8,082 matches
-
crezând că i-o voi lăsa Phillipei și că o să dispar discret pe culoarele cu covoare moi. — Așa mi-ați spus după înmormântare... —Bineînțeles. Mi-a făcut semn cu mâna că nu mai trebuie să explic. Unde este? Am scos chitanța din geantă. Sir Richard deja o suna pe Phillipa. —Phill, dragă, adu-mi carnetul de cecuri, te rog. Repejor. A scos capacul stiloului. Phillipa a intrat, a pus carnetul de cecuri pe birou și s-a retras. — Să vedem despăgubirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Phill, dragă, adu-mi carnetul de cecuri, te rog. Repejor. A scos capacul stiloului. Phillipa a intrat, a pus carnetul de cecuri pe birou și s-a retras. — Să vedem despăgubirile. Oh - ce vorbe urâte, nu? Ia să vedem. Desfăcu chitanța. M-am făcut mică, amintindu-mi ce sumă scrisesem, dar Sir Richard nici măcar nu a clipit. M-am gândit că aș fi putut să o și dublez. A scris cecul, a făcut o semnătură înflorită, a suflat peste și mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
știi deja și dumneata. Corespondența care sosește la căsuța asta o ridică cineva de mai mulți ani de zile. Știu lucrul ăsta pentru că toate coletele primite de la o firmă de intermediere sosesc recomandate, iar la primire trebuie să semneze o chitanță și să prezinți un act de identitate. — Cine este? Un angajat al avocatului Requejo? am Întrebat. — N-am putut ajunge pînă acolo, Însă mă Îndoiesc. Ori mă Înșel eu de-a binelea, ori respectivul Requejo există În același plan ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mă Înșel eu de-a binelea, ori respectivul Requejo există În același plan ca fecioara de la Fátima. Îți pot spune doar numele cui ridică corespondența: Nuria Monfort. Am pălit. — Nuria Monfort? Fermín, ești sigur? — Am văzut cu ochii mei cîteva chitanțe. Pe toate apărea numele și numărul țidulei de identitate. Deduc, după fața de vomă pe ai căpătat-o, că această dezvăluire te ia prin surprindere. — Oarecum. — Pot să Întreb cine este Nuria Monfort? Angajatul cu care am vorbit mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
am uitat la ceas pentru a nu știu cîta oară și am constatat cu oroare că mai lipseau cîteva ore bune pînă cînd aveam s-o pot vedea - și atinge - din nou pe Bea. Am Încercat să pun În ordine chitanțele pe luna aceea, dar sunetul teancurilor de hîrtie Îmi amintea de foșnetul lenjeriei alunecînd pe șoldurile și pe coapsele palide ale doñei Beatriz Aguilar, sora prietenului meu din copilărie. — Daniel, plutești printre nori. Te Îngrijorează ceva? E vorba de Fermín
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
el, ridicându-se de pe scaun, „te rog, nota de plată...” Auzindu-l, un tânăr picolo În cămașă albă, pantaloni bleumarin și papion la gât se desprinse din perete și se apropie cu pași repezi de masă. Când acesta Îi Întindea chitanța, privindu-l drept În ochi, inginerul simți nevoia să-i pună această Întrebare: „Nu-i așa, tinere, că dimineața bunul nostru Dumnezeu are o formă perfect rotundă?” „Sigur că da”, răspunse tinerelul fără să stea prea mult pe gânduri. „Bravo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Ce faci, soro? Ești nebună? Nu știi ce simțitor e? (Îl trage de mână cealaltă pe Goe spre ea. Goe se dezechilibrează și cade cu nasul în jos și începe să urle. Tanti Mița plătește biletul. Controlorul îi taie o chitanță și pleacă). Mam’mare: Te mai doare nasul, puișorule? Goe: Nu... Mam’mare: Să moară mam’mare? Goe: Să moară! Mam’mare: Ad’ să-l pupe mam’mare că trece! (îl pupă pe vârful nasului așezâdu-i pe cap alt beret
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
cărți, să bem ceva și să ne convingem una pe alta că e În regulă să facem ceea ce facem. E o combinație de club de lectură și ședință de terapie. Scormoni prin geanta ei de umăr Tod și găsi o chitanță mototolită. Scoase capacul unui stilou Montblanc cu dinții și mâzgăli o adresă În SoHo și una de email. —Următoarea noastră Întâlnire e luni seara. Vino. Ți-am scris și adresa mea de email, În caz că ai Întrebări, dar nu prea ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
conferințele anticomuniste. Contracurente Roșii era o „firmă de șantaj” - „L-ar reabilita și pe Karl Marx dacă mălaiul e ca lumea”. Se zvonea că Satterlee fusese exclus din Brigada Allen pentru că încercase să pună la punct un sistem de mită: chitanțe de plată de la japonezii americani din lagărele de detenție în schimbul protejării proprietăților ce le fuseseră confiscate până în momentul eliberării din lagăr. Concluzia agentului Cathcart: Ed Satterlee era un bezmetic, dar unul foarte bogat și foarte eficace, extrem de versat când era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
certificat de donator de plasmă în care se menționa că Leo Bordoni, cu grupa de sânge AB-IV, putea să-și vândă din nou plasma pe 18 ianuarie 1950. Cardurile erau niște chestii de la cursele de cai - bilete de pariuri anulate, chitanțe, plicuri de chibrituri pe care erau scrise numele cailor favoriți și niște numere. Danny îi eliberă gâtul lui Leo Theodore Bordoni, răsplătindu-l pentru reacția avută la vederea ororii. Grupa de sânge și semnalmentele fizice îl scoteau de pe lista suspecților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și dumneata pe niznaiul? Pentru că n-a plătit taxa! ― Mă iertați că vă contrazic, dar a plătit-o! ― Cum așa, că eu nu știu nimic.... doar adineauri... ― Adineauri, mă scuzați, nu e acum! Pîrvule, arată-i, te rog, domnului subdirector chitanța... Poftiți... rata de 500 de lei achitată astăzi! ― Cum așa? făcu subdirectorul cu adâncă mirare, ridicîndu-și sprîncenele-i stufoase în chip de accent circumflex, ― Așa!... răspunse Ciurea sec și își văzu de treabă, în râsetele noastre pline de o nemaipomenită satisfacție
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
vocea. O sa le iau doar pe cele lila azi, îngaim în cele din urmă. Mulțumesc. — OK... Fata introduce un cod în casa de marcat. 89 de lire, vă rog. Cum doriți să plătiți? — Ăăă... card Visa, vă rog, spun. Semnez chitanța, îmi iau geanta și plec din magazin, ca teleghidată. Am reușit! Am reușit! Mi‑am controlat dorințele! N‑aveam nevoie decât de o pereche de pantofi, și nu mi‑am cumpărat decât una. Am intrat și am ieșit din magazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cafenie și o duc la casă. Costă 500 de dolari, ceea ce pare destul de mult; dar, dacă te gândești, și „un milion de lire italiene“ sună mult, nu? Și fac doar 50 de pence. În clipa în care vânzătoarea îmi întinde chitanța, chiar spune ceva de genul că e „un cadou“; iar eu zâmbesc radioasă, total de acord. Chiar un cadou! Vreau să zic, în Londra ar costa probabil... — Gina, te duci sus? mă întrerupe femeia, întorcându‑se către o colegă. Gina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
i arăt eu lui. Am să mă duc la Guggenheim chiar acum. În clipa asta. Imediat ce‑mi cumpăr fardurile și îmi primesc cadoul gratuit. Îmi umplu coșul cu tot felul de chestii de înfrumusețare, mă grăbesc la casă și semnez chitanța de credit fără măcar să arunc un ochi pe ea, apoi ies pe strada aglomerată. Așa. E 3.30, ceea ce înseamnă că am suficient timp să ajung la Guggenheim și să fac o baie rapidă de cultură. Excelent, de fapt, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
acomodare cu orașul. În plus, ce rost are să ai o limită de creditare foarte avantajoasă dacă n‑o folosești? Exact. Și o să pot trece totul în bugetul meu pe post de „cheltuieli imposibil de evitat pentru protocol“. În timp ce‑mi semnez chitanța, observ o fată în jeanși și cu pălărie uitându‑se la cărțile de vizită, și mi se pare că o știu de undeva. Mă tot uit la ea, și îmi dau seama și de unde. — Salut! zic, zâmbindu‑i prietenește. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
tuturor li s‑a tăiat respirația. M‑am uitat la mine, vrăjită. Fermecată de felul în care pot să arăt; de persoana care pot să fiu. Nu exista alternativă. Trebuia s‑o am. Trebuia. În clipa în care am semnat chitanța pentru cartea de credit... nu mai eram eu. Eram Grace Kelly. Eram Gwyneth Paltrow. Eram cineva strălucitor, care poate semna oricând în treacăt o chitanță de credit pentru mii de dolari în timp ce zâmbește și râde cu vânzătoarea, de parcă n‑ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fiu. Nu exista alternativă. Trebuia s‑o am. Trebuia. În clipa în care am semnat chitanța pentru cartea de credit... nu mai eram eu. Eram Grace Kelly. Eram Gwyneth Paltrow. Eram cineva strălucitor, care poate semna oricând în treacăt o chitanță de credit pentru mii de dolari în timp ce zâmbește și râde cu vânzătoarea, de parcă n‑ar fi cumpărat nimic. Mii de dolari. Deși, pentru un designer de talia Verei Wang, prețul e destul de ... Ei, e chiar foarte... O, Doamne, simt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
turcoaz, este o ramă foto din piele maro închis. O, Doamne. O, Doamne, de ce a trebuit să cadă? Fără să zică nimic, Suze se apleacă și culege o sacoșă de la Gifts and Goodies. O deschide și din ea cade o chitanță. În tăcere, scoate cele două cutii dinăuntru și o deschide pe fiecare, dezvăluind câte o ramă din tweed grena. Deschid gura să zic ceva, dar nu reușesc să articulez nici un cuvânt. — Bex... câte din astea ai? zice Suze într‑un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pantofi obține peste 1000 de lire, un set de bijuterii de la Dinny Hall se vinde cu 200 de lire, iar Tom Webster oferă 600 de lire pentru computerul meu. — Tom, zic agitată, când vine la podium pentru a‑și completa chitanța. Tom, n‑ar fi trebuit să dai atâția bani. Pentru un Apple Mac nou‑nouț? zice Tom. Face mai mult. Lucy mă bate de nu știu cât timp la cap că vrea propriul ei computer. Schițeaza un zâmbet. Sincer, abia aștept să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Și apoi voi fugi în America! Ce sè scriu, domnule plutonier major? îl întreb pe bèrbatul cu chip aspru, care, la celèlalt birou din încèpere, a scos din mapă să de polițist un chitanțier și a început sè-și verifice toate chitanțele cu amenzi pe ziua de astèzi, Din când în când, atunci când foile chitanțierului nu se lasè ușor manevrate, plutonierul major scuipè zgomotos între degete, Stiti dumneavoastrè, spune, ridicându-și, nemulțumit de întrerupere, capul, Are chipiul dat mult pe spate, semènând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de date personale, L-aș mai întreba pe atoateștiutorul plutonier major dacè sè scriu în declarație despre AnM și despre natura relației ei extraconjugale cu mine, dar, deocamdatè, tac și aștept, n-aș vrea sè-l întrerup din nou de la numèratul chitanțelor, dupè întrebarea cu buletinul și cu numèrul de la casè bietul om a trebuit s-o ia din nou de la capèt cu numèrètoarea, Timpul trece, Corina mè așteaptè, copilul îl așteaptè pe Moș Crèciun, ar fi bine sè-i dau un telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
întârziem amândoi, adicè, Matei cu bradul! Poate cè brazii vii mai vorbesc, dar cei retezați de securea tatèlui lui Ilarie, Sè aștept respectuos și sè-l rog pe plutonierul major sè-mi dea voie sè dau un telefon, Doamne, dar ce de chitanțe a tèiat astèzi! Sè se fi înmulțit infractorii chiar în ajun? sau o fi chitanțierul pe toatè luna? Și abia azi o fi având règaz sè-și facè inventarul, e sfârșit de lunè, sfârșit de an, sfârșit de chitanțier, sfârșitul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Unul dintre cei mai periculoși dintre teroriștii moralei publice a cèzut în plasă poliției, pe èsta, însè, îl rezolvè plutonierul major, are el grijè! Deocamdatè plutonierul major revine cu filosoficè resemnare sisificè la procesele verbale pe care le comparè cu chitanțele, așteptând ca eu sè scriu o datè afurisita aia de declarație! Dar plutonierul major nu stie cè Matei, pentru a înțelege cum a fost el în stare sè iasè în lume la volanul mașinii roșii, deși a fost, vè rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
senzația de vomă a fost înlocuită de gâlgâitul unui hohot de râs, care s-a comprimat, la suprafață, într-o pufnitură reprimată. Deborah părea ușor nedumerită. Ce găsești de râs? Clătinând din cap la gândul propriei naivități, Julia a semnat chitanța de card și i-a returnat-o chelnerului. — Știi, am venit încoace așteptându-mă să cazi răpusă de șarmul meu, să-mi accepți umilă și recunoscătoare mâna întinsă de prietenă. Dar te-ai dovedit a fi o adevărată revelație - de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ora asta?! Rafael își amintește că-l cheamă Matei pe moșneag. Matei și nu mai știu cum. Paznicul îi strigase numele întreg când îl scrisese în carnețel și-i trecuse pe la urechi când intrase în apă. Îi tăiase tichet și chitanță. Are omul și carnețel, și chitanțier. Un pistol și o pereche de cătușe i-ar mai trebui... Oricum a pus-o, drept pentru care bătrânul nu mai prididește răstindu-se: — Io am dat niște bani, dom’le, am plătit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]