocia (secolul al XIX-lea î.C.) se utilizau atât calendarul agricol
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
în mod fundamental, prin funcția sa agregativă, prin revenirea la "înțelepciunea imemorială", la acceptarea instinctelor (Spiritul, Conștiința, Rațiunea, Societatea) unei umanități universale, în profitul valorizării obiceiurilor specifice diverselor grupuri de "indivizi înrădăcinați". După Michel Maffesoli, proliferarea "comunităților postmoderne" (manifestă în celebrările exuberante, în emisiunile de telerealitate, în jocurile de roluri pe Internet, în spectacolele sportive, în scandalurile mediatice etc.) își află o explicație și o posibilă origine în rădăcinile arhaice, arhetipale ale umanului. Și atunci, forța deontologiei stă nu în imprecații
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
noilor inchizitori, ci "în a trăi prezentul în moduri de a fi cât se poate de vechi" și în umilința față de înțelepciunea imemorială a omenirii. Autorul nu poate fi aici acuzat nici de paseism, nici de imoralism: el pledează pentru celebrarea inocenței lui puer aeternus a copilului etern din noi și împotriva moraliștilor fără morală, dar care se servesc doar de morală, fie ei politicieni, publiciști, așa-ziși experți sau analiști, ori chiar jurnaliști. Iar calea cea mai bună pentru o
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
unchiului Paul" care ne-au vrăjit copilăria. Un salon al hotelului Lutétia, la începutul anilor '80. "Tot Parisul" intelectual se grăbește la lansarea unei cărți din prestigioasa colecție "Terre humaine", Mémoires de rescapés du camp nazi de Treblinka. Este timpul celebrării. Consens, justificat, asupra ororilor concentraționare, orchestrat de oficialii RDG, care au uitat că și ei au fost germani. Dar ce m-a apucat? Nu mai sunt la vârsta la care să pun pe seama leniniștilor sau a troțkiștilor de toate felurile
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
grec se întemeia pe această idee. M. Heidegger a făcut din ea obiectul obsesiv al meditației sale interogative 28. Regăsim această senzație trăită a relativității existenței și a sentimentului tragic al existenței pe care îl induce în relativismul moral contemporan. Celebrarea tragicului. Care în același timp nu mai crede în sensul Istoriei finaliste, și nici în Legea sa ineluctabilă, dar care face dovada unei generozități de a fi incontestabile, aici și acum. Faliment al unui politic îndepărtat și noi forme de
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
ale termenului: suntem legați de ceilalți, de natura înconjurătoare, avem încredere în ceilalți membri ai tribului și în natura din care facem parte. Succesul tehnicilor New Age, ca și sensibilitatea ecologică, reîntoarcerea la primitiv și la nativ, fără a uita celebrarea sângelui, a umorilor și a părului, toate acestea evidențiază perfect pluralismul cosmic al deontologiei postmoderne. Dimensiunea ei hermeneutică, de asemenea: toate reușitele, toate lucrurile, oricât de anodine ar fi ele, au un sens, imanent, bineînțeles. Suntem departe de cogito-ul modern
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]