2,426 matches
-
zorilor, revenise grăbit în casă, îmbrăcase armura și pusese mâna pe spadă. Cu o trupă de numai treizeci, patruzeci de oameni, se grăbi să lupte alături de Nobunaga. Diversele unități ale clanului Akechi blocaseră toate străzile care duceau la Templul Honno. Ciocnirea cu compania lui Nagato începu într-un colț al zidului înconjurător din apus, dezvoltându-se într-o aprigă luptă corp-la-corp. Răzbind printr-o mică patrulă, mica grupă a lui Nagato abia dacă le putea face față, iar guvernatorul și fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
au încercat o acțiune complet diferită: să taie retragerea inamicului. Așa cum se așteptaseră, atacul lateral a interceptat unitatea lui Matsuda și l-a plasat pe generalul acesteia, Matsuda Tarozaemon, drept sub ochii lor. Coliziunea a fost mult mai violentă decât ciocnirea din vârful muntelui. Oamenii se luptau corp la corp printre brazii și bolovanii presărați pe povârniș. Armele de foc erau prea stânjenitoare, așa că lupta se purta mai mult cu lăncile, spadele lungi și halebardele. Unii cădeau în prăpăstii, încleștați la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ținteau inamicul, dar în loc de a-și retrage lăncile și a izbi din nou le era mult mai simplu să le țină ridicate și să lovească, într-un efort de a împiedica dușmanii să-și înceapă măcar urcușul pe țărm. Apriga ciocnire se produse în mijlocul râului, lovindu-se lănci de lănci, lănci de spade lungi și chiar lănci de cozi ale altor lănci. Oamenii îi împungeau pe ceilalți și erau înjunghiați la rândul lor. Soldații țipau și se luau la trântă, unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
aceea, îi convocă pe toți generalii la comandamentul său și le spuse ce avea să facă: întrucât inamicul de pregătea pentru ostilități prelungite, forțele lui Hideyoshi aveau să construiască și ele un număr de fortificații și să se pregătească pentru ciocniri de lungă durată. Construirea lanțului de bastioane începu. Era un proiect pe scară amplă - gândit pentru a încuraja moralul. Decizia lui Hideyoshi de a începe să clădească drept în fața inamicului, într-un moment când părea iminentă o bătălie decisivă, putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Iga, Ise și Kishu, pentru a avansa apoi spre apus, intrând în Kyoto și forțând înaintarea către Osaka dintr-o lovitură, năprasnic ca un taifun. Dar nici Ieyasu nu credea că-l aștepta un drum ușor. Anticipa cel puțin o ciocnire enormă pe calea spre Osaka, iar Hideyoshi se aștepta și el la așa ceva. Unde urma să aibă loc, însă? Singurul loc de dimensiuni încăpătoare pentru această bătălie cu miza totul-sau-nimic dintre răsărit și apus era întinsa Câmpie Nobi care mărginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cu armuri negre și pedestrași le ieșiră în întâmpinare. Distanța dintre cele două oștiri fu străbătută repede și corpurile de lăncieri se angajară în lupta corp-la-corp. Adevăratele acte de eroism ale unui războinic în bătălie se văd de obicei în ciocnirile cu lancea. Mai mult decât atât, deznodământul unei lupte este hotărât adeseori de acțiunile lăncierilor. În acea încleștare, unitatea lui Ii ucise câteva sute de dușmani. Garda Roșie, însă, nu scăpă nici ea fără victime și nu mare număr dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
integrare. E cel mai bun mod în care astăzi poate participa la apărarea Europei. Vorbeați despre temeiurile Europei, de cei patru factori majori ai unității europene. Pe de altă parte, trăim vremuri neliniștite. Au fost scoase de la naftalină concepte precum ciocnirea civilizațiilor (în special după 11 septembrie, când am fost puși față în față cu acel inamic, cu acel Celălalt, care nu ne-am imaginat că ar fi un pericol atât de grav la adresa civilizației europene sau, în orice caz, un
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
în giurul Soarelui, ar fi supus într-un mod oarecare pericolului pieirei. Laplace văzu un atare pericol în ciocni rea Pământului cu un comet, o frică pe care noi nu o mai avem astăzi deoarece știm că Pământul are dese ciocniri cu comeți și că substanța comeților are o densitate mult mai mică decât aceea a aerului atmosferic. Un alt pericol se vede în erupțiunea puternică a hidrogenului Soarelui, care se aseamănă cu erupțiunile pietrelor temporare. Cu această erupțiune se va
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și Pământul nostru. Un al treilea pericol ar sta în deranjarea sistemului solar, căci stelele fixe nu sânt de tot fixe, pentru că fac mișcări foarte mici din axa paralelă spre constelațiunea lui Hercule, astfel că în cele din urmă o ciocnire nu ar fi de tot inevitabilă. Al patrulea pericol pentru Pământ ar sta în miezul său tare și aprins și raportul acestuia cu crusta Pământului subțire asemenea unei coji de ou, care nu-l poate scăpa de pericolul de a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fondator al acestei societăți comerciale, adecă controlator și controlat? Al doilea: Banca de București putea la orice moment - afară chiar din chestia răscumpărării drumurilor de fier - să facă operațiuni de bani cu statul. Aci dar era să fie de nu ciocnire, cel puțin contrarietate de interese. Banca - în calitate de comerciant - ar fi cătat să puie un preț cât de scump serviciilor sale, statul să le ia cât se poate de ieften. Cum dar aceeași persoană putea să-și împace datoriile și interesele
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
este... despăgubiri... Faptul În sine trebuie să se cunoască, pentru ca, pe viitor, să se evite astfel de lucruri. Oricum am vrea noi să vedem lucrurile, Antonescu a purtat cămașă verde, a colaborat cu legionarii... Că până la urmă a apărut o ciocnire Între el și legionari este clar. Între el și Horia Sima. Dar asta nu Înseamnă că el era Împotriva legionarilor. Voit - nevoit (eu zic că voit), Antonescu a dus o politică pro-nazistă. Așa cum s-a spus În perioada comunistă că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
e grav", în timp ce îmi era din ce în ce mai limpede că nu femeia era cauza, ci el însuși. Femeia era așa cum era, dar el de ce era așa cum era și nu un altul, care să vadă lucrurile în finalitatea lor și nu în necontenită ciocnire, care într-adevăr pe el îl putea, dacă continua astfel, să-l uzeze definitiv, să-l epuizeze. De ce nu se despărțea de ea? Bineînțeles că o să mă despart, răspunse el, dar iată cum s-au dus dracului trei ani din
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu s-ar ciocni imediat cu contrariul ei, în cazul dat aceea că un ticălos trebuie silit să-și învingă pornirile, pus cu botul pe labe și nu să-i căutăm în coarne. M-am uitat în ziua aceea, în mijlocul ciocnirii ei cu Petrică, foarte atent la ea. Era rigidă (ținea pumnii strînșî!), făcea impresia că nu aude, semn că un dialog cu ea era dacă nu imposibil, în cele din urmă ineficient, cădea în apă. (La demonstrația strălucită a soțului
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
desamăgite și să devenim... ceea ce înțelegeți dumneavoastră prin misoginism..." De aceea, zise Micu, ați devenit feministe?" Matilda iarăși nu răspunse îndată, ceea ce era uimitor la ea, a cărei spontaneitate făcea orice discuție liniștită de idei aproape imposibilă, alunecând rapid spre ciocnire, îmi plăcu această a doua pauză de gândire pe care și-o luă, era semnul că se stăpânea cu putere să nu răspundă chiar cu primul gând care i-ar fi venit în minte. Iar eu reflectai paralel: fiindcă de-atîtea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
întoarcere, când descopeream că nici vorbă de suferință la Matilda, și nici un caz nefericire. Clipe grele, fiindcă descopeream mereu cum de fiecare dată mi se furișa în inimă, nedorită, speranța unei apropieri. Cu atât mai violentă și mai urâtă era ciocnirea care urma. Luam fetița în brațe și o copleșea cu duioșii insistente și ostentative, o ținea tot timpul pe lângă ea, o chema în bucătărie... Eu nu mai existam, încerca, adică, s-o facă să uite cu cine a fost la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ași face-o o greutate ca de plumb îmi va apăsa mâinile. Ceva îmi spunea însă că a doua oară s-ar putea ca această greutate să fie mai mică. Vroiam să-mi protejez această licărire de speranță și evitai ciocnirea cu Matilda. Nu pleca nicăieri, ridică însă ea glasul, cu o tonalitate parcă de tuci. Stai și ascultă: fă-ți toate socotelile, în două săptămâni divorțăm și eu am părăsit acest oraș. Mircea mă așteaptă la București..." "Care Mircea?" tresării
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aliată cu timpul, ne mănâncă viața. Regrete eterne, Petrică! Voi veni la înmormîntarea ta și îți voi depune pe mormânt o coroană de flori... În ziua când ieșii din spital tăria gândirii mele, care țâșnise cu putere în ultima mea ciocnire cu Matilda (cînd ne și încăierasem) și se micșorase iar sub amenințarea unei boli în al cărei prognostic fatal crezusem, reînvie antrenând toate forțele sufletului meu retrase atâta vreme în adâncuri. Revenii în casa părintească, unde tata mă primi cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
distrat." El rîse: Nu-i nimic, lăsați..." Parcă mi-ar fi promis el o altă distracție mai grozavă, de care însă nu era sigur ca să se angajeze... Pornii prin noaptea răcoroasă de sfârșit de septembrie. De fapt mă distram, deși ciocnirea mea cu Calistrat, lipsită de un fond de conflict real, avea în ea ceva gratuit, vag abstract. Paharul care i se făcuse țăndări în frunte era însă foarte concret, un ciob i-ar fi putut nimeri într-un ochi și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai spune! Ești nenorocită?", o întrebai cu o prospețime jubilatoare în glas. "Ai vrea tu!" "Eu nu vreau de la tine nimic, las-o pe Silvia aici și..." Mă redresai, simțind că trebuie să mă smulg imediat din capcana imenselor noastre ciocniri de odinioară. La ce bun? Tot ceea ce mai aveam să ne spunem nu mai rima cu nimic. Prezentul devenea vertiginos. Intrai în odaia mea și deschisei liniștit șifonierul. Se golise, nu mai atârnau în el decât costumele mele. Intrai în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
s-au restrâns vizibil, astfel încât aceasta a ajuns să se confunde - mai mult decât oricând în trecut - cu lirismul pur. Pe bună dreptate Alfonso Berardinelli - criticul italian preocupat, poate la fel de mult ca și Gh. Crăciun în spațiul nostru, de efectele ciocnirii „aisbergului” tranzitivității poetice cu „Titanicul” poeziei reflexive - susținea că „până și poeticile inclusive și aglutinante, ca acelea ale lui Whitman sau Rimbaud, antiintelectualiste și vitaliste au deschis calea enumerării haotice și dicteului automat: altfel spus, acelor forme de extremism antidiscursiv
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
miraculoasă, de cuvinte (o hiperrealitate), la care cititorul participă de fiecare dată, pradă aceluiași tip de fascinație pe care îl încearcă un mic vizitator în fața minunățiilor Disney-Land-ului. La fel stau lucrurile într-un poem care se intitulează - nu tocmai întâmplător - Ciocnirea. Și aici, ceea ce ne atrage de la bun început atenția este mișcarea amplă, preponderent epică a poemului, lungimea multora dintre versuri amintind, pe de o parte, de „vârste” apuse ale literaturii (de romantism, de pildă), pe de altă parte, de experimentalismul
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
este de loc întâmplătoare reluarea secvenței „trăgeam de fir”, repetată, cu mici variațiuni, de trei ori în partea mediană a poemului, și nici aceea a gerunziului „arzând”, din final). Pe de altă parte nu trebuie neglijată împrejurarea că spațiul acestei ciocniri erotice este din nou orașul (mai precis orașul București), așa încât mișcarea de apropiere fantastică, prin tragerea de firul telefonic, a celor două cartiere, aduce în prim-plan elemente cu o bogată încărcătură referențială (foișorul de foc, statuia lui c.a
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
la diferență. Recenta metamorfoză ideologică se bazează tocmai pe deplasarea inegalității biologice a raselor Înspre o absolutizare a diferenței dintre culturi. De aici, s-a ajuns la Înlocuirea temei clasice a „luptei Între rase” cu noua și orbitoarea evidență a „ciocnirii civilizațiilor” (Huntington, 1994 și 1997) sau cu ideea fatalității războaielor etnice, a ineluctabilității conflictelor identitare (Delannoi și Taguieff, coordonatori, 2001). Teama obsesivă de amestec, mixofobia, formează În continuare nucleul viziunii neorasiste asupra lumii. Frica irațională de nediferențiere sau de pierderea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
poate chiar rasistă a principiului promovării diferențelor. Acesta este obiectivul diferențialismului sau pluralismului, cu toată echivocitatea lui. El este echivalent cu privilegierea valorilor incarnate, ținând de concret, care Înseamnă diversitate, adică a tuturor formelor de legătură comunitară. Dilema provine din ciocnirea a două obligații morale contradictorii, bazate pe două principii practice distincte: principiul deontologic și principiul consecințelor, ambele fiind de tip universalist. Primul cere să nu-i facem niciodată anumite lucruri aproapelui (să-l mințim, să nu-i respectăm identitatea culturală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
trad. fr., Commentaire, nr. 66, pp. 238-252 (articol apărut pentru prima oară În Foreign Affairs, vol. 72, nr. 3, vara 1993). — (1997), Le Choc des civilisations, trad. fr., Paris, Odile Jacob (prima ediție americană: 1996), trad. rom. de Radu Carp, Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale, București, Antet, 1998. JAHODA Marie (1960), „Relations raciales et santé mentale”, in UNESCO, Le Racisme devant la science, Paris, Gallimard/UNESCO, pp. 493-532. LARMORE Charles (1993), Modernité et morale, Paris, PUF. LEMAINE Gérard și BEN
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]