2,063 matches
-
sufle În instrumente, privind țintă la dirijor. Fanfara pompierilor sau a funcționarilor municipali? Aveau galoane și zorzoane aurii ca generalii sud-americani, epoleți roșii ca sîngele și centiroane albe. Sute, chiar mii de scaune metalice vopsite În galben erau așezate În jurul chioșcului și aproape toate erau ocupate: bărbați și femei, așteptînd gravi, În tăcere. Într-un minut-două, la ora nouă, printre copacii mari din parc va Începe concertul. Aerul serii era aproape răcoros, după o zi caniculară, și briza ușoară făcea frunzișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
spună doamna În mov sau În lila, pentru că purta Întotdeauna ceva lila. Probabil că În seara asta Întîrziase și găsise loc doar În ultimele rînduri. Cu o zi Înainte oferise un spectacol neașteptat și emoționant. Soții Maigret trecuseră pe lîngă chioșc la opt seara, cu o oră Înaintea concertului. Micile scaune galbene formau cercuri atît de regulate, Încît păreau rînduite după linii trasate cu compasul. Toate erau libere, cu excepția unuia singur, În primul rînd, unde stătea doamna În lila. Nu citea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
fi fost surprinsă dacă ar fi aflat că celebrul comisar Maigret se străduia, În afara oricărei obligații profesionale, să-i descopere personalitatea. — Nu cred că a trăit vreodată cu un bărbat..., spuse el, În momentul cînd fanfara Începu să cînte În chioșc. Nici cu copii. Poate cu o persoană foarte În vîrstă pe care trebuie s-o Îngrijească, de exemplu o mamă bătrînă? În acest caz, probabil că nu era o infirmieră bună, pentru că Îi lipseau suplețea, darul comunicării. Privirea doamnei În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
vadă, pentru că privea fix Înăuntrul ei. La ea, numai la ea se uita, și probabil că asta Îi procura o satisfacție tainică. — Facem turul? Nu se aflau acolo să asculte muzică. Traseul lor obișnuit trecea În acel moment pe lîngă chioșc, unde fanfara nu cînta În fiecare zi. În unele seri, acea zonă a parcului era aproape pustie. O traversau, făceau la dreapta și intrau pe aleea acoperită care se Întindea de-a lungul unei străzi pline de firme luminoase. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
novice, care confunda izvoarele. Acum Însă urma temeinic cura, ca miile, zecile de mii de bărbați și de femei pe care Îi Întîlnea de dimineața pînă seara. La unele ore, toate scaunele galbene din parc erau ocupate, ca seara În jurul chioșcului unde cînta muzica, fiecare bărbat și femeie așteptînd momentul să-și bea a doua, a treia sau a patra doză. Ca și ceilalți, cumpărase un pahar gradat, iar doamna Maigret inistase să aibă și ea unul. Doar n-ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
e Maigret. De altfel, nici nu prea mai era! Celălalt personaj fascinant... Doamna În lila... Urma și ea cura, dar numai la Grande Grille, unde o vedeau În fiecare dimineață. Avea acolo locul ei, puțin mai retras de ceilalți, lîngă chioșcul de ziare. Bea cîte o singură Înghițitură, apoi, după ce-și clătea și ștergea paharul, Îl punea cu grijă În Îmbrăcămintea de pai, demnă și distantă. O salutau trei-patru persoane. Soții Maigret n-o vedeau după-amiaza. Făcea hidroterapie? Medicul Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
este excelent, hemoglobina 98. Nu aveți nevoie decît de o curățare serioasă a organismului. Nu simțiți o greutate, dureri de cap? Așa că, În zilele următoare, vom continua același regim. Vă aștept din nou sîmbătă. În seara aceea, seara muzicii din chioșc, nu o văzură pe doamna În lila Întorcîndu-se acasă, pentru că nu stăteau niciodată pînă la sfîrșitul concertului, ci se Întorceau repede În cartierul France, cu străzile lui pustii și fațadele proaspăt vopsite, la hotelul Bérézina, cu ușa dublă străjuită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
aceasta, străzile comerciale, magazinele, mulțimea În care se pierdeau mereu unul de altul pe trotuar. — Ai remarcat ce mulți pedichiuriști și ortopezi sînt aici? Dacă toți merg pe jos la fel de mult ca noi! În seara aceea nu era concert În chioșc, ci În grădina Grand Casino. Instrumentele cu corzi luaseră locul celor de suflat și muzica era mai serioasă, ca și fețele celor care Îl ascultau. Nu o zăriră pe doamna În lila. Nu o Întîlniră nici pe aleile parcului, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
făcuse un efort să zîmbească. — Ce-a pățit? — A fost asasinată. — Noaptea trecută? — Dacă s-ar fi Întîmplat noaptea trecută, n-ar fi putut să apară În ziarul din dimineața asta. Cu o noapte Înainte... — Dar am văzut-o la chioșc... — Da, pe la ora nouă. S-a Întors acasă, la două străzi de-aici, pe strada Bourbonnais. Nu bănuiam că eram vecini. A avut timp să-și scoată șalul, pălăria, să intre În salon, În stînga coridorului... Cu ce-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
interesează, a mîncat două ouă fierte. Purta o rochie mov, un șal și o pălărie albe. Maigret ezită, dar pînă la urmă nu rezistă și spuse: — Știu... Ați și făcut cercetări? — Nu, dar luni seară am zărit-o stînd În fața chioșcului de muzică unde era un concert. — Nu știți cînd a părăsit parcul? — Am plecat, Împreună cu soția mea, Înainte de nouă și jumătate, să ne facem plimbarea obișnuită. — Era singură? — Întotdeauna era singură. Lecoeur nu Încerca să-și ascundă uimirea. — Ați remarcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
doar dacă n-a Încercat vreodată să-și pună capăt vieții. SÎnt sigură că nu. Îi plăcea de ea așa cum era. În fond, era foarte mulțumită. Cuvintele Îl frapară pe Mairget și o revăzu pe domnișoara În lila așezată În fața chioșcului. Încercase atunci să definească expresia feței sale și nu reușise. Francine o făcuse acum: Îi plăcea mult de ea! Îi plăcea atît de mult, Încît, doar În salon, avea trei fotografii cu ea, și probabil că mai erau și altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
toate aparențele, nu mergea la nimeni În vizită, poate doar În cursul scurtelor călătorii lunare. Vecinii o vedeau intrînd și ieșind. Mai putea fi văzută pe un scaun galben din parc, bîndu-și paharul cu apă, sau, seara, ascultînd fanfara În fața chioșcului. Dacă s-ar fi dus el Însuși la negustori, Maigret ar fi pus Întrebări care probabil că i-ar fi mirat. „I se Întîmpla să rostească cuvinte inutile? Se apleca vreodată ca să vă mîngîie cîinele? Vorbea cu femeile de la coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
am gîndit! — Aș fi curios să știu dacă se ducea În fiecare lună În același loc sau În locuri diferite. Sper să vă pot spune asta mîine. Poftă bună! Și o seară plăcută! Era ziua În care cînta fanfara În chioșc, și soții Maigret merseseră destul pe jos ca acum să se odinească pe un scaun. 4 Fusese gata cu cinci minute mai Îniante, nici el nu știa de ce. Poate că În dimineața aceea avusese mai puțin de citit În La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
același oraș, pretindea că nu știa nimic. Citea carte după carte, se uita la televizor, făcea piața, menajul, se plimba la umbra copacilor din parc, ca și cei veniți la cură, fără să vorbească cu nimeni, și asculta fanfara În fața chioșcului, privind În gol. Toate astea Îl derutau. În cursul carierei, cunoscuse ființe, bărbați sau femei, ținînd cu Îndîrjire la libertatea lor. Întîlnise maniaci care, retrași din lume, se ascundeau În locurile cele mai ciudate, uneori cele mai sordide. Dar chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
nici unul dintre ei, fiecare aborda altfel o problemă. Astfel, de cînd domnișoara În lila fusese sugrumată, Maigret se ocupase prea puțin de asasin. Nimic premeditat. Era parcă obsedat de femeia aceea, pe care o revedea stînd pe scaunul galben În fața chioșcului unde cînta fanfara, de fața ei prelungă, de zîmbetul destul de blînd, care contrasta uneori cu duritatea privirii. CÎteva mici nuanțe se adăugaseră acestei imagini după ce vizitase casa din strada Bourbonnais, aflase de șederea ei la Nisa, despre viața la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
aplecă și urcă primul În mașină. — Veniți, șefule? Maigret Înțelegea că Lecoeur nu voia să-l lase pe Pélardeau singur În spate. Apoi o porni pe străzi unde oamenii fugeau de ploaie sau se adăposteau sub copaci. Alții stăteau În chioșc, În locul fanfarei. Mașina intră În curtea poliției și Lecoeur Îi spuse doar câteva cuvinte polițistului de serviciu. Numai o parte din becuri erau aprinse pe culoare, și lui Maigret drumul i se păru lung. — Intrați. Nu e confortabil, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
îți îndeși mâna înăuntru, dorința învinge rapid orice tensiune legată de mâncatul în public, și din una, două, trei, patru înghițituri sandvișurile s-au dus. Apoi o iei spre birou, ștergându-te la gură cu mâneca și oprindu-te la chioșc să-ți cumperi niște bomboane mentolate fără zahăr ca să ascunzi mirosul de șuncă. Diminețile ți le petreci sortând scrisori și uitându-te la ceas până la 11.30, când e timpul pentru ceai. „Mor de foame“ îi spui tu atunci lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de vreo două ori pe săptămână, îți mai iei un sandviș. Și, în cele din urmă, la ora 6 după-amiaza, ziua ta de lucru s-a încheiat. În vreme ce-ți aștepți autobuzul care te duce acasă, dai fuga la chioșc și cumperi câteva batoane de ciocolată, care să-ți ajute pe drum, după care apare sentimentul acela familiar de teamă, care te cuprinde pe măsură ce te apropii de casă și de cele două perfecte colege de apartament ale tale. Nici serile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cum să exploreze World Wide Web, are loc o deviere de la această rutină - lucru pe care Jemima Jones îl urăște. Nici un sandviș cu șuncă în dimineața asta, pentru că acel curs se ține în West End, la mulți kilometri depărtare de chioșcul ei obișnuit. Dar cel puțin nu va trebui să meargă de una singură acolo, pentru că Geraldine o va lua de acasă - Geraldine cea care arată perfect și are un prieten bogat. ― N-o să iau afurisitul de metrou, spunea Geraldine ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
e industria filmului atât de minunată. A fost prin toate magazinele de pe 3rd Street Promenade. De mai multe ori. A fost în mallul din Santa Monica, la sectorul de alimente, și a stat acolo ceva vreme, absolut stupefiată de toate chioșcurile cu orice fel de mâncare pe care ți l-ai putea imagina: mâncare chinezească, japoneză, italienească, cafea de toate felurile, croasante, mâncare etiopiană, thailandeză. La sutele de mese așezate în centrul mallului stau sute de oameni, toți cufundați în porții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
obligați ale așeza cu fața la stradă și a le instala jgheaburi și burlane"1411. Pentru a limita consecințele unor posibile incendii, articolul 14 al regulamentului prevedea că, pe viitor, "construcțiile de lemn sunt cu desăvârșire oprite în tot cuprinsul orașului, afară de chioșcuri și pavilioane destinate a se așeza în grădini"1412. În același sens, la articolul 16 al regulamentului, se stipula că hornurile caselor "din tot cuprinsul orașului vor fi construite din cărămidă" și vor fi prevăzute cu "un foișor de grinzi
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
nici stâlpul pe care se ridica. — Uite-o pe sor-ta, Dorothy, spunea taică-su. Ea l-a ridicat și acum se duce spre docuri. Nick privea peste lac și vedea pădurea Întinsă de la mal, copacii mai Înalți din spatele ei, chioșcul În care se făcea paza golfului, ferma de pe dealurile golașe, căsuța lor albă printre copaci, plaja albă și malul ondulat, dar nu vedea nici un steag și nici un stâlp și nici un doc. — Vezi oile alea de pe deal? — Da. Se vedeau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mare și sănătos. Întotdeauna a fost mai slăbuț. Niciodată nu se îngrășa. Dar nu am fost nevoiți să îl ducem la un spital. Nu s-a îmbolnăvit. Încă din copilărie s-a ocupat de distribuția ziarelor. În apropiere era un chioșc de ziare Asahi. Vânzătorul a venit la noi și ne-a întrebat: Voi aveți doi băieți, nu ați vrea ca unul dintre ei să se ocupe cu distribuția de ziare?» Eiji a zis: «O să le împart eu.» De fapt el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
-l prezint pe Leo, fostul meu colaborator, făcu Carol prezentarea, indicând cu un gest al mâinii conținutul lăzii. Conștiincios, corect și competent, ca orice cadavru. Acum știu unde te-am întâlnit, spuse Filip, strănutând din nou. în parcul municipal, lângă chioșcul fanfarei. Treceam câteodată pe acolo în desele mele traversări ale orașului, ca mesager. Erai fotograf. Stăteai pe o bancă așteptând clienții, citind dintr-o carte sau uitându-te blajin cum se jucau copiii. De ce ai renunțat la meserie? Dar tu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
era nimeni. Doar propriile sale bocănituri preluate, amplificate și reverberate de labirintul întortocheat al ulițelor prin care părea că rătăcește fără scop precis. Pașii l-au dus însă în centrul labirintului, în parcul municipal. Se așeză pe banca lui, lângă chioșcul fanfarei, unde așteptase atâția ani venirea clienților doritori de "o imagine mai reală ca realul, un suvenir neprețuit, o piedică în calea uitării". N-avea nici o grabă. Avea toată noaptea înaintea lui. Se așezase pe bancă să simtă din plin
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]