2,428 matches
-
un moment, iar apoi, dintr-odată, pe atât de neașteptat de violent pe cât de liniștit fusese până atunci, a început să se zbată. Bineînțeles că am slăbit strânsoarea imediat, dar nu înainte ca acel cioc nemilos să-mi lase o cicatrice pe piept. A zburat. L-am privit cum se îndepărta; s-ar putea spune că o parte din mine a zburat odată cu el. — Vultur-în-Zbor. Vocea era cea a Prepelicarului. Privise totul în liniște. — Acesta este numele tău. Vultur-în-Zbor. Pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
terminase. Fusese prea slab ca să provoace stricăciuni. Visase - un coșmar. Stătea pe o stâncă neagră, vopsit în culori de război din cap până-n picioare, strângea în mână un tomahawk, îl agita zadarnic către vulturul care-l ataca neîncetat, lăsându-i cicatrici pe corp și ciugulindu-i carnea, în timp ce în valea de sub el stătea o siluetă fără chip, lungă, neagră, pleșuvă și cu inele cu piatră pe fiecare deget, care râdea și râdea și iar râdea: râsul lui Deggle. Camera era încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se frângea ca o crenguță. Vultur-în-Zbor s-a trezit de mai multe ori în timpul nopții, pentru că pământul era și tare, și grunjos. Simțea o mâncărime pe piept. Se scărpină somnoros și se gândia, în timp ce se cufunda din nou în somn: Cicatrice nenorocită. Acea cicatrice nenorocită îi juca uneori feste. O altă dimineață a zilei lui Tyr. Cețoasă Virgil Jones se simți scuturat ușor, ca să se trezească. O văzu pe doamna O’Toole zâmbindu-i și spunând: — E timpul să te trezești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o crenguță. Vultur-în-Zbor s-a trezit de mai multe ori în timpul nopții, pentru că pământul era și tare, și grunjos. Simțea o mâncărime pe piept. Se scărpină somnoros și se gândia, în timp ce se cufunda din nou în somn: Cicatrice nenorocită. Acea cicatrice nenorocită îi juca uneori feste. O altă dimineață a zilei lui Tyr. Cețoasă Virgil Jones se simți scuturat ușor, ca să se trezească. O văzu pe doamna O’Toole zâmbindu-i și spunând: — E timpul să te trezești, iubire. Se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
zise ea. — Știi, răspunse Nicholas Deggle, s-ar putea să ai dreptate. — Ai fost deștept că ai gonit stafia, îi zise ea, plină de admirație. — Ce stafie? întrebă Deggle. — O, nu face pe modestul! Știi tu. Spectrul lui Grimus, cu cicatrice pe piept. A! zise Deggle. Stafia aia. Era evident că Jones plecase undeva cu Vultur-în-Zbor. Dar unde? Se omorâseră unul pe celălalt? Fuseseră până într-atât de nebuni încât să încerce să treacă de Efect? — Un lucru e sigur, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pentru victoria lui. Aștepta cu atâta nerăbdare confruntarea, că nici n-a stat să se gândească la faptul că știa prea puține din regulile bătăliei sau din scopurile adversarului său. De-acum intrase în joc. Asta era tot ce conta. Cicatricea de pe piept îl mânca. Observat că degetele lui Virgil Jones, atunci când nu se agățau de smocurile de iarbă, rămâneau strâns încleștate. La mică distanță în spatele lor, silueta ascunsă a Mediei îi urmărea, păstrând distanța, dar fără să-i piardă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
întorcându-se către Vultur-în-Zbor. E timpul să afli totul despre Virgil Jones. Era de mult timpul să afli ce mare prost ești dacă ai încredere în el. Rămaseră acolo un moment, pătimașa Liv, cea plină de ură, și Vulturul cu cicatrice și fără culoare, în timp ce Virgil mormăia și se clătina, croindu-și drum cu greu prin jurul lor, enervat de prăpastia dintre încercare și reușită. Spații vaste le despărțeau viețile. Vultur-în-Zbor aproape că putea să vadă hăurile. Și totuși exact acele spații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
te numesc regele păsărilor pământești. Tu ar trebui să fii următorul stadiu al ciclului, următorul purtător de flamură, Hercule urmându-i lui Atlas. Trăind, suntem prinși în iureșul morții. — Și dacă refuz? întrebarea ieși pe neașteptate de pe buzele pline de cicatrici ale lui Vultur-în-Zbor. E înfricoșător atunci când megalomania îți dă ocol. — Tu ești următoarea viață a păsării Phoenix, repetă Grimus. Moartea Phoenixiană. — Cum să refuzi? întrebă Grimus după o pauză. Gândește-te la viața ta. Vei vedea că am modelat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a povestit de Pu. Îl ascultam fără interes, ușor uimit doar de întâmplare. Credeam că viața le potrivește astfel spre a-și bate joc de mine, spre a mă umili, dacă de rănit nu mă mai putea. Eram tăbăcit de cicatrici, nu mai avea nici un haz o nouă rană. O știa și viața, plictisită și ea de mine. Trăiam, în vremea aceea, amorf. Nu mai primeam nici un semn din afara mea. Fără dureri, fără bucurii, fără spaime, tristeți, gânduri spre un altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
plecînd În acel vehicul de un lux nemărginit și, cînd Își căută În inimă, simți numai tristețe. În acea seară, În timp ce lua cina cu Sophie (care purta rochia și pantofii cei noi și nu prezenta aproape nici un semn și nici o cicatrice), se Întrebă unde greșise de data asta. Tocmai cînd Dumnezeu Îi Înapoia un fiu, venea Aldaya și i-l lua. — Scoate-ți rochia asta, femeie, că parcă ești o stricată. Și să nu mai văd vinul ăsta pe masă. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
duc la Hospital del Mar și să-i fac o encefalogramă, ca să ne liniștim, Însă cred că nu există riscuri și că domnul Romero de Torres va fi ca nou În cîteva zile. Dacă e să judecăm după semnele și cicatricile de pe trup, omul ăsta a scăpat din situații mai rele și e un supraviețuitor din cap pînă-n picioare. Dacă aveți nevoie de o copie a expertizei ca să depuneți plîngere la poliție... Nu va fi necesar, l-am Întrerupt. — Tinere, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
stoică a santinelei de gardă postată În fața librăriei de distingea În zare. CÎnd m-am apropiat de ceasornicăria lui don Federico Flaviá, am băgat de seamă că ceasornicarul ieșise În prag să privească răpăiala. Încă i se vedeau pe chip cicatricele rămase În urma trecerii pe la chestură. Era Îmbrăcat Într-un costum impecabil din lînă cenușie și ținea În mînă o țigară pe care nu se deranjase s-o aprindă. L-am salutat cu mîna și mi-a zîmbit. — Ce ai tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
auzit pași care se apropiau de ușă și am dat fuga să mă ascund pe palierul mansardei. De acolo l-am putut zări pe vizitator. Un om Îmbrăcat În negru, cu trăsături ce sugerau indiferență și buze subțiri ca o cicatrice deschisă. Avea ochii negri și lipsiți de expresie, niște ochi de pește. Înainte să dispară pe scări În jos, s-a oprit și și-a ridicat privirea spre penumbră. M-am lipit de perete, ținîndu-mi răsuflarea. Vizitatorul a rămas acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
un spectru și nimic mai mult. Însă anii au trecut În pace. Timpul trece cu atît mai grabnic cu cît e mai gol. Viețile lipsite de semnificație ocolesc pe departe, asemenea unor trenuri ce nu opresc În gară. Între timp, cicatricele războiului se Închideau prin forța Împrejurărilor. Am găsit de lucru la două edituri. Îmi petreceam cea mai mare parte a zilei În afara casei. Am avut amanți fără nume, chipuri disperate pe care le Întîlneam Într-un cinematograf sau În metrou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lunile treceau, m-am deprins să confund rutina cu normalitatea, iar cu timpul am ajuns să cred că planul meu fusese perfect. Sărmană neroadă. 12 1945, un an al cenușei. Nu trecuseră decît șase ani de la sfîrșitul războiului și, cu toate că cicatricele acestuia se simțeau la fiecare pas, mai nimeni nu vorbea pe față despre el. Acum se vorbea de războiul celălalt, mondial, care Împuțise lumea cu o duhoare de hoit și de mîrșăvie de care nu mai avea să se descotorosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ca fiind al soțului său, Pedro Sanmartí Monegal. CÎnd socrul defunctului a primit vestea În azilul de la Bañolas, a mulțumit cerului și și-a spus că de-acum putea muri Împăcat. 13 Julián a scris cîndva că lucrurile Întîmplătoare sînt cicatrice ale destinului. Nu există lucruri Întîmplătoare, Daniel. SÎntem marionetele propriului nostru inconștient. Ani la rînd voisem să cred că Julián continua să fie bărbatul de care mă Îndrăgostisem, sau cenușa acestuia. Voisem să cred că o vom scoate la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
rînd, așezați lîngă foc. Julián mi-a mărturisit că Încercase să se apuce din nou de scris, Însă nu putea. Își amintea vag propriile cărți ca și cînd le-ar fi citit, ca și cînd ar fi fost opera altcuiva. Cicatricele Încercării sale erau vizibile. Am descoperit că Julián arunca În foc pagini pe care le scrisese cu febrilitate În intervalul cît nu ne văzusem. Odată, profitînd de absența lui, am recuperat un teanc de file din cenușă. Vorbea despre tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Întâlniseră de câteva ori În timp ce se plimbau prin curte, foșnindu-și pașii printre frunzele căzute pe alee. Braic ocolea chiștoacele de la distanță, temându-se deopotrivă de apă și de foc. Fața lui era pe jumătate arsă, iar mâinile acoperite de cicatrici. Omul-paie avea oroare de singurătate și de oglinzi, care aveau proprietatea de a-l multiplica În mii și mii de exemplare, transformându-l Într-un stog de fân sau Într-un acoperiș strâmb, alunecat peste o parte din sprânceana dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de apă rece În creștetul omului de paie Braic, transformat mai Întâi Într-un balot, apoi În stivă și apoi În acoperiș, reușind să stingă la timp focul ce tocmai ajungea la subsuori. Din pricina aceasta, omul-paie se alegea cu nenumărate cicatrici. Legat de toate aceste operațiuni destul de complicate ce se petreceau de obicei după miezul nopții, omul Braic avea temerile sale. Trezindu-se Înconjurat de beznă cu chibritul aprins În mână, el se repezea la geam, Încercând să deschidă oberlihtul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
bonificații era foarte mare. Buzz intră. Hughes era așezat în spatele biroului lui Gerstein și se uita la fotografiile de pe perete: profilurile seminude ale starletelor de la Gower Gulch. Era îmbrăcat în obișnuitul său costum alb cu dungulițe și avea obișnuitele sale cicatrici - urmele rănilor din ultimul accident de aviație. Tipul le punea în evidență ungându-le cu cremă. Credea că îi conferă un anumit prestigiu. Dar nici urmă de Herman Gerstein sau de secretara lui. Buzz renunță la formalitățile la care recurgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
când refuză o slujbă la un centru de recoltare a sângelui. Așa că povestea cu marele juriu are de-a face cu una din primele trei chestii. Pun pariu că-i vorba de bani. Hughes se înroși, ducându-și degetul la cicatricea lui preferată, cea dintr-un accident de avion, pe care o fată simplă din Wisconsin o iubea extrem de mult. Atunci ești de partea mea, Turner? — Sigur, domnule! Hughes zise: — Cei de la AUFT lucrează pentru Variety International, RKO, trei alte studiouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ajunge televiziunea. Suntem bătuți măr la box office și îi vrem acum pe cei de la Teamsters - în ciuda AUFT-ului Roșu și a contractului lor al naibii de solid. — Păi, cum poți s-o dai cotită? Hughes îi făcu cu ochiul. Cu toate cicatricile alea ale lui, arăta ca un copil bătrân. — Există în contract un paragraf scris cu litere mici în care se spune că cei de la AUFT pot fi dați afară dacă se dovedește că s-au dedat la acte criminale. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu Marty și la spargerile din ’43 și ’44? Bordoni zise: — Domnule, a fost o conversație de două minute și habar n-aveam că Marty făcea așa ceva și înainte. — A pomenit de vreun partener cu fața arsă sau plină de cicatrici? La ora asta trebuie să aibă vreo douăș’cinci, treizeci de ani. — Nu. Marty era întotdeauna foarte secretos. La Q. eram singurul lui amic. Și am fost surprins când am aflat că are un partener mai de demult. Marty nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îi căzu și îl trecură fiorii. Audrey râse și urmări cu degetul cum i se face pielea de găină pe brațe, apoi își trecu mâinile peste părțile pe care Buzz și le ura: burta ca un pepene, chiflele de la șolduri, cicatricile tăieturilor de cuțit care se pierdeau în părul de pe piept. Când începu să-l lingă acolo înțelese că n-o deranjau. O ridică în brațe, ca să-i arate cât era de puternic - picioarele mai-mai că îi cedară -, apoi o așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
zăcea acolo calmă și nemișcată. O venă de pe dosul brațului fetei zvâcnea sub degetul lui, singurul indiciu că încă mai ardea pe dinăuntru. Pieptul lui se umflă. Încercă să se gândească ce să spună. Audrey trăgea linii cu degetul pe cicatricile lăsate de cuțit. — S-ar putea ca treburile să se complice, spuse Audrey. Buzz își recăpătă suflul. — Înseamnă că deja te gândești la ce va urma? Audrey își întinse degetele ca pe niște gheare de animal și se prefăcu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]