2,711 matches
-
cu prilejul unei chermeze locale și o sună pe Marie. Îi răspunse direct robotul mobilului. În clipa următoare, Lucas trecea deja În goană prin fața lui Annick și sărea În mașina de teren. La sosirea În port, văzu bacul, Încă la chei, și mașina Méhari parcată În apropierea locului de Îmbarcare spre Brest. Se destinse văzînd-o pe Marie, care tocmai Își deschidea portbagajul, apoi se Încruntă cînd o văzu pe Anne Bréhat repezindu-se spre ea, mînioasă. - Nu azi, ci zilele trecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acum la Plymouth ca să-l aștepți, nu aici, cu mine. O văzu că se Întunecă la față și Îi păru rău. - Tot nici o veste? - Furtuna a părăsit zona, căutările ar trebui să Înceapă mîine, răspunse ea laconic. Bacul era la chei, solid ancorat ca să reziste asalturilor valurilor care măturau debarcaderul. La adăpostul unei copertine a cărei pînză trosnea sub rafale, Lucas, cu mobilul la ureche, o privea pe Marie care discuta cu un funcționar de la Compagnie de l’Iroise, În timp ce el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În largul mării și văzu În asta semnul unui destin care-l ajunsese din urmă pe marinar cu o Întîrziere de treizeci și cinci de ani. Naufragiatorul naufragiase la rîndul lui. Cercul se Închisese. Continua să stea ghemuită Într-un colț de pe chei cînd Lucas veni lîngă ea și o luă cu de-a sila pe bac, În direcția Brest. - Dacă te Îndepărtezi de insulă cîteva ceasuri nu poate să-ți facă rău. Și apoi, am eu un fel de intuiție că Înmormîntarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ea cum merge În direcția goeletei și se-ntoarse. Accelerînd, mai aruncă o privire spre ea În oglinda retrovizoare, se Încruntă zărindu-l pe Christian care, cu un aer sumbru, cu o sticlă goală În mînă, stătea așezat chiar pe chei, de unde era limpede că Îi observase. Marie sări pe puntea goeletei și se aplecă spre cabina luminată. - Christian? Intrigată că nu obține nici un răspuns, coborî. Remarcă o dezordine neobișnuită, o cutie de conserve Începută, cutii de bere goale. Ușa cabinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ea, gura umedă care Îi morfolea cu zgomot sînii și țipă cuprinsă de dezgust și de disperare. Ușa cabinei se deschise atunci, dîndu-se de perete sub mîna lui Lucas. Nici măcar nu-și dădu seama cum de ajunse cu el pe chei. Merseră În tăcere. Apoi Lucas murmură fără s-o privească: - M-am amestecat În ce nu mă privește? Ești supărată pe mine? - Nu. Pe mine sînt supărată. Singura imagine care Îi rămînea În urma acelei oribile scene din care o smulsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fire. Fersen intră la țanc pentru a-i spulbera convingerea. - E vorba de Arthus, zise el cu urechea lipită de mobil. O trase rapid pe Marie după el. VÎrît Într-o husă deschisă, corpul lui Arthus de Kersaint zăcea pe chei, unde Îl puseseră pescarii. Sinistră captură: aceștia urcaseră la suprafață cadavrul agățat de un năvod. Detaliu la fel de sinistru, bătrînul avea beregata tăiată de la o ureche la cealaltă. La fel ca necunoscuta din Molène. PM, adus Înapoi de brigada maritimă, fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se putea rupe dintr-o clipă În alta. Veni și ziua Întoarcerii lui Pierric. La debarcader, Philippe, Juliette și Ronan veniseră să-l aștepte. Marie se Încruntă văzînd că și Ryan era de față, dar nu făcu nici un comentariu. De pe chei, toți Îi făcură semn cu mîna de cum Îl zăriră, cu capul Înfășurat În bandaje albe, cu veșnica lui grămadă de cîrpe sub braț. SRPJ din Brest Îl pusese sub escorta a doi polițiști care aveau misiunea să nu-l scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și urcă pe bac. Veni să se sprijine de bastingaj, alături de Lucas. O simți rezemîndu-se de el, lipindu-se cu umărul și cu șoldul. Sirena bacului răsună. Vibrația motoarelor Începu să toarcă surd, bacul dădu Înapoi și se desprinse de chei, făcînd vîrtejuri În apa portului. Fără să schimbe o vorbă, văzură goeleta Îndreptîndu-se rapid spre larg, Christian se deslușea limpede În spatele cîrmei. Cu o Împunsătură de gelozie, Lucas recunoscu În sinea lui că skipperul avea o Înfățișare elegantă și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
suficient ca să primești premiul Nobel. Fușereală, chițibușuri.” În după-amiaza zilei de 1 iulie, căldura era sufocantă; era una dintre acele după-amiezi care se termină prost, când furtuna, până la urmă, izbucnește alungând trupurile dezgolite. Ferestrele din biroul lui Desplechin dădeau spre cheiul Anatole-France. De cealaltă parte a Senei, pe cheiul Tuileries, homosexualii se plimbau la soare, discutau doi câte doi sau În grupuri mici, Își Împrumutau prosoapele. Aproape toți purtau slipuri minuscule. Mușchii unși cu uleiuri de plajă străluceau În lumină, fesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
după-amiaza zilei de 1 iulie, căldura era sufocantă; era una dintre acele după-amiezi care se termină prost, când furtuna, până la urmă, izbucnește alungând trupurile dezgolite. Ferestrele din biroul lui Desplechin dădeau spre cheiul Anatole-France. De cealaltă parte a Senei, pe cheiul Tuileries, homosexualii se plimbau la soare, discutau doi câte doi sau În grupuri mici, Își Împrumutau prosoapele. Aproape toți purtau slipuri minuscule. Mușchii unși cu uleiuri de plajă străluceau În lumină, fesele cambrate luceau. În timp ce pălăvrăgeau, unii Își masau organele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de acces la rezultatele stocate pe server și la site-ul al centrului rămân valabile; pe timp nelimitat. Dacă ai nevoie de ceva, Îți stau la dispoziție.” După plecarea lui Djerzinski, se apropie din nou de ferestre. Transpira ușor. Pe cheiul din față, un tânăr brunet de tip nord-african Își scotea șortul. Rămâneau probleme reale În biologia fundamentală. Biologii gândeau și acționau ca și cum moleculele ar fi fost niște elemente materiale separate, legate doar prin atracții și respingeri electromagnetice; Desplechin era convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Sena. Nu putea să-și imagineze pe ce căi avea s-o apuce gândirea lui Djerzinski; nu se simțea În stare nici măcar să-i vorbească. Se apropia de șaizeci de ani: pe plan intelectual, se simțea complet secătuit. Homosexualii plecaseră, cheiul era acum pustiu. Nu-și mai amintea când avusese ultima erecție; aștepta furtuna. 3 Furtuna izbucni pe la ora douăzeci și unu. Djerzinski ascultă ploaia, sorbind Înghițituri mici dintr-un armagnac ieftin. Împlinise patruzeci de ani: era oare victima crizei de la patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
era mai bine așa. În seara morții lui Annick, vremea se Încălzise, era foarte plăcut. Era abia sfârșitul lui martie, Însă era deja o seară primăvăratecă. La patiseria tunisiană, Bruno cumpără un cornet lung plin cu migdale, apoi coborî pe cheiul Senei. Difuzoarele de pe un vaporaș turistic umpleau aerul, pereții catedralei Notre-Dame reverberau ecoul. Bruno Își mestecă până la capăt prăjitura cleioasă, unsă cu miere, apoi, Încă o dată, simți un viu dezgust de el Însuși. Să Încerce chiar aici, În buricul Parisului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fi o idee. Închise ochii, Își lipi tălpile, Își Împreună mâinile pe piept. Încet, cu hotărâre, Începu să numere, Într-o stare de concentrare totală. După ce șaisprezecele magic fu pronunțat, deschise ochii, se Înfipse ferm pe picioare. Vaporașul turistic dispăruse, cheiul era pustiu. Timpul era la fel de plăcut. În fața clădirii În care locuia Annick se strânsese o mică mulțime, doi polițiști Încercau s-o stăpânească. Bruno se apropie. Trupul fetei era zdrobit de pavaj, dislocat Într-un mod straniu. Brațele frânte formau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se păruse Întotdeauna ridicolă. Preț de câteva secunde, strângându-i mâna, Își spuse că momentele pe care le trăia erau de un ordin superior; apoi Își spuse că e foarte obosit; apoi se Întoarse și o luă de-a lungul cheiului, pe lângă tarabele buchiniștilor. Timp de un minut-două, Djerzinski Îl privi pe omul care se depărta În lumina asfințitului. 2 A doua zi seara, cină la Annabelle și Îi explică foarte clar, sintetic și precis, de ce trebuia să plece În Irlanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aici. Mă cocoț pe un butoi vechi - dar Nathaniel a pornit deja spre ușa pub-ului. Și... ce ciudat. Toată lumea se trage înapoi și-i face loc să treacă. Îl privesc mirată cum scoate din buzunar o legătură imensă de chei, după care se uită în urmă după mine. — Hai, îmi face semn cu un surâs. E timpul să deschidem. Nathaniel are un pub ? — Ai un pub ? zic, după ce agitația inițială se mai calmează. L-am privit siderată un sfert de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Fiincă mă Întrebam dacă n-ai cumva chef să ieșim. — Ooo ! Revista Îmi alunecă pe podea. Unde ? — Ghici ce am ! Ridică din sprîncene pentru suspans, apoi Începe să-și caute În geantă. Cu gesturi foarte lente, scoate un inel de chei imens și ruginit, de care e prinsă o cheie nou-nouță de yală. — Ce-i asta ? Încep, nedumerită - apoi, brusc, Îmi pică fisa. Nu ! — Ba da ! M-au acceptat ! — O, Doamne ! Lissy ! — Știu ! Îmi zîmbește radioasă. Nu e mișto ? Cheia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de lut. Antica rețetă grecească fusese recent descoperită de arheologi cu ocazia unor săpături la Marea Egee. Am Îngurgitat delicioasa mâncare, serviți fiind de nu mai puțin de patru chelneri. Le sommelier, purtându‑și cartonașul de identificare pe un lanț de chei, supraveghea umplerea paharelor. La fiecare fel ni se servea câte un vin potrivit, În timp ce chelnerii ceilalți, acționând ca niște jongleuri, Înlocuiau farfuriile și argintăria. Ravelstein arborase tot timpul o mină de fericire nebună, râzând și gângăvind, așa cum făcea Întotdeauna când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
spună. CASIERUL: Mai bine veniți cu noi, la masă... Numai așa puteți scăpa de el... HAMALUL: Sigur, sigur.. Să-l înfruntăm... toți trei! ȘEFUL GĂRII (Turbat.): Cărați-vă odată! Cărați-vă! Ordinarilor! Na-vă cheile! Le aruncă o legătură de chei.). HAMALUL (Prinzându-le din zbor, cu ochii încălziți brusc.): Aha! Vrea să ne îmbete... (Arătându-i CĂLĂTORULUI cheile.) Știți de unde sunt cheile astea? Știți? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Brusc, atras de mulțimea cheilor, privindu-le cu o admirație de copil în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ca și cum atunci îl vedeau pentru prima dată, jurându-se că în viața vieții lor nu văzuseră un stejar în locul acela, la răscrăcare, cum spuneau ei. Și chiar mă simțeam nespus de singură. Cei doi cățelandri se hârjoneau pe buza Dunării. Cheiul, nepietruit acum, mâncat de ploi, se afunda lin în apă. Cățelandrii îi urmăriseră de la stână și acum, cu pași împleticiți, se alergau pe buza apei. Se avântau să intre în luciul nemișcat, aici, între pietroaie, și în aceeași clipă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
uși, fără țigle, fără vreun semn că odinioară viața fremătase între pereții ei. Dispăruseră, ca și cum n-ar fi fost nicicând, cozile de la casa de bilete. Zumzetul poveștilor din sala de așteptare. Înfrigurata așteptare a pasagerului. Nici un alt semn că la cheiul ajuns acum un mal de lut surpat fuseseră ancorate pontoane, acostau cândva de două-trei ori pe zi cursele pasagerului, că undeva spre pâlcul de sălcii trăgeau șlepurile și încărcau, zi și noapte, piatră din cariera închisă și ea acum. - Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fortificația, de obicei la adăpostul întunericului, celelalte trei formau o alianță temporară și atacau. Imediat ce unul din învingători revendica înălțimea, povestea reîncepea. Nimeni nu s-a gândit să consolideze alianțele, după cum nimeni nu s-a gândit că o armată controlând cheiul ar controla în consecință și locul de descărcare a cherestelei, adusă cu vasul de la exploatarea Ruth Stone. Acest avantaj considerabil a fost întrevăzut, ce-i drept cu mare întârziere, de Yaman Jo, care se pare că în acest moment deține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
producția de bere și aranjase să o vândă pe piața neagră. Pe de altă parte, angajase încă trei sute de mercenari, ceea ce însemna că situația clanului său o depășise pe cea a lui Yaman Jo, considerat stăpân al locului în urma cuceririi cheiului. Lucrurile, văzute din afară, păreau că intră pe un făgaș previzibil. Micul război de provincie se clarifica și își desemna încet-încet campionul. După un prânz îmbelșugat luat în biroul său, Sun întindea picioarele pe masă și se lăsa pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
modificările survenite de-a lungul a zeci de ani. Era o hartă de operațiuni militare, în cea mai mare parte desenată cu galben, verde și negru. O singură zonă roșie se zărea, undeva între Willkins și Bellamore, lângă apa lacului: cheiul. Faptul că nu conștientizase de la început importanța acestui punct strategic era o greșeală pe care nu și-o ierta niciodată. Acum putea fi de trei ori mai puternic. Putea fi stăpân absolut peste oraș. Dar nu era totul pierdut. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
atmosferă plăcută, iar praful de pe jos era gros și răcoros, așa încât dacă te descălțai și scormoneai un pic cu piciorul gol ai fi zis că stai într-un pârâiaș. Am apucat lacătul ușii noastre și am căutat în mănunchiul de chei. Ar fi trebuit să fie una puțin îndoită, fiindcă era o mică problemă cu lacătul și trebuia să te cam opintești. În sfârșit, am găsit-o și am descuiat. A mers mult mai ușor decât m-am așteptat și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]