949 matches
-
-i voi aparține vreodată în întregime. Vreau să iubesc poporul, țara, istoria și cultura ei, dar nu-mi reușește decât în parte. Sunt multe care nu-mi plac și care mă limitează. Regret precauția, empirismul, insularitatea, sistemul de clase, apăsarea, cenușiul general. Dar Anglia e și țara excentricilor, proiectelor eroice nebunești, invențiilor extraordinare, a unei remarcabile toleranțe. Oferă adăpost și stabilitate multora, inclusiv mie. Bunul meu prieten, poetul maghiar Otto Orban, a făcut un mic desen care mă reprezenta, în chip
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mult prea omenească lăcomie de onoruri și privilegii”; descoperă cum „comunismul devenise o armată, aproape o biserică”, înțelege că dorința de a-l schimba pe om înseamnă controlul său total, asistă la un proces de traziție în care „primitivismul, lipsurile, cenușiul au devenit starea noastră de spirit”. Toate acestea îl hotărăsc să emigreze. Dificil, prima oară este prins și arestat, apoi reușește, trece printr-un lagăr din Italia și ajunge, în fine, la Paris, singur și fără un ban. Aici altă
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
combatere. Importanță deosebită prezintă măsurile agrotehnice și anume: - adunarea și distrugerea resturilor de plante rămase pe câmp după recoltare (frunze, cotoare, rădăcini) pe care se găsesc ouăle hibernante ale dăunătorului; - distrugerea cruciferelor spontane ce constituie gazde intermediare în dezvoltarea păduchelui cenușiu; - aplicarea de tratamente chimice la apariția primelor colonii de păduchi pe frunze cu unul din următoarele produse: Actellic 50 EC - 0,15 %, Diazol 60 EC - 0,15 %, Ekalux S - 0,1 %, Sinoratox 35 CE - 0,15 %, Decis 2,5 EC
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
pe ea și nu și-i dezlipește până ce nu devine a lui. Istoria însă le joacă o festă. Într-o zi capriciul selectiv al unui milițian este captat de cămașa albă a lui Nerjin care contrasta neplăcut pentru milițian cu cenușiul celorlalți. Milițianul, agent al noii ordini, este tăvălugul ce nivelează individualitățile, strivind unicitatea. Sărăcia pe care o aduce noua ordine compromite chiar împlinirea celei mai minimale dintre trebuințe, aceea de pâine. Brutăriile erau luate cu asalt, dar la o anumită
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de exemplu, în legende și balade"52). Un alt aspect care trebuie avut în vedere în tranșarea problemei este mărturisirea lui Eliade în legătură cu sursa fantasticului său, bazat pe teoria irecognoscibilității miracolului sau a camuflării sacrului în realități/acte profane, în cenușiul cotidian: "în nuvelele mele, încerc întotdeauna să camuflez fantasticul în cotidian (...) Cred că întotdeauna transistoricul este camuflat de istoric, și extraordinarul, de obișnuit"53. În însemnarea din 1 martie 1976, a Jurnalului "problema aceasta" devine o obsesie, "căci o reîntâlnesc
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
figura ștearsă, ochii fără expresie, hainele decolorate, foarte largi, parcă n-ar fi fost ale lui, pălăria veche de paie, iar spre mijlocul prozei, haina veche, adusă de acasă, sunt semnele identității mitice) corespunde teoriei eliadești despre sacrul camuflat (în cenușiu, vechi etc.), teorie care, după cum recunoaște Eliade, își are rădăcinile "în teoria mea despre "irecognoscibilitatea miracolului" - sau, în general, în credința mea, că, după întrupare, "transcendentul" se camuflează în lume, sau în istorie, și astfel devine irecognoscibil", astfel încât tot ce
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
rolului său din tragicomedie. În zadar o neliniște nomadă mai adâncă și mai neagră încercă să se distingă de reprezentările ce-i ocupau momentan mintea; chipul ei apărea mereu mânjit de funinginea combustiilor incomplete și la joasă temperatură ale cotidianului. Cenușiul e chiar ardența carnală a întunericului celui mai negru; funciar deocheată, privirea nu-l poate repera în vreo nuditate mai pură. Confuzia nu se risipi decât când fu prea târziu pentru a mai putea vorbi de un avertisment. Până în ultimul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
trăit al singurătății... Îmi mai flutura câte o idee În conștiință, dar nu mai sunt capabil decât să fac câte o Însemnare și să mă refugiez În trecut” (scrisoare către Ecaterina Bagdasar); „aveți darul de a scoate pe cititor din cenușiul asfixiant, introducându-l În lumea viselor și speranțelor” (scrisoare către Cella Serghi, care-i trimisese cartea sa Pânza de păianjen). Profesorul intrase În iarna vieții și, deși publicase de curând o carte de sinteză despre personalitate și contribuise activ la
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
prins într-un fileu ca pînza de păianjen, iar pe rochia de triple voile negru poartă o broșă de agată montată în platină. Par coborîți dintr-o Veneție de demult, o Veneție calmă, albastră, cu tonuri pastelate de verde și cenușiu. Bătrînul întreabă: O căutați pe Peggy? Răspund că da și el îmi pune diagnosticul: Sunteți româncă. Apoi, îmi spune s-o iau drept înainte, nemaiavînd mult de mers. Îmi mai spune că și el l-a cunoscut pe Brâncuși. Apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Păstrează contactul cu tot ce se întâmplă în imediata apropiere, prin Maryse. Acum, imobilul lor e în plină criză aviară. Vecina de la patru duce o campanie împotriva papagalului pe care tânărul Ahmed îl ține pe balcon. Foarte sociabilă, zburătoarea, un cenușiu de Gabon, întâmpină cu trăncăneli și fluierături tot ce mișcă. Întâi și întâi, vecina de la patru o ia deoparte pe mama lui Ahmed: "Du pasărea asta într-o cameră din spate!" Dar femeia îi răspunde că nu se bagă, papagalul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se prelucrează în primăvara și vara vieții, care asigură zile însorite unei toamne calde, bogate și unei ierni blânde, de poveste, cu bunici înțelepți, buni și sfătoși. Scopul vieții trebuie să fie, nu atât o viață lungă și monotonă, prin cenușiul deprimant, ci o viață activă, folositoare, bine întreținută, demnă și luminată de flacăra înțelepciunii. Nu trebuie să ai studii academice, diplome universitare pentru a avea o viață activă la vârsta a treia. Vicisitudinile și mizeriile inerente acestei vârste, pot fi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a fost răpită și că e ținută undeva prizonieră. Să-l mint, iarăși nu pot. Dumnezeu știe ce s-a Întâmplat cu biata fată...“ Se Îndreptă deci spre chilia starețului ca să-i ceară sfat. Îl găsi cu totul tulburat și cenușiu la față. Un curier de la castel venise cu vestea că ducele Bertold fusese ucis noaptea trecută. Tocmai dăduse poruncă să se tragă fără Întrerupere clopotul cel mare și, Împreună cu eremitul, așteptau pe părintele Bernhard pentru a hotărî amănuntele Înmormântării. Meșterii
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
poate, la rândul ei, imaginea răsturnată din irișii unui al patrulea eu, situat la o altitudine, revelabilă într-un târziu conștiinței imediate... VASILE GÂRNEȚ: Bordeaux, așa cum ni se înfățișează prin Gara Saint-Jacques, nu ne entuziasmează deloc. Case neîngrijite, de un cenușiu murdar, închid într-un cerc strâmt locul în care am sosit cu TGV-ul. Cu siguranță, orașul arată altfel. Nu e întotdeauna corect să judeci un oraș numai după imaginea pe care o vezi în gara de trenuri. Dacă ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pentru Lille și pentru întreaga regiune de nord a Franței, în general, este scriitoarea Marguerite Yourcenar, care a locuit o vreme pe aceste meleaguri. Orașul, în zona centrală, e liniștit. Case joase, de doar câteva etaje, fațade colorate discret - domină cenușiul și vernilul. O arhitectură simplă, „nordică”, economicoasă, fără prea multe zorzoane. Lume puțină pe stradă și - e doar o observație - aproape deloc afro-francezi (negri), care se stabilesc, din rațiuni climaterice, cum îmi explica poetul Jacques Jouet, în sudul Franței și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sunt ca acele persoane care trăiesc la limita existenței, îmbrăcate sărăcăcios, neluate în seamă de nimeni, care nu cer nimic și nu au nimic de oferit, dar care trăiesc și ele, sărăcăcios și cenușiu. Cine însă pricepe sufletul lor, dincolo de cenușiul vieții?! Din gândurile mele mă trezește însă imaginea unor terenuri mari cu porumb peste care cade zglobie apa din furtunele și țevile sistemelor de irigație. Oare așa analizau zona și pelerinii de odinioară? Nu știu. Poate se gândeau la ce
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
pentru mine "modele", inclusiv morale. G. Călinescu? M-a entuziasmat cu toate cedările sale, oglindite, în ultima sa perioadă de activitate, în coloanele "Cronicii optimistului", care apărea săptămânal în "Contemporanul", deoarece și acolo se vădea un limbaj mult diferit de cenușiul cotropitor al publicisticii propagandistice. O nespusă bucurie mi-a produs-o faptul că, la plecarea de la Școala de literatură, de unde fusesem exmatriculat din pricini politice, în ultimele zile ale anului 1954, dobândisem de la faimosul anticar Sterescu, la care mă introdusese
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
părea monoton și pustiu. Apreciază arhitectura unor clădiri ale orașului. Deși „clădirile publice nu sunt întotdeauna de gust”, totuși, „arată multă tragere de inimă și dorința naivă de a înfrumuseța”. A vizitat școlile, biserica episcopală, care era „îngrozitor de văpsită în cenușiu”. Marele istoric a studiat inscripțiile de pe pietrele funerare din curtea Episcopiei și documentele din biserica Episcopiei. Geologul și paleontologul Ion Simionescu, vizitând orașul Huși în 1925, îl descria în cuvinte emoționante, în scurta călătorie de la Crasna la Huși, apoi a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
balanța nici într-o parte, nici în alta. Cine nu e cu noi e împotriva noastră! Așa o fi? Și de ce? În "grădina lui Fidel" n-am căutat cu dinadins și premeditare, în cele 365 de zile, urâtul, detestabilul, criticabilul, cenușiul, de întâlnit adesea în trecut și azi, ci "scânteia" de interesant, tipic, specific, original, ce face din Cuba și cubanezi entități particulare, distincte și de atracție în America Latină și Caraibe. Despre frumusețea Cubei, ce să mai vorbim! A remarcat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
și a pus-o pe masă, lîngă un pistol calibrul 45. - Nu mă pricep deloc la chestia asta, a zis. Eu nu folosesc decît cocaină. Am vărsat puțină pe o bucată de hîrtie. Nu mi s-a părut OK. Ceva cenușiu spre negru. Presupun că „ăia” o preparaseră pe undeva pe o plită. Gains și-a făcut o doză, dar băgase deja-n el atîtea pastile și morfină că n-avea cum să-și dea seama dacă e bună sau rea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
guvernul stocase alimente și tot felul de alte bunuri de consum, astfel că, începând din primăvară, magazinele erau aproape la fel de goale ca în anii ultimi ai domniei lui Ceaușescu. Ele s-au reumplut în zilele Festivalului, când bucureștenii, obișnuiți cu cenușiul apăsător în care viețuiau de câțiva ani, s-au trezit pe negândite într-un oraș plin de animație și, pe deasupra, cosmopolit. Tineri de pe toate continentele, albi, negri, galbeni, înveșmântați în costumații specifice, glăsuind în toate soiurile de idiomuri, cutreierau buimăcita
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și armonie... Aș muri de invidie dacă nu m-aș consola la ideea de a profita la rându-mi de această minune. În ceea ce privește primăvara, m-am înșelat cumplit: în realitate e toamnă târzie. Lucrul acesta nu influențează însă cu nimic cenușiul din sufletul meu, ba dimpotrivă... Când nu ai de ce te bucura, bucuria celorlalți nu poate decât să te întristeze... 16 iunie 1953 O zi plină: sculat la șapte fără douăzeci dimineața. De la șapte la unsprezece - trei lecții de limbă rusă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pe toate: prezența lui Licurici (Gigi Nicolescu). Toată noaptea am visat și visele acestea mi-au lăsat în suflet un simțământ de voioșie și de bucurie ștrengărească în fața vieții care mă face și acum, la sculare, să privesc cu drag cenușiul cerului, precum și eventualitatea unei plecări mai grabnice din Satulung, ceea ce se reduce de fapt la părerea de rău de a-l părăsi pe micul și luminosul Licurici. Vise... Reușim să luăm cu chirie casa în care, cică, ar fi locuit
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
despre comunism au crescut, din fericire, în progresie geometrică. Cu toate acestea, mereu aflăm ceva nou, mereu putem fi luați prin surprindere. Amintirile, rememorările, explorările - cum vrem să le spunem - au trecut încet-încet dinspre ororile din spațiul carceral către reconstituirea cenușiului vieții cotidiene, dinspre istoria elitelor către istoria oamenilor comuni, dinspre viața politică spre cea domestică sau de la focalizarea vieții adulților către cea a adolescenților sau a copiilor. Totuși, memoria noastră a rămas cumva insensibilă la experiența de gen. Desigur, s-
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Nu-și mai amintea nimic din acele zile; memoria a pus frumos în acele sertărașe poveștile duioase ale mamei; singura imagine care i se atașează gândului fugar e un cer negru; undeva, spre înalt, urmele zilei se pierd rozalii în cenușiul înnegrit al nopții. Când familia tânără a trecut acele căi ferate, uitate de toate trenurile în întuneric, boțul acela de om făcea prima călătorie, în brațele puternice ale tatălui și sub privirea caldă și grijulie a tinerei mame, un pic
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și grijulie a tinerei mame, un pic amețită de leuzie. După aceea, nu mai sunt povești; e ca și cum ai trage repede câteva sertare goale, unul după altul, cu zgomotul acela de gol și de ușor în același timp... Însă tot cenușiul acela cu rozaliu era culoarea cerului, în cartierul nou în care se mutaseră, dar în care zgâtia mică nu avea cum să exploreze ceva... Apartamentul micuț, cu parchetul lustruit era însă numai bun de cotrobăit și așa s-a și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]