9,103 matches
-
cum era palatul zmeului, cu cerul roșiatic (de la flăcările pe care le scotea pe nas zmeul), cu punți și poduri arcuite, albăstrui-cenușii, care se risipeau la fiecare pală de vânt și se închipuiau la loc, cu altă formă erau din cenușă, nu ?! -, copaci tăcuți și negri, prin care vântul nu foșnește și care niciodată nu dau flori (doar se știe spunea el că răutatea face pustiu în jur, mai rău decât focul) și tot așa... Acum însă, tăcea. Ne uitam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
vindecat ? De spus, le-a spus. L-am auzit chiar eu : "Vai, ție, Corazin, vai ție, Betsaida ! Căci dacă s-ar fi făcut în Tir și în Sidon minunile săvârșite în voi, demult ar fi făcut pocăință în sac și cenușă. De aceea, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru Tir și Sidon decât pentru voi!" Iar de vindecat, nimeni nu I-a cerut să-i vindece, fiindcă nici măcar nu știau că sunt bolnavi de uitare. Iar uitarea, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mult mai târziu printre cei care au fost în fruntea "Sumanelor Negre" și au fost osândiți la moarte sau la muncă silnică pe viață. Vladimir Voitonel... Se vorbea despre el ca despre un erou, ca despre un sfânt. Și Constantin Cenușă... "Moș Cenușă, Moș Cenușă, nu te-ascunde după ușă...", mă amuzam eu în mintea mea, ca un copil prost ce eram ! Mă amuzam, dar nu suflam nimănui nici o vorbă. Nici măcar lui Dragoș. Tata a fost arestat odată cu cei din grupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
târziu printre cei care au fost în fruntea "Sumanelor Negre" și au fost osândiți la moarte sau la muncă silnică pe viață. Vladimir Voitonel... Se vorbea despre el ca despre un erou, ca despre un sfânt. Și Constantin Cenușă... "Moș Cenușă, Moș Cenușă, nu te-ascunde după ușă...", mă amuzam eu în mintea mea, ca un copil prost ce eram ! Mă amuzam, dar nu suflam nimănui nici o vorbă. Nici măcar lui Dragoș. Tata a fost arestat odată cu cei din grupul Motrescu, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cei care au fost în fruntea "Sumanelor Negre" și au fost osândiți la moarte sau la muncă silnică pe viață. Vladimir Voitonel... Se vorbea despre el ca despre un erou, ca despre un sfânt. Și Constantin Cenușă... "Moș Cenușă, Moș Cenușă, nu te-ascunde după ușă...", mă amuzam eu în mintea mea, ca un copil prost ce eram ! Mă amuzam, dar nu suflam nimănui nici o vorbă. Nici măcar lui Dragoș. Tata a fost arestat odată cu cei din grupul Motrescu, care a căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Onuț, cu toată povestea familiei lui?!?" Aproape că voia să mă pălmuiască. A dat de înțeles gazdelor că va rezolva problema după vizită, acasă. Își freca mâinile; abia aștepta... Cum să arunci caietul? izbucnește profundul. Cum să?... Tata își toarnă cenușă pe cap, contrazice opinia stilaților amabili cu privire la deșteptăciunea mea: Știți, are o oroare de cărți și caiete. Când le vede, le-ar da foc. Noi ne rugăm la Dumnezeu să termine câteva clase, că poate-l angajăm la Spații Verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
întreb pe oricine. Da, am greșit, dar, la naiba, e numai vina ta; tu ai o responsabilitate! Prea târziu. Poți înțelege că există și așa ceva? X: Te joci cu focul. O: Nu, m-am jucat, a ars totul. Și acum cenușa nu mai ia foc. (am depășit toate limitele, am trecut dincolo de toate, prinzând o viteză extraordinară, în nimic). Taci! Nu-i rosti numele. Zi-i omul ăla, persoana respectivă, individul în cauză, oricum, dar nu pe nume. Unei soții: Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
s alive in my heart and my heart will go on." Însă când ești singur cu tine, ce îți spui? Îți spui: "Nothing compares to you". Și îți e suficient. Între focul roșu, ce mistuie tot, macină, lasă-n fărâme cenușă gri, sau gheața țurțurii cristalini ce te păstrează intact ce alegi? Viața sau imortalitatea? Iubirea sau moartea? Îți pui privirea pe o luminiță veselă, sclipitoare, încântătoare și vrei să te ducă departe. Îți place exact așa: clipa înghețată. Nu vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
încredere, căci abia după moarte (și nu mai devreme!) voi începe să trăiesc pe deplin, abia după moarte voi afla, de fapt, ce înseamnă să fii fericit și împlinit cu adevărat. Momentul acela îl voi socoti drept renașterea mea din cenușa stârvului acesta învechit și imperfect, care mă va conduce negreșit la împlinirea menirii mele în universul acesta. Deocamdată, însă, încă mă simt încătușat, iar descătușarea mea este problematică, căci singura cale, pe care trebuie musai să merg, pentru a o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
a bucurat la înmormântarea soției sale. Adică situația aceea, atât de tristă și de nedorită pentru ceilalți, era întocmai viceversa pentru el. Asta, căci pasărea Phoenix era acum vie în inima lui, văzând cum îi parcă deodată renaște idealul din cenușa răposatei, fiindcă toate acele neîmpliniri și zbateri supărătoare, pe care le încercase el până atunci, simțea acum cum i se topesc grabnic și fără întoarcere, întocmai așa cum se topește zăpada în fața soarelui de vară. Iar aceasta se întâmpla pe când el
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
anotimp are puterea să demonstreze cel mai bine că există izvoare de bucurie, care nu seacă niciodată: frumusețea naturii și a Istorisiri nesănătoase fericirii 95 viețuitoarelor. Astfel că, peste tot unde priveai în jurul tău, vedeai numaidecât natura cum renaște din cenușa în care, doar cu câteva luni mai devreme, frigul o prefăcuse fără milă. Iarba fragedă creștea vioaie și, în multe locuri, deja erau răsărite și încântătoarele flori primăvăratice. Mestecenii și plopii își desfăceau frunzulițele cleioase și înmiresmate, pe ramurile teilor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pentru a-și putea ajuta familia înfometată. În epocă, circulau chiar anecdote cinice, potrivit cărora singurii oameni care nu încălcau legea erau cei aflați deja în închisoare. Așa stând lucrurile, legea morală a lui Yamaguchi de sub cerul proaspăt presărat cu cenușă atomică îi dicta acestuia un singur imperativ categoric: "Supune-te măsurii cu care îi cântărești pe ceilalți". De altfel, una dintre ultimele însemnări din jurnalul tânărului este aceasta: Dacă eu, ca judecător, mănânc orez de pe piața neagră, cum îi pot
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
părinți și copii, să aducă romanele pe picior de egalitate. În Povestea lui Genji, o mamă privește trupul neînsuflețit al fiicei sale, rostind încet: "Având-o în fața ochilor, nu mă pot convinge pe mine însămi că a murit. Văzându-i cenușa, poate că aș reuși să accept ceea ce s-a întâmplat". Comparați acest scurt și deosebit de intens pasaj, în care metaforizarea este implicită, cu cel din Ciocoii vechi și noi, în care arhivarul descrie cât se poate de prolix (practic, funcționăresc
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a stăpâni tainele care-ți permiteau să fii câștigător la un "joc" de ghicit ce feluri de tămâie se împletesc într-un amestec. Aranjamentul acestora în recipiente, tipul de recipient folosit, modelele geometrice (transformate în blazoane) în care trebuie așezată cenușa rezultată de la arderea cărbunilor folosiți pentru a aprinde tămâia, nimic nu este lăsat la întâmplare de fixația ritualistă a japonezului. Ca și în cazul ceremoniei ceaiului, eliberarea spontaneității și atingerea stării de armonie supremă, fără efort, nu au loc decât
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cu pletele verzi unduind, și să-și însoțească, în foc și în chin, trupul cu vasele noastre muritoare. Aceasta pentru că, Mr. Moon îmi explicase cum altfel? zâmbind, că, spre sfârșitul săptămânii, se va arde lemn proaspăt de pin, a cărui cenușă, matsuhai, dacă avem noroc, va pluti, în rotiri de neprevăzut, în măruntaiele cuptorului (alchimic, suspinam cu nesfârșită langoare, cuvânt pe care el l-ar fi înțeles la fel de puțin ca și pe suspinul meu mâncat de blestemul ironiei și al autoironiei
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care nu sunt probe) sau va continua până la un sfârșit definitiv. Majoritatea copleșitoare a astrofizicienilor înclină pentru a doua ipoteză: expansiunea universului va progresa fără oprire, accelerând chiar, până când materia în interiorul stelelor, prin procese nucleare, va arde, reducându-se la "cenușă de stele". Comparativ cu expansiunea, acest proces este observabil încă de pe acum, cu exactitate, iar diversele stadii ale dezvoltării stelelor au fost verificate cu precizie de astronomi pe baze fizico-matematice. Eu însă mă întreb: trebuie să îmi fie frică de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Romane, menționând episodul, nu îl pomenesc în dimensiunea sa reală, rezumându-se la o prezentare parțială și subiectivă a evenimentelor. O confirmare a originii arhimandritului apare în revista Flacăra Sacră, când, publicându-se însemnările și impresiile celor care vizitaseră Crematoriul Cenușa în așa-zisa "Carte de Aur", apărea menționat preotul Ion Șerboianu din comuna Șerboieni, Argeș, nimeni altul decât tatăl lui Calinic I. Popp Șerboianu. Ion Șerboianu notase în "Cartea de Aur" a Societății Cenușa: "Iubesc libertatea de conștiință. Admir pre
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și impresiile celor care vizitaseră Crematoriul Cenușa în așa-zisa "Carte de Aur", apărea menționat preotul Ion Șerboianu din comuna Șerboieni, Argeș, nimeni altul decât tatăl lui Calinic I. Popp Șerboianu. Ion Șerboianu notase în "Cartea de Aur" a Societății Cenușa: "Iubesc libertatea de conștiință. Admir pre cei ce se pun în concordanță cu vremurile"17. O asemenea situație arată limpede că acțiunile cremaționiste ale arhimandritului aveau, cel puțin moral, avizul tatălui său, aspect cu atât mai relevant cu cât și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
la Mânăstirea Căldărușani. Vina lor era, conform lui Arghezi, că prin gazeta lor bisericească săptămânală, Glasul Monahilor, se luptau "împotriva unui lucru indiferent din punctul de vedere al cadavrului; nu primeau cremațiunea, înființată de curând pentru cei ce preferă viermilor cenușa"41. În acest context, acuzele nefondate ale preotului Marin C. Ionescu împotriva celebrului doctor Mina Minovici, publicate în Glasul Monahilor, constituiseră motivul arestării celor doi. Arghezi arăta că această gazetă era inofensivă, fiind "vândută în tren și tramvaie", dar avea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a constituit-o gravele abateri morale și de la învățătura ortodoxă a acestuia. Acest moment este fundamental deoarece arată că Șerboianu este posibil să fi fost caterisit înainte de a adera la mișcarea cremaționistă. Ulterior acestui moment Șerboianu devenea preot la Crematoriul Cenușa din București, unde ar fi activat până la 1938, conform lui Lucian Predescu și a unei note de subsol din volumul de documente privind țiganii din România interbelică, publicat de către Lucian Năstasă și Andrea Varga 55. Însă faptul că Șerboianu publica
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
o altă constantă asumată în toate scrierile de către arhimandrit. Debutul său în Cultura Poporului a fost, să zicem, unul "furtunos", cu un articol despre "Judecata de Apoi", publicat la 19 februarie 192871, la scurt timp, cronologic vorbind, după deschiderea Crematoriului Cenușa la București. Articolul se dezvolta pe tematica imprevizibilului moment al morții și a necesității creștinului de a fi mereu pregătit pentru aceasta. Însa nu se menționa absolut nimic despre incinerarea cadavrelor. Dintre articolele cu tematică religioasă directă apărute în Cultura
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
săptămânalul pomenit publica adeseori, în 1928, și arhimandritul Iuliu Scriban, cel care mai târziu devenea poate cel mai fervent detractor al mișcării cremaționiste din România. Mai mult, în Cultura Poporului N.C. Munteanu-Muntmarg lua poziție fermă anticremațiune imediat după inaugurarea crematoriului Cenușa în 192885, chestiune care nu l-a deranjat în niciun fel pe arhimandrit, care de altfel a publicat masiv în acel an în această revistă. Se pune atunci întrebarea când anume s-a produs trecerea de partea cremaționiștilor a arhimandritului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
spovedaniei și cum să canonească păcătoșii. Unele dintre acestea sunt pomenite ca aparținând ulterior bibliotecii mânăstirii Căldărușani. Moare în 1941, fiind înmormântat în cimitirul Bellu, dar în 1948, conform lui Gheorghe Bezniconi, osemintele sale sunt deshumate și incinerate la Crematoriul Cenușa din București 89. Din păcate, nu am putut identifica sursele care să explice de ce anume rămășițele pământești ale lui Șerboianu au avut aceasta destinație finală. În mod similar, aceeași situație poate fi identificată și când vorbim despre faptul că inițial
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
considerată, drept apanajul celor bogați. Demne de remarcat mai sunt trei elemente. În primul rând, a fost vorba despre faptul că, în semn de omagiere, Flacăra Sacră îi publica o fotografie în numărul său dedicat raportului de activitate a societății Cenușa din iunie 1941. În al doilea rând, deoarece decesul arhimandritului avusese loc în aceeași lună a anului 1941 cu cel a celebrului matematician și academician David Emanuel, și el un mare susținător al cremațiunii. cei doi erau evocați și omagiați
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
În al treilea rând, revista Flacăra Sacră nu menționa nimic despre faptul că arhimandritul fusese înhumat, iar nu incinerat, mulțumindu-se doar să-și exprime omagiul față de acesta. Se specifica însă că datorită meritelor sale Consiliul de Administrație a Societății Cenușa urma să ridice un monument de piatră în memoria sa. Evocarea figurii sale se încheia cu formula "pace cenușei sale"93, deși, după cum am arătat, arhimandritul fusese înhumat, iar nu incinerat. Calinic I. Popp Șerboianu, cremaționistul Îmi pare că este
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]