910 matches
-
blond... O învăluire de alb, de roz, de pui - una din acele figuri fără nici o trăsătură frumoasă, dar atrăgatoare.” Ochii deschiși ai Manuelei se pare că nu fac altceva decât să reflecte ca o oglindă cu ape în învăluiri de cenușiu, la fel ca și sufletul său labil, o imagine nedefinibilă. Actul descrierii nu are rolul de a recunoaște sau de a defini, ci de a ambiguiza, lăsând căutarea deschisă. Sentimentul de gelozie nutrit față de domnișoara Steriad o trezește pe Manuela
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
cocor Cu aripa deschisă se ridică Din stuf, sfâșietor de trist scâncind, Sau cai tătari, dând roată fără frică, Sălbăticiți, nechează pe un grind. Amurgu-mbracă Delta toată-n aur Cu turla unui sat lipovenesc, Dar umbrele ostroavelor de plaur Albastrul cenușiu îl împânzesc. Vaporul taie noaptea șoptitoare, Și valul ce se-ntunecă-ntruna, Când cele cinci coline cresc în zare, De aur vânăt cum e pruna. Cerințe: 1. Selectați expresiile artistice 2. Scrieți cinci adjective din text și alcătuiește cu ele
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ca un om nesigur pe amintiri. Până la urmă, însă, se hotărî. ― Locul acela era cel mai frumos de lângă mare. Cu toate că ploua și era rece, m-am oprit să văd pescărușii. Erau stoluri uriașe care se roteau în aer și înălbeau cenușiul din jur, până departe, deasupra mării. Deodată, mi-am pierdut cunoștința. Am simțit că se face noapte și că țipetele pescărușilor îmi sfășiau creierul. Când mi-am revenit, pescărușii țipau și mai aproape, chiar în urechile mele. Simțeam o fierbințeală
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
aproape o castă și știau să uzeze de "lustrul" lor. Am pierdut, astfel, ocazia unică de a cunoaște ultimii ani tihniți ai Bucureștiului interbelic; un timp în care mai puteau fi văzute în București, probabil, înainte de a fi îngropate sub cenușiul războiului, adevărurile fostului "mic Paris", pestrițe și oscilând între cei doi Caragiale (tatăl și fiul). La internat, ca să poți ieși în oraș în cursul săptămânii, trebuia bilet de voie iscălit de director în persoană. N-am cerut niciodată unul. Ieșeam
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Crăciun sau până la Paști, așteptând vacanța așa cum așteaptă pușcăriașii zilele de vorbitor. Și nu-i adevărat, probabil, că închiderea în sine duce la descoperirea de sine. În loc să-mi luminez micul meu bârlog, m-am ghemuit în el. Nu găsesc în cenușiul acelor ani decât, cel mult, unele situații comice... Îmi dorisem enorm, din primele zile, să am și eu pantaloni scurți. La un moment dat, domnul Ioniță, om milostiv și cumsecade, mi-a făcut rost de o pereche. Nu erau noi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
știu” ar putea urmări să-i atragă atenția asupra răspunderii pe care și-a asumat-o (conștient sau nu) din momentul în care „a intrat în viața ei”. Până la a-l întâlni se complăcea în automatismul obligațiilor cotidiene, într-un cenușiu ce îi asigura liniștea dată de gândul trist că nimic nu se mai poate schimba... Așteptări, dorințe, visuri de împlinire personală - totul era adunat într-o cămară a sufletului cu obloanele trase complet. Sau aproape complet... Până a apărut acest
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
păream o plutire pe suprafața unui ocean; ea mă sărută. „Dacă nu ne Întîlneam atunci”, spusei. - „Trebuia să ne Întîlnim!” preciza pentru a nu știu cîta oară. Unghiul literei nu se mai văzu, amîndoi formam acum o linie dreaptă În cenușiul camerei ce era abia luminată de becul de afară. Deodată, așa cum ne aflam furăm cuprinși În unghiul stelei ce trecu peste noi prin fereastră odată cu rotirea pămîntului, și-n clipa aceea devenirăm nesfîrșit de frumoși. Acum, la data scrierii acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
luminii de iunie: eram, pentru o clipă, În 1941, imediat după aceea din nou În camera aceasta, acum la Început de septembrie 1955, dar timpii nu contează. Ea mă Îmbrățișă Încă o dată, camera cu luminile ei stinse ne cuprindea În cenușiu, iar eu nu Îndrăzneam să Învîrt comutatorul. „Cum ai putut să spui că nu știi dacă ai iubit vreodată cu adevărat? Dacă e așa, ce-a fost atunci, În 1941? Și tu și eu știam. Cum nu știi?” - „Mă gîndeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
a marii Întinderi. Se Încheiase anul 1954. 26. Rex stătea Întins pe cimentul curții la soare: era În luna mai a anului 1955. Rostesc aceste cuvinte de nimic cu solemnitatea cu care aș anunța un nu știu ce eveniment major, dovadă a cenușiului curgerii vremii atunci, cînd simți necesitatea evadării fie și În ridicol chiar față de tine Însuți. Orice. Rex era singurul care nu avea probleme existențiale și ființa În afara acestor așa-zise reguli sociale care Îți cotrobăie În destin, un simplu agent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
rigoarea regulilor profesionale se succedau Într-o monotonie În care viața Însăși părea a fi fără rost. Căci ce rost, Îmi spuneam, puteau să aibă zilele acelea searbăd trecătoare, În care toate semănau, fiecare una cu alta, sub domnia unui cenușiu fără Întoarcere. Procesele, ceasornic al vieții sociale, se succedau cantonate În trei-patru zone, devenite plictisitoare, ale codului civil, mereu aceleași, căci vîntul alungător, prin secătuirea Dreptului (nu era vorba de Îndreptarea lumii, cum ni se spunea), era același cu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
dețin funcții, mai mult sau mai puțin de control, pentru propaganda tinerilor naivi de altădată, au Înțeles că s-au Înșelat, că au crezut, că nu mai au ce face, că energiile lor se topesc În van. Amurgul intra În cenușiu. - Am venit să-ți vorbesc, reluă el, pentru că te aflai În cumpănă, iar eu, la toate răscrucile tale de viață... Nu-l mai auzii. Pieri În semiîntunericul odăii, dar nu Înainte de a-i simți ocrotitoarea mînă pe umărul drept: ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mese plus scaune tapițate sufragerie, Elena Cârstea are un cățel amorezat, Kelly Hunt e numai bună de mîncat, Liz Hurley nu renunță la chiloți, vezi coperta patru, Dan Bittman poartă În scenele erotice chiloți cu dungi verzi, O boare de cenușiu În pînzele lui Val Gheorghiu, Pentru că proaspăta soție-l cicălea, i-a zdrobit capul de perete și a Înjunghiat-o de 30 de ori, Valentin Moraru face tochitură moldovenească, Shauna a pozat goală la Îndemnul soțului ei, Accesibil și discret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de cuvintele lui Narendra Sen. Mi-aduc aminte vag (și vagul acesta se datorește nu atât depărtării în timp, cât nenumăratelor sentimente și revolte pe care le-am încercat eu de-atunci și care aproape au neutralizat, au estompat în cenușiu și banal preliminariile), mi-aduc aminte că strigau în mine două suflete; unul mă îndemna către viața nouă, pe care nici un alb, după știința mea, nu o cunoscuse de-a dreptul din izvor, o viață pe care vizita lui Lucien
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
la anexă? se întoarse întrebătoare către tovarășa ei. Se întoarse și Adrian și o privi mai bine. Era înaltă, cu o față oarecare, fără vârstă, și răsucea distrat între degete un inel cu chei. Era, ca și cealaltă, îmbrăcată în cenușiu, cu un mic șorț verde, care, la lumina palidă a coridorului, părea decolorat. - Depinde, rosti în cele din urmă, foarte încet, parcă ar fi șoptit. La ce anexă? - În orice caz, o întrerupse Adrian, nu e la cea cu văduva
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Moș Crăciun cu sania de jucărie, nu mai aveau nici un sens pentru că nu erau colorate. Fiecare sat de jucărie avea un Moș de jucărie. Dar cel din satul acesta era și el acum cenușiu, ca și jucăriile din sacul lui cenușiu, și globulețele, și brăduțul - nici măcar Crăciunul nu mai era o sărbătoare frumoasă. Căluții de lemn, care au dat o raită prin sat, au văzut că numai căsuța lui Pinocchio păpușa de lemn - mai era colorată. Și au dat sfoară în
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
de obicei, dragostea cui s-o dau, când nu știu cum arată? 28 septembrie 1964 (luni) Odată, demult, În fața unor ochi ciudat de albaștri, s-a deschis drumul vieții. Era larg drumul și ușor, și frumos, dar ochii nu găseau nimic În cenușiul depărtării. Cerul, numai el Îi chema, ca să confunde cele două mari dorințe albastre, ochii și infinitul. Plecând de pe pământ, ochii cei albaștri nu au ajuns niciodată albastrul cerului. Și au căzut Înapoi triști, puțin obosiți... Au urcat apoi spre albastrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
numai el Îi chema, ca să confunde cele două mari dorințe albastre, ochii și infinitul. Plecând de pe pământ, ochii cei albaștri nu au ajuns niciodată albastrul cerului. Și au căzut Înapoi triști, puțin obosiți... Au urcat apoi spre albastrul piscurilor abrupte. Cenușiul drumului bătut nu i-a Îndemnat niciodată să-l cunoască. Deodată, ochii aceia n-au mai fost ciudat de albaștri, ci nemaipomenit de albaștri. Cerul, cerul Întreg coborâse În ei. Ba nu, mi se pare că ei urcaseră la cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai mult decât era necesar și am uitat imediat cât de nesuferită Îmi era această vizită. —Bună, mamă. Arăți excelent. Și așa era. Aveam același păr lung, des și imposibil de controlat, dar al ei căpătase o nuanță frumoasă de cenușiu și pur și simplu strălucea, căzându-i pe spate, pieptănat cu o cărare exact la mijloc așa cum fusese mereu de când era adolescentă. Era Înaltă și slabă la modul delicat, genul de femeie a cărei expresie hotărâtă e singurul indiciu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
conduitele. Stilul care se conturează nu este unul al moderației, ci acela al unei violențe diluate, fățarnice, omniprezente, care interzice orice deviație și impune alienarea resemnată sau, și mai rău, înclinația spre dublul limbaj și spre autocenzură. Se instalează un cenușiu uniform, împrăștiat la intervale regulate de gălăgia spectacolelor patriotice. Constrîngerea presei are loc în 1974: sînt interzise atacurile împotriva partidului, împotriva conducătorilor lui, informațiile care ar fi putut să tulbure ordinea publică, ofensele contra bunelor maniere și moralei. Redactorul șef
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
joc diabolic ce avea unicul scop de a exacerba orgoliul paranoic al puterii. Existența lui Ivan Denisovici Șuhov se consumă într-o coordonată spațio-temporală aflată sub semnul închiderii - barăcile pătrunse de vânt și ger, pâcla dimineții, lumina difuză a amiezii, cenușiul copleșitor al înserării. Supraviețuirea înseamnă o stare permanentă de vigilență, susținută de un simț practic ascuțit de-a lungul celor opt ani de muncă silnică. Cum se economisește pâinea, cum se evită carcera, cum se scapă câteva clipe de frig
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
afirmând deopotrivă clișee și reprezentări surprinzătoare. Veritabil recviem pentru dizolvarea speranței, romanul lui Kadare are forța vizionară de a descoperi un nou infern. Acela al neputinței de a trece granița dintre eu și ceilalți, atunci când umbra totalitarismului se întinde peste cenușiul depărtărilor. "Dilemateca", anul III, nr. 23, aprilie 2008 Labirintul Joyce Noua traducere a Portretului... lui Joyce* este, în primul rând, o aclimatizare în cultura română a unuia dintre cele mai dificile idiomuri literare ale modernității. Opera lui Joyce este mai
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
să mai facă nimic ca să-l salveze pe băiatul ciupit de mușcături, sfâșiat și hărtănit de acele târâtoare. XIII Zilele treceau încet în spațiul îngust al celulei. Prin ferestruică venea o lumină spălăcită și zarva vătuită a uliței; judecând după cenușiul ce acoperea tot mai mult petele de azur, trebuia să fie toamnă; sau poate că era toamnă doar în sufletul său, istovit și abătut, ce visa să o ia din loc; nu găsea nici măcar o singură speranță în realizarea acestui
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
luminozității și cu ajutorul discurilor rotative. În acest scop se utilizează discuri conținând o anumită proporție de alb și negru. Prin învârtirea cu ajutorul unui aparat de amestecat culorile sau variator de culori, un astfel de disc capătă o nuanță omogenă de cenușiu. Această nuanță poate fi făcută mai închisă sau mai deschisă, după cum se poate adăuga mai mult negru sau mai mult alb. Această modificare se poate face în timp ce discul se învârtește. Subiectul face un semn convenit cu mâna când observă o
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
cu mâna când observă o modificare și spune și în ce direcție a avut loc această modificare. Dacă un disc, de felul celui descris mai sus, este prevăzut cu o margine de o nuanță dată nemodificabilă (un anumit grad de cenușiu), subiectul va spune când observă că partea centrală a discului a devenit mai închisă sau mai deschisă decât marginea. Adaptarea la întuneric se cercetează cu aparate numite obișnuit adaptometre. Sensibilitatea cromatică. Culoarea, ca atributul general al lucrurilor dobândește în planul
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
starea poetei. Maria Banuș invocă motivul umbrei, nu cu bogăția interpretărilor deschise de simbol, cunoscută la Arghezi, ci sugerându-ne fantastica neputință de a ieși la lumină: "Și-așa de bine m-am mascat,/ și haina-mi deveni natură,/ și cenușiul mi-a intrat/ în ochi, în nas, în piept, în gură". M. Banuș pune problema cuvintelor în poemul numit semnificativ "Incendiul" și cuvântul este floare: "Fă ce poți, din cuvinte,/ acum și iute -/ nu ai alegere, nu ai timp,/ fă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]