6,287 matches
-
evadați capturați și alți răzvrătiți, a fost atîrnat de stîlp, cu mîinile legate la spate, preț de două ceasuri. Fiecare stîlp era păzit de cîte un soldat pentru ca nu cumva pedepsitul să recurgă la vreo Înșelăciune spre a-și ușura chinul. Toți deportații trebuiau să asiste ca să ia aminte. Cei mai mulți condamnați nu rezistau pînă la capăt, leșinau, dar erau aduși În simțiri cu o găleată sau mai multe de apă rece. Pauza era cronometrată și adăugată celor două ore, iar scripetele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nimic! Să nu creadă domnu’ că, dacă-i de la București, poate sudui unde și cînd Îi vine lui, Înțelesu-m-ați? Degeaba i-a explicat udemeristul că statuia Îl osîndise pe Gheorghe Doja, eroul poporului, ba Îl și omorîse În chinuri. Lucica declară că ea n-a trăit pe vremurile alea ca să vadă cu ochii ei cum a fost cu Doja, om bun, fără Îndoială, dar, În ziua de azi, nu numai orașele mari au dreptul să ridice statui, ci și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
atât de adâncă era înfățișarea de afară). Sexul (aidoion) lui părea mai respingător și mai uriaș decât tot ce stârnește rușine; din tot trupul său curgea puroi, șcurgeauț viermi care-l chinuiau când își făcea nevoile firești. Când, după multe chinuri și suferințe, a murit, se spune, pe țarina care-i aparținea, aceasta a rămas pustie și nelocuită până astăzi din pricina duhorii. Până astăzi nimeni nu poate trece prin locul acela fără să-și astupe nasul cu mâinile, într-atât ceea ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Trebuia ca cel mai vinovat cu cel mai fără de pată să se întâlnească odată; mila cea mai desăvârșită să se reverse peste vina cea mai fără de iertare și să o copleșească; omul cel mai josnic și Dumnezeu să sufere aceleași chinuri la un loc... Eu am fost cel sortit de proorocii acestei întâlniri binecuvântate și rânduit ca trupurile amândurora să spânzure de mine. Uitați-vă, eu duc acum mântuirea lui Iuda. 3. Păcatul împotriva Duhului Sfânt: incursiune biblică și patristicătc "3
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
săptămânal, care începe sâmbătă seara și se termină duminică seara. Prin urmare, ziua Domnului e sărbătorită și în iad! Grație intervenției generoase a lui Brendan, Iuda va beneficia de o scurtă prelungire a acestui moment de respiro. Tema „răgazului” între chinuri (refrigerium) acordat păcătoșilor în iad este una dintre temele centrale și controversate ale unei apocrife extrem de cunoscute în Antichitatea creștină, Apocalipsa lui Pavel 87. Originalul grecesc urcă probabil până în secolul al II-lea, dar el nu ni s-a păstrat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să le grăiască”. După ce asistă la judecarea a trei suflete, după ce coboară din al treilea cer și se plimbă prin Cetatea lui Cristos din mijlocul lacului Acherusius, Pavel ajunge și în „ținutul patimilor”, situat la apus. Aici, răvășit de priveliștea chinurilor la care sunt supuși cei păcătoși, izbucnește într-un plâns amarnic și cere îndurare. Arhanghelul Mihail intervine pe lângă Isus, iar Acesta coboară pentru a doua oară în iad, dar acum nu pentru a-i elibera pe „locatari”, ci pentru a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fost în duh în zi de Duminică”, 1,10) sau pur și simplu suit pe aripile unei păsări, ca în Apocalipsa lui Abraham, și purtat prin toate regiunile lumii: cele șapte, cinci sau numai trei ceruri; prin sălașul osândiților la chinuri sau prin cel hărăzit drepților, la Răsăritul ori la Apusul soarelui 129. Am pomenit de îngerul însoțitor. Acesta îndeplinește două funcții principale, de ghid și de interpret (angelus interpres). Rareori, ca în Cartea siriacă a lui Baruh, vizionarul comunică direct
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
șam (poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, regulă peste regulă, regulă peste regulă, când pe aici, când pe acolo)”. Acum, fragmentul citat de Origen din greacă: „Cei care au fost înțărcați de la lapte, care au fost smulși de la sân; primește chin după chin, primește speranță după speranță, încă puțin, încă puțin, prin sila buzelor, printr-o limbă străină”. Amândouă versiuni par poeme suprarealiste. Dar, pentru Origen, obscuritățile de ordin lingvistic au sensul lor, trimit către adevăruri de ordin teologic sau mistic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
peste poruncă, poruncă peste poruncă, regulă peste regulă, regulă peste regulă, când pe aici, când pe acolo)”. Acum, fragmentul citat de Origen din greacă: „Cei care au fost înțărcați de la lapte, care au fost smulși de la sân; primește chin după chin, primește speranță după speranță, încă puțin, încă puțin, prin sila buzelor, printr-o limbă străină”. Amândouă versiuni par poeme suprarealiste. Dar, pentru Origen, obscuritățile de ordin lingvistic au sensul lor, trimit către adevăruri de ordin teologic sau mistic. Nu întâmplător
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
1 sq.), unde credincioșii sunt împărțiți pe diferite categorii în funcție de maturitatea credinței lor. Martiriul devine, dintr-o asemenea viziune, adevărata hrană spirituală pentru un adevărat credincios, trecut de vârsta credinței infantile. Interpretarea origeniană se sprijină pe cei trei termeni-cheie: primește, chin și speranță. Martirul primește hrana ce-i este hărăzită (altfel spus, chinul), având mereu în suflet speranța mântuirii. Cu totul alt sens are „bâlbâiala” din TM. Deschizând Biblia românească, cititorul se va întreba mirat: despre ce anume „delirează” Origen în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lor. Martiriul devine, dintr-o asemenea viziune, adevărata hrană spirituală pentru un adevărat credincios, trecut de vârsta credinței infantile. Interpretarea origeniană se sprijină pe cei trei termeni-cheie: primește, chin și speranță. Martirul primește hrana ce-i este hărăzită (altfel spus, chinul), având mereu în suflet speranța mântuirii. Cu totul alt sens are „bâlbâiala” din TM. Deschizând Biblia românească, cititorul se va întreba mirat: despre ce anume „delirează” Origen în Exortație la martiriu? - Alt caz de notorietate: în Geneza 14,13, Biblia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Lui asupra ta, adică, să-i dai Lui povara ta și să iei de la El blândețea, bunătatea, iubirea pe care El o are față de toți ceilalți. Acesta e jugul Lui. În timp ce jugul tău e toată durerea și povara vieții și chinul morții pe deasupra ! Ce zici, merită schimbul ? Am tăcut rușinat. Iar Iisus e liber când face asta, sau nu ? continuă bătrânul. Puterea e libertatea Lui, sau Libertatea Lui e smerenia, blândețea, bunătatea, grija față de toți oamenii într-un cuvânt Iubirea ?! Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Și el spune la toată lumea cum a venit Fiul lui Dumnezeu în țara lui și s-a lăsat omorât ca să nu ne mai reîncarnăm noi ! Noi toți ! Înțelegi, el a oprit timpul ! Și după viața asta, ne așteaptă nu alte chinuri, ci bucuria și suntem tot noi, așa, ca acuma, împreună cu El, adică, împreună cu Dumnezeu ! Adică, a făcut ce vrei tu să faci ! Cel mare (luându-l ușor de mână): Hai acuma acasă, mănâncă ceva și dormi, iar mâine dimineață mergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
moaște, într-o valiză verde de voiaj, nu le rămăsese decât să se spele pe cap și să se șteargă la cur, fluierând a pagubă. 2 De-abia în anul următor, în vară, reuși Virgil să obțină, în sfârșit, după chinuri și lupte seculare, mult visatul transfer. Întâmplarea făcu ca unul din contabilii secției financiare de la Vidra să vină la Brănești, unde își avea familia, iar Virgil să meargă în locul său; mai bine nici că s-ar fi putut!... Stelian nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-o ? " Apoi, ca pentru sine : "Să vedem ce se întâmplă cu dânsa... Ce te-a apucat să te debranșezi, fetițo ? Și ai vomitat ! Hai, întoarce-te să pot branșa electrozii. Așa... Să fii cuminte ! Dacă electrozii sunt debranșați, intervenția și chinul tău au fost inutile. Profesorul nu va fi mulțumit dacă va trebui să repete operația. Mă auzi ? Răspunde-mi !" După un timp ce iarăși se scurge cu lentoare se aude o voce mică, pierită, speriată : Mi-a fost rău..., foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
întreaga comédie se derula ca urmare a promisiunilor ferme de la marele miting electoral că spolietorii de țară, jefuitorii mari și mici, fără excepție, vor fi deferiți justiției și condamnați la ani grei de temniță, după faptele abominabile săvârșite. Ce mai, chinurile iadului pe pământ îi așteaptă pe toți baronii, pe toți mogulii, pe toți farsorii și țepuitorii care ne-au băgat țara în ruină și pe noi ne-au adus la sapă de lemn. Noi vom face curățenie în țară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
relele din țară! Și-atunci mulțimea este informată că Știuca fuse condamnată la moarte groaznică, prin înecare, ca-n Esop, în fluviul nostru cel mai mare. Sentința fu executată îndată după pronunțare, în vâltorile de la Cazane. Uraa! Uraa! Uraa! De chinurile iadului să aibă parte pocitura!! Necazuri majore Chiar așa, iubiților, că el trebuie să dea socoteală pentru toate cele! Și pentru bune, și pentru rele! Și de ale sale, și de ale altora, fie de la putere, fie de la opoziție! Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în mare suferință. Ninetista povestea calm și-i curgeau lacrimile pe obraji, de-atâta durere. Când venea vorba despre ocrotitorul ibovnicii, soțul ei, toate se complicau și mai mult. Vorbea despre el ca și cum ar fi fost un sfânt ademenit în chinurile iadului. Atunci nu mai pricepeam nimic. De ce să fie pedepsit astfel apărătorul unei sfinte? Bunica îmi spusese că Dumnezeu este ființa care răsplătește drept. Când intrau în hora conversației și celelalte ninetiste, prima mea percepție despre ibovnică se spulbera. Vorbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
al vieții omenești. De ce nu s-a petrecut tot la fel și cu mine? De ce mă simt în continuare închis și zăvorât în această apăsătoare cușcă de carne, care mă ține ca strâns în chingi și care îmi aduce doar chinuri sufletești de negrăit, ce mă rod hain pe dinăuntru și mă storc de vlagă, lăsându-mă istovit și cu mințile rătăcite? De ce mie acest chin și acest martiriu? În sfârșit, de ce Judecătorul meu este atât de aspru cu mine? Ah
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cușcă de carne, care mă ține ca strâns în chingi și care îmi aduce doar chinuri sufletești de negrăit, ce mă rod hain pe dinăuntru și mă storc de vlagă, lăsându-mă istovit și cu mințile rătăcite? De ce mie acest chin și acest martiriu? În sfârșit, de ce Judecătorul meu este atât de aspru cu mine? Ah, parcă eram mai bătăios înainte... Eloi, Eloi, lama sabachthani?1” 1 Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? (în limba aramaică). Cuvinte atribuite
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
căci se consuma în el însuși întratât, atunci când se gândea la viitorul Mariei, cam pe cât se consumă o lumânare de ceară subțire, în apropierea sursei de căldură. Privea în împăienjănișul tot mai evident al ochilor ei și vedea amarul său chin, adunat tot în acele priviri candide încă, aidoma privirilor pe care le poți vedea la un sărman câine, bătut de niște forțe superioare alor sale; iar, pentru femeia aceasta, societatea, cu inerția și cu aberațiile ei, demonstrase prea bine că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ce lucrau în ea cu vuietul turbat și imposibil de potolit al unei bătălii pe viață și pe moarte dintre ceea ce simțea că trebuie să facă ea - să moară și s-o sfârșească definitv cu sursa tuturor nemulțumirilor și a chinurilor sale - și ezitarea ce glăsuiește mereu în sinucigaș și-l îndeamnă insistent să-și mai amâne un timp gestul ultim. Aceasta este frica omului în fața veșniciei și așa se manifestă ea: prin conștiință. Ah, ce lume întinsă și de nepătruns
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
O viață lungă și așa este un lucru supărător și foarte neplăcut. Am auzit eu pe cineva odată, care afirma răspicat, cu destul de multă siguranță-n glas, încât să fie convingător, că viața, după șaptezeci de ani, este numai un chin continuu. Iar unele lucruri chiar nu-i nevoie să le trăiești neapărat pe viu, ca să te lămurești cât de adevărate sunt. Așa încât, într adevăr, socotesc că acel cineva avea deplină dreptate. De altfel, eu m-am hotărât oricum, încă de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
femeia nu-și pierduse cunoștința, însă nici lucidă întru totul nu s-ar fi putut zice că era. Ca să spun așa, se comporta precum omul căruia tocmai i s-a împlântat adânc un cuțit în piept și, zbătându-se în chinuri groaznice, așteaptă ca, în chiar clipa următoare, să-și dea de tot duhul. Dacă ar fi intrat cineva în cameră exact atunci, fără îndoială că, instinctiv, din prima clipă și-ar fi întors privirea de la victimă - n-ar fi suportat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
râs ca gazdă a ceaiului și încearcă, din surplusul ei infinit de bunăvoință, să mă ajute, să dea timp mușchilor mei tumefiați să se refacă. Sensei inițiază așadar o conversație cu Rezvan. În curând, captivată, îmi uit nimicnicia, durerea, amorțeala, chinul, și mă reîntorc la contemplația pură. Rezvan povestește cum se relaxează iranienii, savurând mese îndelungate, bogate, cu prietenii. Cum mâncați? vrea să știe sensei. La masă, pe scaun? Nu, nu Rezvan face semne bizare prin aer pentru că nu găsește cuvântul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]