2,402 matches
-
să le Îmbrac... (pieptănându-se În fața mesei de toaletă.) Una-i o fustiță largă cu pantalonași, cealaltă un costum de baie dintr-o bucată. Sunt fermecătoare În ambele. CECELIA: Te bucuri că ieși În societate? ROSALIND: Bineînțeles. Tu nu? CECELIA (cinică): Ești bucuroasă, fiindcă vei putea să te măriți și să locuiești În Long Island, cu tinerii căsătoriți care trăiesc intens. Vrei ca viața să fie un lanț de flirturi, În care fiecare verigă să fie un bărbat. ROSALIND: Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
al celor trei săptămâni de beție, Încât se simțea secătuit din punct de vedere afectiv. Oamenii și Împrejurările pe care și le amintea ca fiind calme sau delicat de artificiale păreau să-i promită un refugiu. A scris o povestire cinică, În care descria Înmormântarea tatălui său, și a expediat-o unei reviste, primind În schimb un cec de șaizeci de dolari și o invitație să mai trimită și altele, scrise În același ton. Asta i-a gâdilat orgoliul, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
constat că ai din nou păreri ferme În legătură cu ceva. - Am, a recunoscut În silă Amory. Totuși, când văd o familie fericită, Îmi vine rău de la stomac. - Familiile fericite Încearcă să-i facă pe oameni să se simtă rău, a observat cinic Tom. TOM CENZORUL Erau și zile când Amory asculta. Mai ales acelea când Tom, Învăluit În fum, recurgea la asasinarea literaturii americane. Nu găsea suficiente cuvinte potrivite. - Cincizeci de mii de dolari pe an! exclama el. Dumnezeule! Și uită-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
club de pe Fifth Avenue și spunându-i ceva tovarășului său, cu o Înfățișare de profund dezgust. Probabil, se gândise Amory, ceea ce spusese era: „Dumnezeule! Ce oribili sunt oamenii!“ Amory nu se gândise niciodată În viață la săraci. Și-a spus cinic că era complet lipsit de simpatie omenească față de ei. La astfel de oameni O. Henry găsise romantism, patos, iubire și moarte; Amory vedea doar bădărănie, murdărie fizică, prostie. Nu s-a Învinuit de nimic: nu-și mai reproșa de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și nu, heruvimul meu, trebuie să nu intervenim brutal în cursul firesc al vieții lui. Domnul Popa a ajuns la mormântul Contesei. Parcul ăsta îl întristează puțin, nu-și dă seama exact dacă din cauza oamenilor care-și plimbă fericiți, aproape cinici, câinii lor vii, sau din cauza copiilor care țipă, se joacă, cad, mănîncă întruna și sunt plini de muci. Uite unul care aleargă spre el. Domnul Popa vrea să fie singur, să se gândească la Contesa, să-și pună ordine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
scoțând un oftat adânc. Dacă am luat în considerare și posibilitatea ca însuși fiul meu să fie făptașul, nu? Mă cântări cu privirea și apoi completă: Nu m-am înșelat în privința dumitale, nu-i așa? E exact genul de întrebare cinică pe care speram să mi-o adresezi. Acum știu că pot avea încredere în dumneata. — Ca un detectiv să fie cinic e la fel de normal precum e pentru un grădinar să aibă îndemânare, Frau Lange. Uneori mă bagă în bucluc, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu privirea și apoi completă: Nu m-am înșelat în privința dumitale, nu-i așa? E exact genul de întrebare cinică pe care speram să mi-o adresezi. Acum știu că pot avea încredere în dumneata. — Ca un detectiv să fie cinic e la fel de normal precum e pentru un grădinar să aibă îndemânare, Frau Lange. Uneori mă bagă în bucluc, dar de cele mai multe ori mă împiedică de la a subaprecia oamenii. Așa că mă veți ierta, trag nădejde, dacă sugerez că acesta ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
te-ai duce să faci rost de unul, Becker. Becker era înalt, cu ochi albaștri, mici și plictisiți, cu o fâșie subțire de păr blond, nasul ca de câine și un zâmbet batjocoritor aproape ca de maniac. Avea o expresie cinică a feței, care îi reflecta firea. În conversația de zi cu zi a lui Becker era mai multă blasfemie împotriva frumuseții divine a vieții decât ai fi găsit în mijlocul unei haite de hiene flămânde. Gândindu-ne că era încă prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de autoritate. Trăsătura de caracter întreține, poate, o legătură foarte îndepărtată cu dorința abderitană de a se elibera de temeri și angoase: să presupunem așadar dorința unei terapii materialiste de a crea o suveranitate inoxidabilă, chiar și cu prețul insolenței cinice. Astfel, în prezența lui Nicocreon din Salamina, un tiran din Cipru care amenință să-l pedepesească pentru șotiile sale punând să fie zdrobit într-o piuă, Anaxarh răspunde că satrapul poate să-l condamne la o asemenea pedeapsă, dar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ba chiar a fi filosof idealist ori materialist, sau a merge la Lyceu ori în Grădină, a trăi ca un epicurian, a te reclama de la hedonism, a suporta cu stoicism, a reacționa cu scepticism, a te comporta într-un mod cinic sau chiar senzualist, pragmatic ori utilitarist, ca să nu mai vorbim de a te plimba ca un peripatetician sau a fi socratizat îceea ce corespunde exact contrariului unei povești de iubire platonică): iată tot atâtea ocazii de a da naștere la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
funcționează și ei ca niște personaje conceptuale: unul exprimă cinismul, celălalt hedonismul. Figurile lor, asemenea cu niște personajele de teatru, par a-i servi, dar, de fapt, cel mai adesea îi deservesc. Paradoxal, eu aș spune că Diogene nu era cinic, nici Aristip hedonist, dacă ne limităm la neînțelegerile și aproximările asociate cel mai adesea cuvintelor și numelor proprii reduse la niște caricaturi. Astfel încât greșesc cei care-i cantonează pe Diogene și pe Aristip în rolul de mici socratici, sau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Aristip face școală dăinuind, citat în semn de complicitate și de bunăvoință în operele câtorva filosofi ca un punct de raliere, o ocazie de conivență. Influența lui reală încă nu a fost scrisă... MOMENTUL AL PATRULEA PLĂCEREA DORINȚEI îMPLINITE: CONSTELAȚIA CINICĂ VII DIOGENE și capacitatea de „a te bucura de plăcerea filosofilor” Lătratul conceptului. Cirenaicii și cinicii împărtășesc un mare număr de poziții ideologice și filosofice. Pe fondul antiplatonician, ca și pe baza formei teatrale, subversive, vesele și ludice, ei sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
fără să fi deranjat niciodată pe nimeni... Protagoniștii triunghiului subversiv împărtășesc așadar un antiplatonism deconstruit printr-o gestă care cuprinde humor, ironie, zeflemea, jocuri de cuvinte și alte năzbâtii verbale bazate pe omofonii. Antistene, cel dintâi, părintele fondator al școlii cinice - zis „Adevăratul Câine” -, afirma ca un nominalist sadea că vedea mulți cai, cu siguranță, dar nu și cabalinitatea platoniciană. Ideea de cal nu există, pentru că există doar realitatea pe care o denumește ea. Mai târziu, și pe baza aceluiași principiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
există, nu-l întâlnești niciodată - de unde și căutarea infructuoasă cu felinarul. în schimb, acesta luminează cât se poate de mulți indivizi și cât se poate de multe singularități: tâmplarul, retorul, muzicianul, sportivul, perceptorul, delatorul. Același Platon este victima altei năzbâtii cinice într-o zi când perorează în public și definește - din nou! - omul drept un biped fără pene. Fără să fie descumpănit și fără să renunțe la calmul său proverbial, Diogene îi aruncă la picioare un pui de găină jumulit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cetate guvernată după bunele sale principii, să-l bage pe Diogene la închisoare sau chiar să-i ofere o cupă de cucută. Pentru că, după cum ni s-a transmis de-a lungul veacurilor prin celebra anecdotă, așa acționa în public filosoful cinic, folosindu-și penisul pe post de obiect filosofic. Să nu se îngrijoreze nimeni, o făcea pentru o cauză nobilă: edificarea cetățenilor! Lecția ar fi putut fi servită cu mai puțină teatralitate, emfază sau șiretenie ironică, dar concluziile ar rămâne aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
te sinchisești de privirea și de judecata aproapelui, primă condiție pentru a ajunge la o adevărată înțelepciune. Ca buni discipoli, Crates și Hipparhia se execută și, în chip de lucrări practice, se împreunează în piața publică, contribuind astfel la gesta cinică, deja bogată în evenimente... Ce spune anecdota, în esență? Că nu-ți poți afla fericirea urmând calea trasată de nomos, că trebuie să urmezi îndemnurile naturale și să-ți asumi apoi singurătatea efortului filosofic, care te condamnă la privirile dezaprobatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ochii tuturor celor care cred că vor obține plăcerea lăsându-se în seama dorințelor când, de fapt, el înseamnă în primul și în primul rând stăpânirea dorințelor, dominarea, conducerea lor. Hedonismul obligă la forță și nu tolerează nicio slăbiciune. Corpusul cinic rămâne incert. Dispunem de o mână de fragmente care permit niște concluzii asupra subiectului. Abia niște conjecturi, niște ipoteze, niște supoziții. Un text ciudat al lui Diogene Laerțiu - îndepărtat fără nicio explicație de critica universitară cu un simplu gest de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
doar cazanele în care-i fierbe pe anumiți oameni pentru a-i întineri pe alții, Diogene celebrează puterea dobândită asupra propriei ființe prin solicitările la care este supus trupul. Odată trupul și sufletul reconciliate în, prin și pentru efort, filosoful cinic îndeamnă la o stăpânire absolută de sine: fie că este vorba de dorințele, instinctele sau pulsiunile individului, scopul este de fiecare dată același: cunoașterea și stăpânirea propriei ființe. Pentru aceasta, el îndeamnă și la o purificare a plăcerilor: de unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
apare o altă plăcere mai fină, mai subtilă, mai densă: doar filosoful o poate cunoaște. -4Plăceri care țin de a avea, plăceri care țin de a fi. Compararea anumitor texte permite o mai bună înțelegere a funcționării interioare a gândirii cinice. Sigur, Antistene asimilează plăcerea cu răul suveran, el ne îndeamnă să ne ferim de toate plăcerile, oricare ar fi ele, și stigmatizează voluptatea identificată cu slăbiciunea. Numai că, în același timp, frecventează bordelul și se justifică spunând că, atunci când simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
noi posibilități de existență, creator al unor noi virtuți, propagator al unor idei novatoare, revoluționând filosofia, gândirea, coborând pe pământ și pentru toți o practică oficială altădată confiscată de elite, sintetizând curentele subversive și alternative - atomismul abderitan, hedonismul cirenaic, asceza cinică, antiplatonismul militant -, Epicur nu putea decât să displacă. încă din timpul vieții, el a avut de înfruntat o proastă reputație teribilă: Timon este primul care-l asociază cu un porc. Imaginea va dăinui, popularizată prin cea de-a patra Epistolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Aristip, de exemplu; era, de asemenea, neîndurător, se zice, cu membrii corporației filosofice, însă aici este vorba de o practică agonică obișnuită în acest mediu în care școlile cunosc nu atât coexistența, cât competiția: faptul de a trăi ca platonician, cinic, stoic sau epicurian implică și alte interese decât cele ale simplelor practici teoretice... Proxenet, hoț, bețivan, mâncău, afemeiat, venetic, necioplit, oportunist, obscen, dezmățat, suferind de tulburări de caracter: cam multe defecte pentru un singur om! Prea multe pentru ca toate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Socrate. De asemenea, câteva pagini consacrate lui Antistene. Asupra lui Socrate însuși, a se vedea sinteza greu de depășit, dat fiind enciclopedismul ei, a lui Jacques Mazel, Socrate, Fayard, 1987, precum și Pierre Hadot, Eloge de Socrate, ed. Allia, 1998. * ** Memoria cinică. Cinicii dispun de doxografia lor grație valoroasei lucrări a lui Léonce Pagnet, Les Cyniques grecs. Fragments et témoignages, Ed. de l’Université d’Ottawa, 1975. Un excelent studiu universitar, foarte dens, al Mariei-Odile Goulet Cazé, L'Ascèse cynique. Un commentaire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
din urmă! Te uită, vastele păduri Stau veștede sub greaua turmă Pe nori haotici și obscuri. Te uită, soli ai crustei albe Ce-o să se-așeze, de pe-acum În dantelări de fine salbe, Pe tufă umedă, pe drum. Un cinic puf au nins scaieții... Și totuși, iată-mă venit În fața toamnei și-a tristeții Cu gândul iarăși ispitit, 76 De-avîntul surd care destinde Tot mai departe largu-i zbor Deasupra zărilor murinde, A sumbrei văi, a tuturor. II De-a lungul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în orice privință, chiar și atunci când este înșelat! -Știu că l-ați apărat în Sinedriu învățate! -L-am apărat împreună cu bătrânul Nicodim fiindcă consider că Iisus era nevinovat. Caiafa a fost nu numai nedrept când i-a hotărât moartea, ci și cinic prin mascarada de proces pusă la cale și care a încălcat orice norme ale legii. De aceea Caiafa și mare parte din Sinedriu s-au pus în afara legii prin faptele lor, ba mai mult, aș putea spune că în fruntea
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 5 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361542_a_362871]
-
Există două șanse: Republica a IV-a și Regat. Cu orice alt președinte, scos din pălărie, rămâne numai varianta continuării Republicii a III-a. Cu Elodia - sezonul 7, în prim plan! Se împlinește, totodată, termenul maxim dat de gurul Tache, cinicul ideolog al feseneului, pentru trezirea „stupid people”. Știa că 2014 va fi Anul Luminii!?! Se deschide o nouă fereastră pentru România. Vom rata și această ofertă, așa cum am mai făcut-o în Duminicile Orbului anterioare? Cine înțelege șansa schimbării va
TABLETA DE WEEKEND (51): DESPĂRŢIREA DE REPUBLICA A III-A (OBIECTIV 2014) de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363799_a_365128]