1,540 matches
-
de imunofluorescența par a fi GAD și IA-2 (Lan et al., 1996), dar trebuie menționat că anticorpii anti GAD și anti IA-2 se suprapun doar parțial peste autoreactivitatea ICĂ, ceea ce susține faptul că mai există și alte antigene citoplasmatice β celulare responsabile de reactivitatea anti-insulară a anticorpilor ICĂ. Insulină a fost prima proteină din celulele β împotriva căreia a fost dovedită existența unui răspuns autoimun la pacienții diabetici (Palmer et al., 1983). Insulină și proinsulina sunt considerate singurele proteine (antigene) absolut
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
et al., 1990). Ulterior a fost demonstrată existența în serul pacienților cu DZ tip 1 a autoanticorpilor anti GAD (date privind determinarea și semnificația acestora sunt redate mai jos). În plus, numeroase studii au indicat existența unor răspunsuri imune Ț celulare îndreptate împotriva unor epitopi ai GAD, atât la modelele animale (șoarecii NOD) cât și la om. După cum se știe, DZ tip 1 este considerat o boală autoimuna în care distrugerea celulelor β-pancreatice se realizează prin mecanisme imune de tip celular
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
au fost evidențiate și împotriva GAD că unul din autoantigenele β-celulare majore. Astfel, limfocitele Ț izolate din sângele pacienților cu DZ tip 1 pot reacționa cu GAD. Se pare că există o relație inversă între răspunsul imun umoral și cel celular împotriva GAD, în sensul în care un raspuns imun celular intens anti- GAD este asociat cu progresia către DZ tip 1 în timp ce, uneori, titruri foarte mari de anticorpi anti GAD apar la subiecți care nu dezvolta boală (Harrison et al
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
β-celulare majore. Astfel, limfocitele Ț izolate din sângele pacienților cu DZ tip 1 pot reacționa cu GAD. Se pare că există o relație inversă între răspunsul imun umoral și cel celular împotriva GAD, în sensul în care un raspuns imun celular intens anti- GAD este asociat cu progresia către DZ tip 1 în timp ce, uneori, titruri foarte mari de anticorpi anti GAD apar la subiecți care nu dezvolta boală (Harrison et al., 1993). Este interesant de remarcat că epitopii GAD implicați în
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
al., 1997). Printre epitopii GAD recunoscuți de limfocitele Ț CD4(+) la șoarecii NOD se numără secvențele de aminoacizi 509-528 și 524-543 (Kaufman et al., 1993), cea mai importantă fiind se pare secvență 206-220 (Zechel et al., 1998). Inducerea toleranței Ț celulare față de acești epitopi duce la blocarea apariției bolii la acest model animal de DZ tip 1 (Kaufman et al., 1993). Studii efectuate asupra limfocitelor Ț CD4(+) de la pacienții DZ tip 1 au arătat ca și acestea recunosc epitopi ai GAD
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
de legare a antigenului (Vreugdenhil et al., 1998) ceea ce este o condiție importantă pentru posibilitatea declanșării unei reactivități încrucișate a limfocitelor Ț. Aceste date susțin ipoteza mimetismului molecular că un mecanism implicat în apariția autoimunității anti GAD și implicit anti-β celulare pancreatice. Anticorpii anti GAD (GADA-GAD Auto-antibodies) sunt îndreptați împotriva izoformei de 65 kD a GAD și sunt prezenți la 70-80% dintre pacienții cu DZ tip 1 nou descoperit (comparativ cu 2% dintre subiecții nediabetici) și apar încă din perioada prediagnsotică
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
IA-2? să fie limitată (Notkins et al., 1997). Există unele studii privind răspunsurile imune de tip celular îndreptate împotriva antigenelor din familia PTP, atât pentru limfocitele Ț CD4(+) cât și pentru cele CD8(+). Astfel, au fost identificate răspunsuri imune Ț celulare spontane îndreptate împotriva proteinelor IA-2 la șoarecii NOD (Trembleau et al., 2000). La om, s-a arătat că limfocitele Ț CD4(+) de la 59% dintre pacienții cu DZ tip 1 nou descoperit, precum și de la rudele lor de gradul 1 care au
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
celule este redusă la 50%. Este vorba de reducerea până la dispariție a vârfului insulinosecretor precoce observat în cursul unui IVGTT (Srikanta și Ganda, 1983). Ulterior apare și abolirea caracterului pulsatil al insulinosecreției bazale. În această etapă a procesului distructiv β celular TTGO este normal și deci nu există anomalii ale toleranței la glucoză. Pe masura ce distrucția β celulară progresează, poate apare toleranță alterată la glucoză în cursul TTGO (IGT) iar apoi glicemie à jeun alterată (IFG). În acest moment, masa reziduala β
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
a unor molecule proteice de semnalizare asociate („adaptori”) (26). Există o multitudine de asemenea molecule „adaptori”, dar cel mai intens studiate sunt FADD/MORT1 (Fas-associated death domain protein - proteina asociată domeniului letal al Fas, mediator or receptor-induced toxicity - mediatorul toxcitității celulare receptor mediată) și FLASH (Flice-associated huge protein) (22). Prevenirea declanșării spontane a unei asemenea serii de evenimente se pare că este asigurată de asocierea la domeniul letal al Fas a unei proteine represoare numite SODD (silencer of death domains - represor
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92250_a_92745]
-
excesivă. O parte din pacienții cu formă difuză evoluează în timp către diabet zaharat ca urmare a pierderii progresive a celulelor ? pancreatice prin procese de apoptoză induse de „stimularea excesivă” prelungită. Pacienții care posedă constelația genetică specifică hiperplaziei ? celulare difuze sau focale pot beneficia de extirparea unei părți din pancreas. Hipoglicemia „falsă” (factitious hypoglicemia) Este vorba de persoanele (frecvent cu tulburări psihice sau care urmăresc un „profit nemedical”) care își administrează în secret insulină sau sulfoniluree. Cel mai frecvent
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92236_a_92731]
-
tare îl țineau foalele și, ca să folosesc jargonul de rigoare, se dădea rotund. Nici nu oprise încă avionul după aterizare, când individul a luat-o spre ieșirea aparatului. S-a oprit în capul scării și a început să mormăie în celular, deși ceilalți pasageri așteptau să coboare spre autobuz. Simțind că sunt iritat, magistratul român pe care îl cunoscusem în avion mi-a șoptit: „Democrația ne-a adus și oameni dintr-ăștia. Lăsați-l în pace. Cu ăsta nu se pune
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
capabile să regleze mediul ionic al nodulilor RANVIER. În timpul demielinizării, aceste structuri nu mai exercită controlul lor. Se observă o redistribuire a canalelor de sodiu de-a lungul fibrei, cu apariția unei conduceri continue. Restaurarea stocurilor ionice intra- și extra celular, asigurată de pompa de sodiu va trebui să se facă pe toată lungimea fibrei, în timp ce pe o fibră sănătoasă ea tebuie să se facă numai la nivelul nodulilor RANVIER. Această conducere continuă este lentă (1 m/sec. față de 60 m
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
acest rol, metodologia de cercetare generând modele valabile care au putut fi extrapolate și în studiile de carcinogeneză infecțioasă. 1.2.3. Teoria etiologiei infecțioase a neoplaziilor După acest mic elogiu al împăcării ideatice definitive între teoriile umorale și cele celulare ale carcinogenezei, e timpul să stabilim care este ponderea infecției cu virusuri oncogene în acest proces. Ideea naturii contagioase a cancerelor își are rădăcinile în unele bacterii și constatări empirice și relatări anecdotice despre familii de canceroși, incidența „cancerului în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
caracterele de infectivitate naturală și experimentală ale mai multor tulpini de virus polioma. Virusul Simian 40 (SV 40) Semnalarea existenței acestui virus vacuolizant, care infectează în mod natural mai multe specii de maimuțe, aparține Bernicei Eddy. Controlând în 1960 culturile celulare de rinichi de maimuță utilizate la prepararea vaccinului antipoliomielitic (după metoda Sabin), a observat degenerarea vacuolizantă a unora dintre aceste celule. Suspectând existența unei infecții virale supraadăugate, Bernice Eddy a inoculat hamsteri cu extracte obținute din celulele renale de maimuță
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
același an, 1950, independent, și de alți cercetători din SUA: Benjamin Sweet (1924-?) și Maurice Ralph Hilleman (1919-2005), care au arătat și ei că acest virus vacuolizant este purtat în rinichiul maimuțelor verzi africane și deci este prezent în culturile celulare renale folosite la prepararea vaccinului antipolio după metoda lui Albert Sabin. Maurice Ralph Hilleman (1919-2005), microbiolog american specializat în producția de vaccinuri, a realizat peste trei duzini de vaccinuri, mai multe decât oricare alt savant din toate timpurile. Din cele
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
acel moment. Respectivele particule au fost purificate iar din ele a fost preparat un cADN, cu ajutorul unui revers transcriptaze endogene (prezentă și ea în acele particule). În ultimă instanță, s-a văzut că preparatul c ADN lubridează cu ADN-ul celular din celulele de cultură MT-2, dar în nici un caz cu ADN-ul extras din oricare alte celule ale organismului. Această probă de genetică moleculară dovedea cât se poate de clar existența unui virus oncogen specific, implicat în leucemiile AT. Așadar
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
a se răspândi și în alte părți ale organismului. Opțiunile tratamentului carcinomului cu celule Merkel depind frecvent de gradul de extindere al cancerului în jurul localizării cutanate și pentru că e vorba de un retrovirus, sunt convertiți în frag mentele de ADN celular cărora le corespund (cu ajutorul unor reverstranscriptaze). Secvențele de ADN astfel obținute sunt comparate, folosind computerul, cu secvențele genomului uman, deja cunoscut încă din 2004. Rezultatele comparării sunt clare: cea mai mare parte dintre secvențe sunt umane (corespund cu cele cunoscute
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
colab. în 1965. 1. Rememorări istorice: de la „discrazia” canceroasă la oncogeneza plurifactorială Cercetând comportamentul celulelor izolate in vitro, P. Weiss a constatat că atunci când două celule normale ajung în contact, ambele își opresc multiplicarea. Așa se realizează, în fapt, monostratul celular. Mai târziu, G. J. Todaro ș.a. au dovedit că în cazul multiplicării celulelor canceroase, inhibiția de contact nu funcționează; celulele neoplazice maligne cresc anarhic, se încalecă unele pe altele, formând pe suprafața recipientului de sticlă adevărate „coline“ alcătuite din mai
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
în efortul de a cunoaște și defini „cauza moleculară“ a procesului carcinogenetic, analiza genotipică este superioară celei fenotipice. Aceasta din urmă este dificil de sesizat, atâta timp cât evenimentele mutaționale nu sunt urmate de: a) apoptoză sau b) menținerea lor în generațiile celulare următoare. Este adevărat că dacă mutațiile se produc în celulele germinative (ovul, spermatozoid), ele se pot perpetua prin transmiterea lor verticală, intrând cu timpul în patrimoniul genetic și determinând ulterior diversitatea indivizilor unei specii. Din punctul de vedere al eredopatologiei
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
mutațiile care afectează structura și implicit capacitatea de reproducere normală și acuratețea transmiterii informației genetice de la o generație la alta de celule. Astfel, mutațiile care conduc la cancer reprezintă numai o parte dintre mutațiile care au loc în ADN-ul celular (majoritatea fiind eliminate de mecanismele de control celular și ale organismului în întregul său), se acumulează în timp și au ca efect denaturarea proceselor de reglare ordonate normal și echilibrul între proliferarea celulară și eliminarea programată a acestora. Proliferarea anarhică
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
interdependente și pefect corelate. În cele ce urmează, dată fiind importanța cunoașterii în amănunțime a principalelor caracteristici ale ciclului celular și pentru o mai bună înțelegere a cancerizării celulei atacată de virusurile oncogene, vom aborda următoarele probleme: a) durata ciclului celular; b) semnalizarea celulară: factorii de creștere și diferențiere; receptarea lor de către celulă. Semnalele de proliferare celulară și reglare a lor; c) programul genetic de circuit semnalizator și implicarea sa în carcinogeneză d) sistemul enzimatic de control al desfășurării ciclului celular
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
informație care trebuie prinsă și fixată de către receptorii specializați ai celulei. Reiese că ori de câte ori se discută despre semnalizare celulară, luăm în considerație două elemente: a) Agonistul (numit generic și ligant, deoarece acest purtător de informație se leagă pe un receptor celular aflat fie la suprafața membranei plasmatice, fie în interiorul celulei (în citosol sau pe membrana nucleară) și b) Receptorul specific respectiv. Este meritul lui Paul Ehrlich de a fi imaginat în 1895 teoria catenelor laterale și de a fi lansat în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
lor cu ciclinele, este vorba despre formarea tranzitorie a unui complex cunoscut sub denumirea engleză de Cyclin-dependent-kinases (cdk). Stăruim asupra aspectului de tranzitoriu, deoarece acest complex (cdk) se desface și se reface cu mare repe ziciune de-a lungul ciclului celular, fapt ce are drept consecință o alternanță bioritmică a potenței enzimatice a kinazelor: atunci când kinazele sunt libere fără partenerii care sunt ciclinele, ele sunt inactive, inerte fiziologic. După L. Meijer, descoperirea sistemului reglator cdk a fost „un pas de uriaș
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
celular, numai după ce nutriția se restabilește. un semnal care poate întârzia și chiar opri trecerea celulei din etapa G1 în S este dimensiunea ei necorespunzătoare (nu a crescut destul ca să „merite“ această promovare). Toți agenții care vatămă structura ADN-ului celular, cum sunt radiațiile ionizante, carcinogenii chimici sau unele virusuri, pot alarma și activa punctele de control, stopând multiplicarea în G1 și G2. Legată de acest proces de stopare este și acțiunea unor virusuri antiproliferative, numite dependovirusuri. Acestea se comportă invers
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
introduc un fragment de nucleotid viral în „detrimentul“ genic al ciclinei. Este cazul herpes virusurilor care folosind polimeraza ADN virală (deci o polimerază străină celulei), pot introduce și așeza greșit diferitele nucleotide în timpul procesului de replicare semiconservativă a ADN-ului celular (faza S). Aceasta conduce la apariția de mutanți celulari care perpetuându-se prin multiplicări succesive, formează capete de clonă, celule transformate. Dacă asemenea celule scapă de vigilența controlului efectuat la punctele de restricție și la cele de control, din G1
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]