10,040 matches
-
Părinții mei se așteaptă ca eu să mă ocup de telefoane când unul din apartamente apare în ziar. Vedeți voi, ei au o casă în Harold’s Cross, care în principiu a fost transformată în șase apartamente mici, ai căror chiriași vin și pleacă întruna. Că tot veni vorba, oricine citește asta și e de părere că afacerile imobiliare sunt floare la ureche ar trebui să discute cu ai mei. Nu e așa ușor cum pare. Mai ales dacă ai chiriași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
chiriași vin și pleacă întruna. Că tot veni vorba, oricine citește asta și e de părere că afacerile imobiliare sunt floare la ureche ar trebui să discute cu ai mei. Nu e așa ușor cum pare. Mai ales dacă ai chiriași ale căror cecuri se dovedesc periodic a fi fără acoperire sau își dau seama că s-au încuiat pe dinafară la trei dimineața. Apoi mai sunt cei care refuză să-și deschidă ferestrele, ce să mai zici de draperii, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de tare mă străduiesc. Vezi și tu că mă chinui. Dar trupul meu își amintește durerea. Din nou, nu ține de mine. Fiecare culege ce-a semănat. El se ridică și trece în salon, pe care-l împart cu alți chiriași. Ea stă întinsă în pat. Nu își dă seama că el îi lasă un bilețel. Nu mai ține minte cât a durat până a găsit biletul lui. S-a luat după el, așa cum un somnambul s-ar ține după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
blocului, urcau acolo cu liftul și apoi mergeau pe acoperiș până la biroul tatei la scara A. Formau un șuvoi de oameni în două direcții, ca și curenții marini de la geografie, calzi sus și reci jos. Ajunși în sfârșit la tata, chiriașii înjurau „blestematele de lifturi”, după care își vărsau năduful pe automobile, tramvaie, frigidere și așa mai departe. Era clar că, în statul nostru socialist, toate astea nu funcționau, iar dacă funcționau, erau exportate. Cine inventase mașinăriile acelea trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
jos din mașină. În privința asta, eu și cu Toni aveam aceeași părere. Deci nu mă mișcam de la locul meu și țineam pe genunchi bâta de baseball, pe care Toni o luase de acasă cu gândul să aibă «argumente puternice» contra «chiriașilor rău platnici». «Argumente puternice», spunea el, dar eu mă întrebam cum poate o bâtă de baseball să fie un argument puternic, când chiriașul rău platnic e înalt de doi metri și ține în mână un revolver. În mod evident, lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
bâta de baseball, pe care Toni o luase de acasă cu gândul să aibă «argumente puternice» contra «chiriașilor rău platnici». «Argumente puternice», spunea el, dar eu mă întrebam cum poate o bâtă de baseball să fie un argument puternic, când chiriașul rău platnic e înalt de doi metri și ține în mână un revolver. În mod evident, lui bâta îi dădea siguranță, iar siguranța lui îmi dădea siguranță și mie. Trebuia doar s-o ascund sub o pătură, ca să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pare să nu se fi dărâmat nimic. Noi, la operă, am întrerupt spectacolul, luminile s-au stins, publicul țipa. După frica din primul moment, m-am temut pentru voi.” „A, noi am supraviețuit cu bine. În colectiv. Tot efectivul de chiriași, adunat în mijlocul străzii. În frunte cu administratorul blocului. Adică eu. Ne era frică să nu ne înghită pământul sau să nu fim omorâți de propriile noastre apartamente. Ce ar fi fost de preferat?” „La noi, aici, nu s-a simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mai în vârstă, erau foarte drăguți. Au închiriat respectiva cameră cu anexele ei la un preț mult mai mic decât cel de pe piață, în ideea că în anul următor urma probabil să se mute nepotul lor la Tokyo și atunci chiriașul trebuia să părăsească locuința. M-au asigurat că pot să fac ce-mi place și că nu se vor băga în viața mea. Nagasawa m-a ajutat la mutat. A reușit să împrumute o camionetă ca să-mi car lucrurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
care un grup de foști implicați din ’68 Îl Închiria În comun, pentru a-și satisface trebuințele trupului. Dacă n-ar fi avut drept unic decor un manifest al organizației Inti Illimani, s-ar fi putut numi garçonnière. Unul dintre chiriași avea legături cu un grup ce utiliza arme, iar ceilalți nu știau că ei Îi finanțează cuibul. Așa că ajunseseră cu toții la Închisoare, timp de un an. Despre Italia ultimilor ani Înțelesesem foarte puțin. O lăsasem În pragul unor mari schimbări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
La școală lecturam din Heidegger, să-mi țin colegii la distanță. Acasă citeam Noica, să nu o sperii pe Sabina. Partea din spate a casei era ocupată de o familie simpatică de olteni-țigani, Zană, hoți din tată-n fiu. Erau chiriașii mătușii mele, tanti Cucu, care venea rar, cu un plasture pe ochiul lipsă. Clanul Zană ne mai invita pe la ei la masă, „să auziți și voi o muzică adevărată, nu d-aia sifilitică, Fetofăn ăla”. De fapt ne chemau ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ții și tu ca tac-tu și ca mătușî-ta, n-o să faci nicio scofală. Uite, eu am muncit la băcănie o viață întreagă, nu m-am distrat și, iacătă, mi-am făcut casă. Dacă arunci banii pe bomboane o să stai chiriaș toată viața. Vai de curu’ tău. Vezi dacă am fost strângătoare? Acum ajunge să scot capul pe ușă și să strig: salaaam! și pac! vine madam Ifrim cu salamu’! - Strângătoare cam peste poate, o întărâtă tanti Clemanza, care înghițise bomboanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o prostească pe ea cu chiria pe trei luni, își depozitaseră sutele de cărți tâmpite în rafturile ei împodobite frumos cu bibelouri și acum mai scapă de ei dacă poți. Pe viitor avea lecția învățată: n-o să mai accepte decât chiriași cărora o să le gătească ea. O să le ceară bani pentru carne pe trei luni înainte. Dacă o să vrea exclusiv carne dezosată, atunci pe șase luni. Prilejul se ivi de la sine. Am intrat în cameră ieșind de la baie și, cum erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o chirie mică pentru că picau pe capul unei băbuțe centrale și îi împuiau capul cu setea lor de cultură, cu seriozitatea și cinstea lor, cu faptul că ar fi putut oricând să-i repare ușile, broaștele, caloriferul, motanul, că sunt chiriași de bază, care vor să păstreze camera cel puțin un an. Bineânțeles că după cel mult trei luni, când fasolea și cartofii erau pe sponci, dispăreau. Niciodată fără să plătească, însă. În fond oamenii erau rezonabili: era vorba doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vrea. Vorbiți încet și feriți-vă să spargeți sau să răsturnați vreun lucru. În rest, parcați-vă și simțiți-vă ca la casa voastră. Cărțile de joc sunt acolo, jos, sub dormeză. Cafea, n-am! Nici suc! Nici crăpelniță! Auzi, chiriașule, coboară și Dănuț vocea, complice, dacă tot te duci, încearcă, barem..., hmm..., știi și tu..., cere-i o foaie, de palmares, pentru noi, adică, un fleac, o bancnotă de-o sută... Să văd ce se poate face. Ce zi este
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
oarbă, cu un prici, prelungită câțiva metri în semiobscuritate, ca o anexă improvizată, pentru eventuale patrupede domestice. De fapt, aceea era celula, spațiul cu destinație specială, pentru reținuți. În acea noapte, cotețul de un flintic de stea, avea un singur chiriaș, pe măsură, nespălat, împuțit, hirsut, zdrențăros, rufos și slinos, altminteri întrutotul familiar autorităților, ca și trio-u-lui de amici săltat de curând, în caleștile polițienești motorizate, din incinta Muzeului de Artă. Locatarul în discuție, Bogdănelu'-Nebunu', reținut încă de pe la micul dejun
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și batonul de roșu în cealaltă, ca o porumbiță bătrână și cochetă. ― Sărut mâna, doamnă Alexandrescu! strigă Titu amabil ca totdeauna, scoțând din buzunar cheia de la camera lui și potrivind-o în broască. ― Bonjur, bonjur, domnul... răspunse gazda încîntată de chiriașul ei, care se purta atât de cuviincios. Dar ce ești așa de grăbit? Poftim încoace nițel, că doar n-am să te mănânc, adăugă apoi cu glas de sirenă răgușită, continuând operația de pictură facială, în vreme ce Titu, din pragul camerei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sufletul: ― Nici n-am pomenit, atâta ce se vorbește pe aici despre țărani și mereu despre țărani. Toată lumea, pretutindeni, întruna: chestia țărănească, problema țărănească, să facem așa, să facem altfel... De ce atâta discuție? Până și la mine în curte, toți chiriașii, cum se adună la taifas, repede ajung la țărani, ș-apoi dă-i și dă-i cu problema și cu chestia... Barem un cizmar jidov și mai ales feciorul lui, care-i mare socialist, nu mă întîlnesc o dată să nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ia să meargă la cizmar cu ea, înainte de a se strica mai rău... Trecu, în capul gol, la Mendelson, în fundul curții. Din antreu, a mai auzit ciripitul doamnei Mimi; încă nu plecase. Cunoștea pe cizmar, de altfel, ca pe toți chiriașii ceilalți care, fiind toți săraci, alcătuiau un fel de familie mare, cam certăreață și zgomotoasă. Mendelson ocupa două cămăruțe, amândouă spre curte. Una avea fereastră, cealaltă ușă de intrare. Atelierul era în colț, după ușă. Aici ciocănea și cosea și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vrednic să fie și să nu se descurajeze. Doamna Alexandrescu plecase cu Jean la părinții lui, la o partidă de cărți cu prelungire. Era liniște desăvârșită; rareori pătrundea până la dânsul câte un țipăt sau vreo sudalmă din curtea cu mulți chiriași. Spre seară, tocmai când terminase de scris, auzi pași în antreu. Își închipui că trebuie să fie eleva lui, Marioara. Se bucură. După atâtea ore de muncă, era binevenită o ființă feminină, chiar și Marioara. Se repezi la ușă, să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dânsul să fie mai prudentă; ea răspundea că nu-i mai pasă de nimeni și de nimic, de vreme ce îl iubește. Titu se socotea vinovat față de ea și nu îndrăznea să fie energic și să-i explice că au să observe chiriașii din curte ori doamna Lenuța și se vor face amândoi de rușine. Teama lui s-a dovedit curând prea îndreptățită. Începuse a bănui ceva și Marioara Rădulescu, eleva lui, și chiar umbla să-l surprindă. Din fericire, într-o zi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dar n-a găsit chibriturile și pe ale lui le lăsase Lenuței să puie cutia pe gologanii de joc, că îi poartă noroc. Plictisit, era să plece cu mâna goală. Bâjbâind prin antreu spre ieșire, a auzit glasuri în camera chiriașului. O clipă a ezitat: cum să deranjeze pe om când poate să fie cu o damă? Pe urmă s-a gândit că de ce să fi făcut un drum degeaba numai fiindcă-i lipsește un chibrit. Și, totuși, Titu era singur
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
despre speranțele viitorului, când se va putea pecetlui dragostea... Observă totuși că doamna Alexandrescu nu insistă cum se temuse dânsul. Pe ea o interesa Jenică în primul rând. Și Jenică îi interzisese să mai primească pe Tanța cât va avea chiriaș pe Titu. De dragul lui Jenică doamna Alexandrescu rugă pe Titu să-și caute altă locuință, mai ales că tot era sfârșitul lunii. De altfel, și fără întîmplarea aceasta nu I-ar mai fi ținut, căci e posibil să aibă nevoie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
s-o izgonească din casă, dacă nu pleacă ea de bunăvoie. În două zile Titu își găsi o odaie mai bună, cu același preț, în strada Imprimeriei, aproape de redacție și mai în centru. Soții Gavrilaș, care aveau neînțelegeri cu niște chiriași, și erau hotărâți de vreo lună să se mute, tărăgănând numai din cauza tânărului Herdelea, descoperiră în aceeași stradă o locuință potrivită. Când îl duse să-i vază noul domiciliu, preotul Belciug îi zise: ― Bine c-ai scăpat de-acolo unde
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a izgonit-o definitiv bărbatul ei, că doamna Alexandrescu a căutat să facă scandal, că a venit la ei și s-a certat cu toți foarte urât, chiar Tanței i-a strigat în gura mare că s-a tăvălit cu chiriașul ei, că totuși Jenică a rămas bun despărțit de ea și s-a logodit îndată cu fata subdirectorului, că de altfel Jenică s-a purtat ca un adevărat cavaler, dezmințind energic ocările Lenuței față de părinții lui... Titu Herdelea a ascultat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
regretă mai mult e că, din pricina lichelei și a ofticoasei de soră-sa, a despărțit două inimi care se iubeau. Că Mimi, drăgălașa de ea, i-a mărturisit deschis, ca unei mame bune, din prima zi: "Mămico, tare-i simpatic chiriașul tău!" Și de atunci n-are peri în cap de câte ori i-a spus: "Mămico, mi-e drag și mi-e drag!" în sfârșit, acuma a dat Dumnezeu de a rămas liberă și Mimi, a scăpat și ea de Jenică, așa că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]