KorAP: Find »[drukola/base=chinez & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...33 34 35 ...467 >

11,660 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

Astfel, dacă am moștenit o bază puternică, trăim corect, facem exerciții de respirație, ne alimentăm adecvat, energia din noi, cea care ne hrănește, va fi puternică, iar corpul și spiritul nostru vor fi sănătoase. Metode de diagnosticare în medicina tradițională chineză Toate cunoștințele medicilor din Tibet, India, China, Japonia, Thailanda erau bazate numai pe experiență și observație. Întrebările adresate pacientului sau persoanelor din preajma acestuia, examinările prin atingere și mirosire, examinarea vizuală a părților corpului, diagnosticul pulsului sau diagnoza limbii au ca

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
vizibile care se regăsesc pe piele, cap și față. Medicul va examina starea părului și mișcările capului, care este locul de întâlnire al canalelor Yin și Yang și care conține encefalul sau creierul mare, organ dominat de rinichi în medicina chineză. Astfel, el poate stabili situația qi-ului din rinichi și din sânge. Exteriorul corpului uman are strânsă legătură cu organele sale interne. Dacă organele interne ale omului se modifică, acest lucru va fi reflectat, inevitabil, în schimbarea aspectului exterior și chiar

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
bolii și schimbarea stării pacientului. Metoda reflectă starea de moment a organismului și poate furniza aproximativ 70% din diagnosticul bolnavului. De asemenea, foarte important este și diagnosticul pulsului. 2. Medicamentele chinezești Medicamentele chinezești sunt substanțe medicamentoase folosite în medicina tradițională chineză pentru prevenirea, diagnosticarea și tratarea bolilor. Acestea sunt obținute, în principal, prin prelucrarea plantelor naturale și a substanțelor vegetale, animaliere, mineraliere, precum și unele chimice și biologice. Medicamentele chinezești au fost inventate și întrebuințate cu mii de ani în urmă. Lexical

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Cântecelor din dinastia Zhou de Vest (secolul al XI-lea î.e.n.-771 î.e.n) a fost consemnată folosirea primelor substanțe medicamentoase din China. Tratatul de medicină internă al Împăratului Galben, o lucrare complexă, trasează baza teoretică pentru medicina tradițională chineză. Cartea Medicamentele și plantele a apărut cel mai timpuriu în China și a fost scrisă de mai mulți medici din dinastiile Qin și Hang (221 î.e.n.-220 e.n.), pe baza sintetizării unor materiale bogate despre substanțele medicamentoase. Lucrarea cuprinde 365

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
dezvoltarea medicamentelor chinezești. A fost redactată Farmacopeea Tang, prima din lume. Cartea cuprinde 850 de medicamente, unele fiind însoțite de desene. În dinastia Ming (1368-1644 e.n.), farmacologul Li Shizhen a finalizat, după 27 de ani, Farmacopeea, o capodoperă a farmacologiei chineze. Cartea cuprinde 1.892 de medicamente. După proclamarea Republicii Populare Chineze, în 1949, au fost efectuate cercetări ample asupra medicamentelor chinezești sub toate aspectele. Pe baza investigațiilor realizate la scară națională a fost redactată, în 1961, Farmacopeea medicamentelor chinezești. În

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Cartea cuprinde 850 de medicamente, unele fiind însoțite de desene. În dinastia Ming (1368-1644 e.n.), farmacologul Li Shizhen a finalizat, după 27 de ani, Farmacopeea, o capodoperă a farmacologiei chineze. Cartea cuprinde 1.892 de medicamente. După proclamarea Republicii Populare Chineze, în 1949, au fost efectuate cercetări ample asupra medicamentelor chinezești sub toate aspectele. Pe baza investigațiilor realizate la scară națională a fost redactată, în 1961, Farmacopeea medicamentelor chinezești. În 1977, a văzut lumina tiparului Marele dicționar al medicamentelor chinezești. Acesta

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
600. Pe lângă satisfacerea solicitărilor interne, medicamentele chinezești se și exportă în peste 80 de țări și regiuni ale lumii. Întrebuințarea medicamentelor chinezești Întrebuințarea medicamentelor chinezești are o istorie lungă. Aceasta a jucat un rol important în dezvoltarea și prosperitatea națiunii chineze. Medicamentele chinezești provin, în marea lor majoritate, din substanțe naturale cu efecte nocive reduse. O rețetă, combinată rațional, cuprinde mai multe feluri de ingrediente medicamentoase, dând efecte bune și fiind întrebuințată în tratarea multor boli complicate. Întrebuințarea medicamentelor chinezești se

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
dinastiilor Sui și Tang (581 e.n.-907 e.n.), acupunctura și arsura de pelinariță au devenit o ramură științifică și a fost dezvoltată în profunzime. În secolul al XVI-lea, această terapie a fost prezentată în Europa. După proclamarea Republicii Populare Chineze, în 1949, această ramură a medicinei a înregistrat o puternică dezvoltare. Actualmente, în peste două mii de spitale de medicină tradițională chineză din China există secții pentru terapia prin acupunctură. Munca de cercetare a funcțiilor, fenomenelor și a teoriei acestei terapii

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
dezvoltată în profunzime. În secolul al XVI-lea, această terapie a fost prezentată în Europa. După proclamarea Republicii Populare Chineze, în 1949, această ramură a medicinei a înregistrat o puternică dezvoltare. Actualmente, în peste două mii de spitale de medicină tradițională chineză din China există secții pentru terapia prin acupunctură. Munca de cercetare a funcțiilor, fenomenelor și a teoriei acestei terapii a obținut rezultate valoroase. Astăzi, acupunctura nu mai este doar un mijloc de tratament, ci o metodologie de medicină alternativă, o

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
funcțiilor, fenomenelor și a teoriei acestei terapii a obținut rezultate valoroase. Astăzi, acupunctura nu mai este doar un mijloc de tratament, ci o metodologie de medicină alternativă, o știință, o ramură a medicinei. Moxibustia este un tratament din medicina tradițională chineză, care presupune arderea de moxă, adică plantă de pelin. Aceasta joacă un rol important în sistemele medicale tradiționale din China, Japonia, Coreea, Tibet, Vietnam și Mongolia. Poate fi utilizată, în mod indirect, cu acele de acupunctură sau arsă direct pe

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
în mod indirect, cu acele de acupunctură sau arsă direct pe pielea pacientului. 4. Terapia prin masaj și principiile sale fundamentale Masajul este una din cele mai vechi tehnici terapeutice. Primele mărturii scrise despre masajul terapeutic au apărut în documentele chineze, egiptene și indiene, cu 3000 de ani înaintea erei noastre. Tratatul de medicină internă al Împăratului Galben, care reprezintă "Biblia" medicinei tradiționale chineze, indică faptul că masajul se folosea pentru alinarea durerilor și întărirea sistemului de apărare al organismului. Masajul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
una din cele mai vechi tehnici terapeutice. Primele mărturii scrise despre masajul terapeutic au apărut în documentele chineze, egiptene și indiene, cu 3000 de ani înaintea erei noastre. Tratatul de medicină internă al Împăratului Galben, care reprezintă "Biblia" medicinei tradiționale chineze, indică faptul că masajul se folosea pentru alinarea durerilor și întărirea sistemului de apărare al organismului. Masajul tradițional chinez este o tehnică veche de peste 5000 de ani, folosită încă din perioada neolitică, păstrată, transmisă și sistematizată de-a lungul mileniilor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
și indiene, cu 3000 de ani înaintea erei noastre. Tratatul de medicină internă al Împăratului Galben, care reprezintă "Biblia" medicinei tradiționale chineze, indică faptul că masajul se folosea pentru alinarea durerilor și întărirea sistemului de apărare al organismului. Masajul tradițional chinez este o tehnică veche de peste 5000 de ani, folosită încă din perioada neolitică, păstrată, transmisă și sistematizată de-a lungul mileniilor. Pe meridianele care constituie rețeaua energetică ce străbate întregul corp și care leagă diferitele părți ale corpului și susține

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
corpului și susține funcțiile organismului, există puncte care, stimulate prin masaj, reglează funcționalitatea diverselor organe. Există în jur de 365 de puncte pe fiecare jumătate a corpului, însă o sută sunt cele mai uzitate. Un alt principiu al medicinei tradiționale chineze este acela că pe suprafața corpului, pe anumite zone, există proiecția organelor interne. Stimulând aceste zone prin masaj, poate fi influențată activitatea organelor interne, un principiu pe care se bazează și practica reflexologiei occidentale. Terapia prin masaj este indicată în

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
în arteriole, îmbunătățind oxigenarea țesuturilor, favorizând eliminarea deșeurilor toxice și circulația limfatică. d. Calmează sistemul nervos, produce relaxare, destindere, revigorare. e. Crește elasticitatea mușchilor și a oaselor, corectând neregulile în aceste părți ale corpului. 5. Medicina minorităților naționale Medicina tradițională chineză cuprinde, pe lângă medicina naționalității han, și medicina minorităților naționale din China. Pe parcursul evoluției acesteia, sub influența factorilor geografici și culturali, a fost formată, treptat, medicina minorităților naționale. Aceasta cuprinde, în principal, medicina tibetană, mongolă, uigură, coreeană, zhuang, dai, yi, miao

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
medicina tibetană a asimilat unele elemente din medicina han și din cea antică a Indiei. Medicina mongolă a atras elemente din medicina han, tibetană și cea rusească. Medicina naționalității tibetane Medicina naționalității tibetane reprezintă o importantă componentă a medicinei tradiționale chineze. Aceasta se practică, în principal, în regiunile unde trăiește naționalitatea tibetană, precum Tibet, Qinghai, Sichuan, Gansu. Totodată, se practică și în India și Nepal. Medicina tibetană a fost constituită în podișul Qinghai-Tibet, unde clima este geroasă și condițiile de transport

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Chinei. Celebrul "Drum al mătăsii" străbate această zonă, promovând dezvoltarea comerțului și schimbul de valori spirituale. Prin urmare, medicina uigură a acumulat și din chintesența medicinii estice și vestice. Medicina și farmacologia uigură ocupă o poziție importantă în medicina tradițională chineză. Xinjiang este una din cele patru zone din lume unde speranța de viață este foarte mare. Multe medicamente sunt preparate pe baza resurselor vegetale și animaliere care cresc în munții înzăpeziți, deșerturi, stepe și oaze. În prelucrarea medicamentelor se folosesc

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
deșerturi, stepe și oaze. În prelucrarea medicamentelor se folosesc, adeseori, ingrediente făcute din mirodenii sau plante veninoase. Medicina naționalității coreene Medicina naționalității coreene s-a formată în secolul al XIX-lea, pe baza culturii coreene, a asimilării teoriei medicinei tradiționale chineze și a practicii în prevenirea și tratarea bolilor. De multă vreme, între naționalitatea coreeană și naționalitatea han există relații de schimburi prietenești, culturile celor două naționalități contopindu-se reciproc. Medicamentele folosite în medicina naționalității coreene au două etape introducerea medicamentelor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
de schimburi prietenești, culturile celor două naționalități contopindu-se reciproc. Medicamentele folosite în medicina naționalității coreene au două etape introducerea medicamentelor tradiționale chinezești și apoi valorificarea plantelor medicinale autohtone. Pentru că medicina naționalității coreene a asimilat pe larg cunoștințele medicinii tradiționale chineze, medicii au introdus în mari cantități medicamente și substanțe medicamentoase din aceasta. Medicina naționalității zhuang La sfârșitul dinastiei Tang și începutul dinastiei Song s-a format medicina naționalității zhuang, cu trăsături specifice acestei minorități. Această medicină a cunoscut o puternică

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
pentru tratarea diferitelor boli. Medicamentele folosite de medicina naționalității zhuang sunt preparate, în multe cazuri, pe baza resurselor animaliere și vegetale bogate din regiunea tropicală, cu funcții speciale în dezinfectare. Medicina naționalității hui Medicina hui este rezultatul combinării medicinii tradiționale chineze cu cea arabă-islamică. În timpul dinastiilor Jin și Yuan, medicina hui a atins culmea dezvoltării sale prin publicarea unor lucrări de specialitate, ca Farmacopeea Hui, care a asimilat părțile pozitive ale medicinii tradiționale chineze și cele ale medicinei arabe. Printre medicamentele

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Medicina hui este rezultatul combinării medicinii tradiționale chineze cu cea arabă-islamică. În timpul dinastiilor Jin și Yuan, medicina hui a atins culmea dezvoltării sale prin publicarea unor lucrări de specialitate, ca Farmacopeea Hui, care a asimilat părțile pozitive ale medicinii tradiționale chineze și cele ale medicinei arabe. Printre medicamentele și rețetele medicale cuprinse în această lucrare se găsesc atât pilule, praf, tablete, cât și cremă, ulei, supă, picături și unguente. Pe parcursul dezvoltării îndelungate a medicinei Hui, a fost format un set de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
aproximativ 200. Plantele medicinale cresc în lanțurile muntoase din partea sud-vestică a țării, la diferite altitudini deasupra nivelului mării. În ultimii ani, în regiunea populată de naționalitatea miao au fost create baze producătoare de plante medicinale. Capitolul X ISTORIA 1. Dinastii chineze Dinastia Xia Dinastia Xia (sec.XXI-XVI î.e.n), prima atestată în istoria Chinei, a numărat 17 împărați. Teritoriile aflate sub stăpânirea acestei dinastii se întindeau în sudul provinciei Shanxi și în vestul provinciei Henan de astăzi. Fondatorul dinastiei, Da

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
au ridicat împotriva lui, iar unul dintre acestea, regatul Shang, l-a învins și detronat, acesta fiind conform atestărilor istorice sfârșitul dinastiei Xia. Însă, din cauza puținelor documente descoperite, existența acestei dinastii ridică multe controverse în rândul cercetătorilor. În 1950, arheologii chinezi au început să facă cercetări sistematice în situl de la Erlitou, provincia Henan, unde, conform specialiștilor, s-ar afla cele mai importante urme ale dinastiei Xia. Majoritatea vestigiilor descoperite sunt unelte din piatră, dar s-au găsit și obiecte din os

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
nordul provinciei Anhui. În prima jumătate a perioadei Shang, care a durat aproape 600 de ani, capitala dinastiei a fost mutată de câteva ori. Ultima s-a numit Yin, localizată în apropiere de Anyang (provincia Henan). Potrivit cercetărilor arheologice, civilizația chineză atinsese deja un nivel ridicat de dezvoltare. Numele dinastiei Shang este legat de două realizări majore: apariția inscripțiilor ritualice "Jiaguwen", cunoscute ca inscripțiile pe carapace de broască țestoasă și pe diferite oase și generalizarea folosirii bronzului. Aceste faimoase inscripții ritualice

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
loc și cercetarea inscripțiilor. Așa au fost descoperite cele mai vechi urme ale scrierii chinezești așa-numitele vestigii Yin. Începând cu anul 1928, au fost găsite zeci de mii de asemenea fragmente. Descoperirea a confirmat faptul că și în civilizația chineză scrisul a avut o strânsă legătură cu practicile ritualice și cultul divinităților. Divinația cu ajutorul oaselor consta în interpretarea de către inițiați a semnelor în forma literei T culcat, inscripționate pe carapacele de broască țestoasă. Semnele erau vizibile prin înnegrirea acestora cu ajutorul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]