1,541 matches
-
înalți, blonzi, cu ochi albaștri și amândoi încântători. Barney are un corp superb sub costumația oribilă pe care o poartă în seara asta. Așa cum stă acum, îi pot vedea fundul, care este micuț și incitant de tare. —Știi, zic eu chicotind, șeful nostru are un funduleț foarte drăguț. Davey se uită cu dispreț la paharul meu: Numai la beție ai fi putut spune asemenea tâmpenii, se pronunță el sec. Ai să te simți ca naiba mâine dimineață. Un zgomot groaznic, venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
la magazie, Barney n-a reușit să găsească întrerupătorul - eram bine împușcați în ambele aripi la ora aia - și ne tot împiedicam prin întuneric pe-acolo, după care eu am căzut pe mormanul acela de perne și-am început să chicotesc în stilul meu inconfundabil... Barney, încercând să mă ajute, și-a pierdut echilibrul și, înainte să ne dezmeticim, am început să ne sărutăm. N-am plănuit asta, n-am vrut să ne „distrăm“. Și nici nu-mi amintesc să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mai mult când se ține întrunirea la vreunul dintre noi, ceilalți. Săptămâna trecută am fost acasă la Ben, și el a comandat pizza pentru toată lumea. Este ideea tipică de distracție grozavă pentru un bărbat. Eu și cu Daisy am cam chicotit pe seama lui după aceea, dar trebuie să recunosc că pizza a fost foarte bine-venită. Ben și Finn se plâng de Pimm’s, desigur, dar le spun că este și bere în frigider, și imediat încetează cu văicăreala. Suntem toți așezați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
aici, până la urmă. Nu e tocmai cum aș fi vrut eu să fie, totuși... Aș fi vrut să fie o atmosferă plăcută, știți, să comand niște mâncare, să facem sandviciuri... să petrecem o seară plăcută, cu toții, aici... Daisy începe să chicotească și noi, ceilalți, îi urmăm exemplul. Râdem isteric, chiar dacă nu e atât de bună gluma; râdem de Jim de parcă ar fi cel mai bun umorist de la Festivalul din Edinburgh, iar noi, o gașcă de studenți beți. Râdem cu lacrimi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
-l ating și să nu încep să-l dezbrac. — Și, ăă, dacă e să fiu sincer, trebuie să-ți spun că mi-a plăcut foarte tare când ai stat în mâini și fundul tău era practic în fața mea... Încep să chicotesc. E un râs nervos, dar măcar râd. —De aia nu prea am făcut mare brânză când a fost să te țin; eram foarte speriat ca nu cumva să încep să te pipăi și să te scap cu capul de podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
întorc în bucătăria-baie, Cap-de-cal și Fund-de-sticlă „beau tiutun”, o mahorcă pentru molii; deasupra lor, nori de fum cu miros de bălegar uscat. Sub calorifer e un radio strâns legat cu o pereche de bretele, „să nu i se împrăștie mațele”, chicotește tanti Mizi, după care se îneacă de la țigară și tușește în hohote. Enervată că nu poate asculta șansonetele de sub calorifer, tanti Clemanza începe să-i care pumni în spate. - Ochii-n tavan, ochii-n tavan! - Hoo, hoo! Nebuno! Că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Crezi că ne încap pe amândoi? Blonda privește mirată spre gaura din care se zgâiesc la ea hălcile de carne transpirată. Nu se sperie. Vine mai aproape și-l privește pe Baronul între ochi: ce spui tu, păsărel? Auzi, păsărel! chicotește sala. Spun că ai niște bulane cu care n-ar trebui să ieși fără un pitbull la tine. Și de cine să mă tem? de un dolofan ca tine? în loc să te uiți pe geam mai bine te-ai holba într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cei care aveau prieteni, amanți sau amante, își permiteau să vină la masă cu pas elegant și mină melancolică - porția lor era pusă deoparte! Ceilalți trebuia să se uite mereu la ceas, să se facă de râs în fața elevilor care chicoteau - lu’ ăsta îi ghiorăie mațele, sigur ne dă drumu’ mai repede să prindă ceva de băgat sub nas! -, să coboare scările în goană, riscând să-și fractureze abdomenul. Tinerii, se subînțelegea, rămâneau mereu la urmă. Ei aveau înainte o lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
somnolează un matematician. Greșeala lui fusese că voise să deștepte matematicianul cu pricina în elevii de la IMGB. Tinerii periferiști țineau prea mult la odihna matematicianului din creierul lor. Așa că într-o seară - entre chien et loup, cum s-a exprimat chicotind doamna cu orarul, care era și doamnă de franceză - i-au pus în cap o pătură profesorului care avusese ore la seral și l-au caftit de i-au umflat capul. L-au dus apoi pe bordura trotuarului din fața liceului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai ieftin. A acceptat, totuși, să vină la tribunal în București. A însoțit-o și maică-sa, care a ținut să-i zică judecătoarei că eu nici măcar nu am „consumat” căsătoria. Eu cu Sabina stăteam mai la o parte, șușoteam, chicoteam când ne aduceam aminte de ceva hazliu. Judecătoarea, o roșcată provocatoare, ne-a privit mustăcind: ei, doamnă, poate trebuia să-i faceți o salată de țelină. Oricum, după cum îi văd eu, în curând se vor împăca. Am ieșit de la Judecătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
meu, fără obscenități din astea improvizate, calomnioase și ridicole! intervine prompt Dănuț. La urma-urmei, asertiv vorbind, ce mama-dracu', versurile deochiate sunt o treabă finuță, apanajul deictic al meu, al meu și numai al meu! Păi, nu m-am putut reține! chicotește Fratele. Pe viitor, am să te rog s-o faci! Mi-ajunge un tâmpit la masă! Dar, să revenim la lucruri serioase. Fără insanități, concis și la obiect: Ascultă, Boss, avem mare, urgentă și stringentă nevoie, de o foaie! O
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o dată, băieți, bine v-am găsit! repetă Boerescu cu glas puternic de întrunire publică. Făcu o mică pauză, așteptând vreun răspuns de mulțumire, cum se obișnuiește. Oamenii tăceau. Numai câțiva în uliță se mai zbăteau să se apropie, bombănind și chicotind. Prefectul nu-și pierdu cumpătul. În clipa când vru să continue, primarul răcni energic: ― Oameni buni, faceți tăcere!... Tăcere!... S-auzim pe domnul prefect! Boerescu ținu apoi o cuvântare patriotică. Își umfla glasul, gesticula, se roșea. In gura lui, cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Oul se crăpă și, pe când îl rostogoleam la loc pe nisip, am văzut cum din crăpătură se scurgea un fir subțire de sânge întunecat. Am tras geamul și am fugit de acolo. Ne-am mai venit în fire holbîndu-ne și chicotind la dioramele cu oamenii primitivi, negri, chirciți și goi în jurul vreunui foc de vreascuri. Deși erau goi, atributele virile ale oamenilor de Neanderthal sau de Cro-Mangon lipseau aproape cu desăvârșire, în schimb femeile se puteau lăuda cu niște săculeți mamari
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
intră în baie, care are pe ușă o aplică de plastic alb-gălbui înfățișînd un copil pe oliță. Se aude, după un timp, zgomotul dușului, care nu va dura prea mult, fiindcă bănuiesc că nu e apă caldă, după cum bârâie și chicotește Svetlana. Căci o cheamă Svetlana, nume care în primul rând nu i se potrivește deloc și apoi mai și sună cam bizar, nu prea comod pentru ce-mi trebuie mie. I se zice însă Nana, și cum cei care îi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mare. Știam că și nouă aveau să ne crească mai târziu, dar așa, să vedem asta la cineva de seama noastră, mai ales la Balena, era uimitor și cam ridicol. Pentru că fetele se apucaseră să vorbească prostii, scăzând vocea și chicotind, i-am astupat urechile lui Zizi. Începuse să ne preocupe și pe noi veșnica problemă a nașterii copiilor, în linii mari știam cum se întîmplă asta, unele dintre noi ne văzuserăm mamele gravide, dar detaliile ne scăpau cu totul. Știam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lui, neted și mângâietor, proaspăt ras, totdeauna, și părul creț, care se ondula sub briantină ! Totdeauna urca scările la mine cu cartonul de prăjituri, cu ciocolată Suchard și fructe glasate. Iar eu mă țineam după el ca o umbră și chicoteam la toate glumele lui, de care Muti pretindea că nu sunt prea reușite. N-a fost niciodată Muti sensibilă la genul de bărbat chic, și în privința aceasta nu a avut deloc tact... — Ei, nu ! O dată n-am auzit la madam
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în timp ce degetele puternice ca niște gheare de oțel ale domnișoarei Adkin râcâiau fiecare scăfârlie aplecată într-un gest de implorare. Pe urmă un prosop, alb, moale, era înfășurat în jurul fiecărui cap ud și victima cu turban și obrajii aprinși fugea, chicotind de zor. Lui Hattie nu-i plăcea să i se spele părul, dar operația în sine o incita. Lângă fiecare pat se găsea câte un mic scrin. Pe acestea, fetele din primii ani nu aveau voie să-și țină decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mâine dimineață, se zicem la unsprezece? — Da. Știți unde? — O, da, cunosc Papucul, toată lumea de aici cunoaște Papucul. — Da... vă mulțumesc. — Noapte bună, copila mea. „Dumnezeule mare, ce-am mai cârpăcit toată treaba“, își spuse părintele Bernard. Ba chiar și chicotise când vorbise despre Papuc. Fata păruse liniștită și cuviincioasă, dar poți să știi vreodată cu americancele astea? Își mai turnă un pahar de vin de porto. — Zicea că-i un preot, un fel de meditator, o informă Hattie pe Pearl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o încuraja deloc să se gândească la el. Stătea scărpinându-și fața ciupită de vărsat cu unghiile lui boante, care scoteau un zgomot hârșâit, audibil, și privea, fără să fie văzut, în direcția lui Gavin Oare și Maisie Chalmers, care chicoteau la o masă din colț, și a doamnei Bradstreet care bea apă sulfuroasă și medita adânc asupra teribilului ei secret. Dacă vrem să mergem la un hotel, ar trebui să rezervăm de pe acum camerele. Ne ajunge o zi, o să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aici? De fapt mă întreb ce caut eu aici. Draperiile din salonul casei Belmont fuseseră trase, dar fereastra mare de pe palier, prin care se zărea o parte din scara albă, împrăștia o lumină domoală. Tom se uită la fata care chicotea, evident cam amețită, scuturându-și părul lung, blond. Era înaltă și purta o rochie elegantă, lungă, dintr-o mătase multicoloră. Se apropie de el, aruncându-i-se aproape la piept. Tom se dădu un pas îndărăt și o privi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
singur și trist. În acel moment al reflecțiilor lui, sună telefonul. Era Gavin Oare care-l întrebă dacă are vreun comentariu de făcut asupra ediției din acea zi a Gazetei. Când Tom îi răspunse că nu o citise, Gavin Oare chicoti și-l sfătui să-și cumpere cât mai curând un exemplar. Tom alergă în stradă. Pearl văzu gazeta luni dimineața, când ieși după cumpărături. Se întoarse acasă cu ea într-un suflet, dar nu avu inima să i-o arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
arme? ... Nu zace de aceleași boli? ... Nu se vindecă cu aceleași leacuri? Nu-i e cald și nu-i e frig și lui, tot vara și tot iarna, ca și creștinul? Dacă mă înțepi, nu sângerez? Dacă mă gâdili, nu chicotesc? Dacă îmi dai otravă, nu mă sfârșesc? ... Și dacă voi ne asupriți, noi să nu ne răzbunăm? ... Dacă suntem la fel cu voi, în toate celelalte, vă vom semăna și întru aceasta! Dacă un evreu asuprește pe un creștin, care
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
ea îl încurajă. Poți să pui mâna pe el. Pe el sau pe ea? Nestor își lipi palma de șoldul ei neted și rece. Lasă-l să se obișnuiască, auzi o șoaptă. Mama și cu cealaltă doamnă, pe nume Ivona, chicotiră. Cele două femei chicotiră și mai tare când mâna lui Nestor lunecă în jos pe coapsă coapsa netedă și rece: nemișcată, o poză bej în relief; dar poza nu reprezenta pe nimeni cunoscut, și dacă n-aveai cui să te
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să pui mâna pe el. Pe el sau pe ea? Nestor își lipi palma de șoldul ei neted și rece. Lasă-l să se obișnuiască, auzi o șoaptă. Mama și cu cealaltă doamnă, pe nume Ivona, chicotiră. Cele două femei chicotiră și mai tare când mâna lui Nestor lunecă în jos pe coapsă coapsa netedă și rece: nemișcată, o poză bej în relief; dar poza nu reprezenta pe nimeni cunoscut, și dacă n-aveai cui să te plângi că ești păcălit
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
arăta. Părea că știe pe dinafară locul fiecăruia. Tu vrei să-ți faci un costum? l-a iscodit ea cu interes. Ce sunt alea cupoane? a întrebat Puiu. Doamna a făcut ochii mari, surprinsă și totodată amuzată. Ba chiar a chicotit veselă. Adică se putea presupune că a fost plăcut surprinsă. Cupoane?! și a râs ea fără reținere. Imediat a schimbat complet tonul și a spus: Te rog să mă ierți. Tatăl tău nu vorbește niciodată acasă despre ce vinde la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]