3,834 matches
-
să-mi dai verdele cu împrumut, dar întreg în culoare? Ochii tăi nu cumva l-or fi-nvățat de la mare? Sau poate din cerneala ierbii cu care luna își scrie chenarul oglinzii din care s-adapă alături și frunza și cerbii? Ca un cer de joc opalin, întregul tău verde ce mi-l dai cu-mprumut, ți-l întorc înapoi, în zeci de nuanțe și pentru fiecare din ele, corect ca să fiu nu agalnic, răsplăti-voi în plus c-un sărut
VERSURI DE MAI de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350578_a_351907]
-
și-nălțarea -/ori,/ poate, căderea-n abis?/ Aproape,/ departe,/ aproape,/ lebăda cântă mereu./ Sfâșie norii cei negri/ un obosit,/ prea bătrân,/ curcubeu.// Și totuși nige,/ ninge cu sori/ peste sufletul meu.” Pasărea Phoenix este „verticală nălucă/ spre nemărginire”, în glasul cerbului se ascunde un „violoncel/ cu corzi din argintul izvorului” („Credeam”); „Mâinile tale -/ stele de mare -,/ fildeș solar/ fremătând cu mirare” („Obsesie”); „Inima -/ amforă plesnită/ în cenușa dimineții” („Relicvă”); „Maci sângerii sfâșie albul zăpezii” („Între oglinzi”); „Lacrima de argint/ despică liniștea
MARIANA CRISTESCU AMOR PROHIBIT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351261_a_352590]
-
Poem de Al.Florin ȚENE Imn către mine Căci nu mă cunosc îndeaproape îndelumina, răcoros, povestind din hrisoave râul și cerbul, aerul torturat până când ia forma nopții formă ulciorului formă porții formă piciorului de lut invadat că de lavă. Căci numai astfel lângă umăr. Lângă fântână cu izvoare fără număr lângă lanul de grâu, lângă bătaia soarelui, a verii, lângă holda
IMN CĂTRE MINE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351396_a_352725]
-
am rost pe-acest pământ. În inima-mi bătrână mai pâlpâie de-abia superbul foc ce-a fost pârjol odată, iar apa din izvoare demult este secată și numai bruma rece-o mai pot bea. Dar tot mai cred că cerbul va apărea pe stânci știind că arcu-i rupt, săgeata frântă... Vreau ca ultima oară să mai aud cum cântă de bucurie-atunci codrii-mi adânci. Olympii Stau pe-aurite tronuri olympii, marii zei și guvernează lumea cum le place. Dezlănțuie războaie
CAPÃT OLYMPII de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350880_a_352209]
-
Și totuși după topirea zăpezii, prin pădure ies diferite gingașii colorate. Pădurea e compusă aproape în întregime din conifere. Copacii cam piperniciți, răsuciți de uscăciunea verii sau a frigului iernii. Unii au forme de-a dreptul bizare. Interesant aici că cerbii și căprioarele, vin la turiști și le iau mâncarea din mână. Tot așa de prietenoase și obișnuite cu publicul sunt și veverițele. De câte ori mă duc acolo, iau nuci sau alune pentru ele. Deasupra acestor prăpăstii, planează maiestuos niște corbi mari
MARELE CANION de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350840_a_352169]
-
îngropau „Tomahawk-urile”,iar când porneau la război,le dezgropau.Întrebând un funcționarde la fabrica de hârtie- care spunea că bunicii lui veniseră din Cehoslovacia- despre sălbăticiunile ce trăiesc prin aceste părți,mi-a relatatcă sunt urși negrii,lupi,coioți,cerbi cu coada albă,vulpi și multe altemamifere mai mărunte.Deasemeni, mai multe specii de uli.De-ndatăce am părăsit localitatea, ninsoarea a încetat,și cerul s-a înseninat treptat.Am plecat de acolo puțin înainte de ora 10:00.Autostrada curățită de
O VIZITĂ LA CHICAGO de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350815_a_352144]
-
desparte sau cer brăzdând cometa care trece o astfel de minune înfioară bătrâne-ncătușate-n superstiții și-i vreme pentru buhe ce omoară doar șoareci neglijenți în apariții peste-o secundă turle-ncep să ningă în zboruri tâmpe mii de lilieci iar cerbi în codri teama vor să-nvingă când turmele-și gonesc de pe poteci ciopor de lupi prin urlete îngână vedenii albe strânse către zare apoi se furișează către stână sperând să se sfârșească postul mare dar pân-ajung încep să se
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350887_a_352216]
-
actrțiă (a jucat, pintre altele, în filmul “Lupii din Muntele Suru”) și cântăreață de operă și operetă a primit cu încântare vestea - nașii fiind lipsiți de bucuria de a avea copii - și i-au pus Marianei nume de botez Angela. Cerbul împușcat la vânătoare a fost transformat în delicioase preparate culinare și păstrămioară, și multe carafe cu vin i-au înveselit pe participanții la botez. Și astăzi, coarnele cerbului, amintesc de botezul cu lăutari, și petrecerea care a adunat laolaltă români
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
a avea copii - și i-au pus Marianei nume de botez Angela. Cerbul împușcat la vânătoare a fost transformat în delicioase preparate culinare și păstrămioară, și multe carafe cu vin i-au înveselit pe participanții la botez. Și astăzi, coarnele cerbului, amintesc de botezul cu lăutari, și petrecerea care a adunat laolaltă români și unguri din împrejurimi. LA GRĂDINIȚĂ Fetița se juca în curte, cu o păpușă pe care o spăla de zor, într-o albie, cu apă încălzită la soare
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
an beteala se așterne Și clipă se destramă, un spațiu definit, Corola se deschide peste infinit. Se schimaba anul, a devenit bătrân, Doar amintirea se păstrează, restul fum, Iubirea ne cuprinde în cântecul aed Prin scintilații albe în coarnele de cerb. Și pocnitori, șampanie. Vine Moș Crăciun! În păr am prins o creangă ruptă din alun, Am prins bilanțul anului de truda În lacrima ascunsă care ma asuda. Un la mulți ani, prin ani. Torent de nestemate, Să curgă peste spații
LA MULTI ANI! de PETRU JIPA în ediţia nr. 357 din 23 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350955_a_352284]
-
și a țărână. Să beau un strop de apă rece? Dar nici așa setea nu-mi trece. Dar cuget iute-ntr-un răsuflet: Mi-e dor de un sărut pe suflet! Și parcă-mi vine-n gât un răget, Cum cerbului îi vine-n făget, Dar cuget iute-ntr-un răsuflet: Mi-e dor de un sărut pe suflet! Referință Bibliografică: Mi-e dor de un sărut pe suflet! / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 765, Anul III, 03
MI-E DOR DE UN SĂRUT PE SUFLET! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351601_a_352930]
-
de cer și-aveau pe gând cătușe ca o podoab-a nimănui rămasă de prin vară erau pe rând joc amărui cu suflete de ceară doi poli uitați pe răsărit de călători celebri iubeau potecile de-argint și se-ntreceau cu cerbii spre vest de saltul peste prag acolo se zvonește că verdele se face drag și uneori orbește pe tălpi doar două flori-de-colț le înfloreau în zare iar valuri tandre fără soț treceau prin fiecare beteală simplă gând și foc în
ŞI CE DECOR de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351603_a_352932]
-
știu că mă ai și pe mine în vizorul tău eonic, ajută-mă să emigrezi acum într-o pădure verde-albastră, de cristal. Dar vezi cum faci cu oasele mele care mai scânteiază, să nu am soarta lui Acteon, transformat în cerb de Diana Cyntiana și apoi sfâșiat de proprii lui câini de vânătoare, ci să mă găsească acolo Cerbul ăl bătrân din Fortăreața carpatică, să stau de vorbă cu el și să-l rog frumos să mă ia și pe mine
SCRISOAREA NR.136 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351552_a_352881]
-
pădure verde-albastră, de cristal. Dar vezi cum faci cu oasele mele care mai scânteiază, să nu am soarta lui Acteon, transformat în cerb de Diana Cyntiana și apoi sfâșiat de proprii lui câini de vânătoare, ci să mă găsească acolo Cerbul ăl bătrân din Fortăreața carpatică, să stau de vorbă cu el și să-l rog frumos să mă ia și pe mine în coarnele lui ancestrale, genealogice și imperiale... și să mă ducă unde o vrea el... la margini de
SCRISOAREA NR.136 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351552_a_352881]
-
pe mine în coarnele lui ancestrale, genealogice și imperiale... și să mă ducă unde o vrea el... la margini de ape sau la margini de pădure, să mă îngroape, sub zăpadă argintie la rădăcina unui copac secular. Și dacă bătrânul Cerb Atlant nu va veni la Întâlnirea dintre Pământuri, în pădurea verde de cristal și plasmă albastră, plângându-se că e prea frig în Satul planetar și nu mai e destulă iarbă, atunci... atunci nu-mi mai rămâne decât să strig
SCRISOAREA NR.136 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351552_a_352881]
-
tâmple șoapta clipei mute Închisă-n cerc de foc, arzând sentințe Cu tălpi de nori frizând scântei durute Și scăpărând nepământești dorințe? Când trup de vânt culca mătasea ierbii Îți amintești? - mai sângerau petunii Spre râu fugeau ca să se-adape cerbii Iar noi stăteam, cuminți, la sânul lunii Răceala-i stranie o simțeam dogoare Străini de temeri, ne înfruptam sălbatic Din vise, cufundați în rugi de floare Ți-aduci aminte? Astăzi, singuratic, Pășind tăcut pe-alei de-aramă ninse Nu simți
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
striviți sub ruginiu de frunze... Ne lași mai triști și-nsigurați iar, doamnă, Porți vântu-n plete, bruma ți-e pe buze. Ne lași tăcuți trudind pe brațul iernii Cu promoroacă-n suflet și pe gene Privi-vom iar cum se adapă cerbii Cum luneca-vor sănii prin troiene Cum se vor stinge-n șoapte felinare Sub geruri cum vor tremura castanii Colindul sfânt născând în fiecare Urări de bine când se schimbă anii. Și înc-o toamnă trece, trecem noi Mai avem, oare
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
bilanț provizoriu, poeta adună, scade, înmulțește, împarte, tot ceea ce a făcut și ceea ce i-a mai rămas să înfăptuiască, într-un fel de inventar sufletesc, cu liste invizibile: “între mine și mine câmpiii / păduri în care vorbesc la telefon cu cerbii / lebede negre uneori mare și pescăruși rătăciți / sânge dispneic nisip întors nesfârșit / dureri în celulele înghesuite / parcă tăceri sub stern / nori umilitor de jos/sfaturi rețete spaime normali și nebuni / spray paralizant cercuri pătrate nervi / gol în gol lacrimi nimeni
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
E iarnă se aude îngroșându-se gheața sub lumina ce se sparge în cioburi cenușii. Aerul vibrează și taie ca sfârcul de bici iar copacii , sfeșnice cu luminile stinse, se aplecă icnind peste sângele limpede al pământului încremenit în izvoare. Cerbii își pierd fără soroc podoabele amestecându-și mugetul disperat cu cel fără de margini al zăpezii. Corbii își frâng zborul, pete negre pe omătul mototolit de vânt și puii lor mor în ouăle plesnite de ger. Iarba încolțește invers Căutând, in
IARNA CA UN GÂND, POEZIE DE ION IANCU VALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346637_a_347966]
-
poeme Post-ospicii e, mai degrabă, o radiografie parodică a existenței, în care poetul freamătă la temele grave, lovite de alienarea psihologică. Amestecul de reprezentări fantastice creează un tablou neobaroc al imaginației din care irumpe o iluminare secretă a speranței: "Bea cerbul, cerbul cu/ coarne poleite, cu mărgele la gât și la urechi cu podoabe, bea/ o gură din izvorul/ apei rațiunii, după cum scrie mare și o gură din izvorul apei/ non-rațiunii, decor pictat pe o pânză, la tarabă, la iarmaroc". Rememorarea
LIVIU IOAN STOICIU-POET AL PREZENTULUI LIRIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346661_a_347990]
-
Post-ospicii e, mai degrabă, o radiografie parodică a existenței, în care poetul freamătă la temele grave, lovite de alienarea psihologică. Amestecul de reprezentări fantastice creează un tablou neobaroc al imaginației din care irumpe o iluminare secretă a speranței: "Bea cerbul, cerbul cu/ coarne poleite, cu mărgele la gât și la urechi cu podoabe, bea/ o gură din izvorul/ apei rațiunii, după cum scrie mare și o gură din izvorul apei/ non-rațiunii, decor pictat pe o pânză, la tarabă, la iarmaroc". Rememorarea trecutului
LIVIU IOAN STOICIU-POET AL PREZENTULUI LIRIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346661_a_347990]
-
cu degetul: - Golanii! Ne dă cu tifla și puterea scursă Sugarului când plânge după nursă Zadarnic i se cântă: Nani, nani, Taci, că ne iubesc americanii! ---------- Trudesc de-o viață peste semne Și astăzi când mă uit în urmă Vin cerbii nopților și scurmă: Eșafodajul meu de lemn, e! Adun în tomuri manuscrise Ce nu le vrea nici o arhivă Și mă bucur dacă mi se, Așează lumea împotrivă. Pun zilnic petice la trai Efortul meu cât o ofensă: Sobă rece și
PETICE LA TRAI de ION UNTARU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351214_a_352543]
-
regretă, Nici că niciodată nu se mai întorc. Viața noastră are numai o fațetă- Parcele măsoară, după vrere torc. Tot vuiește viața alergând pe stradă: Parcă e o haită mare de dihănii. Tacticos își unge barba cu pomadă Și înhamă cerbii renumiți la sănii. Poartă mare iureș, ca niște fantasme - Prea frumos apare totul, și real - Lume de aievea, lume ca de basme: Soarele de Tropic, vântul boreal. Nimic nu dispare, ci totul se schimbă Și nu mai coboară „ștrengarul” pe
PULSARE DENSĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351211_a_352540]
-
minciunile lor vestimentare fac flăcăii să calce în străchini când vântul mai scapă din câte-o crâșmă ce închide peste program cireșii își mușcă buzele de ciudă sângerând în palmele copiilor fluieră craterele noaptea pe lună iar în crânguri boncăluiesc cerbi cu coarne de mătase a venit vara în câmpie mușcată în cer parcă de un câine turbat căci aleargă desculță pe miriște și o înjură bărbații de grijanie furioși că femeile întârzie pe la porți se simte peste tot miros de
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (5) de ION IANCU VALE în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345647_a_346976]
-
14 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Poezie de Al.Florin Țene Ploaia din metaforă Ziua s-a deschis ca o carte viu colorată, Se cunoaște de dimineață spune proverbul, Urcând pe-o scară clipa ne-mpăcată Ajunge pe stânca unde amușinează cerbul. De acolo privind în jos își spune: -Mic este timpul, departe lumea este! Iar soarele după stâncă apune. -Toate acestea sunt o poveste Ce-ncape într-o singură clipă. Ce mare sunt! Și dispare la un fâlfâit de-aripă. Al.
PLOAIA DIN METAFORĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356334_a_357663]