1,405 matches
-
purta pică tatei că se împotrivise la căsătoria noastră? E adevărat, îl îngrijise și-l acoperise de toate atențiile, dar toate astea le făcuse corect, rece, dintr-un anumit caicul. Poate (știu eu?) sarcina o făcea capricioasă, iritabilă, plină de ciudățenii. Trebuia s-o cruț, să trec cu vederea aceste neajunsuri și chiar așa făceam. Niciodată nu m-am purtat mai concesiv și curtenitor cu ea ca în timpul sarcinii. Într-o zi, când m-am întors acasă, după ce colindasem un cartier
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu se va sfârși lumea și pământul din pricina asta. Fraza rostită cu glas tare mă convinse de zădărnicia chinurilor mai mult decât sugerarea mută a gândului. ...Și cu toate acestea mi se părea că nu sufăr destul. Aș fi voit (ciudățenie!) să parcurg toată întinderea suferinței omenești până la hotarul morții. Or, mă aflam încă departe de acest liman primejdios. Se vede că nu iubeam integral pe Mihaela și disprețul care luase locul dragostei îmi era o salvatoare supapă de siguranță, în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fapta, logica ei lăuntrică, și atunci ea apare nudă, fără acel voal de mister. Auzind că am constituit casa drept zestre soției necredincioase pentru a-i înlesni căsătoria cu amantul ei, oricine ar striga, sus și tare: ― Asta-i o ciudățenie, dacă nu nebunie curată! Într-adevăr, chiar mie pe atunci mi se părea așa. Acum însă îmi dau seama că era o faptă logică, normală, pe linia firii mele, născută în subteranele inconștientului care urmărea un scop cu adevărat diabolic
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pieptul ca să-mi smulgă de acolo inima, cu fibrele tremurinde. Și pe aceste fibre treceau, nemilos, arcușurile viorilor... Plângeam cu toată ființa... Tot ce rămăsese viu în mine plângea angrenat într-o dezlănțuire ce nu mai putea fi stăvilită. Și, ciudățenie, plânsul acesta îmi făcea așa de bine! Găsisem un sâmbure de fericire chiar în lacrimi. Când a tăcut orchestra, s-a destrămat și vraja care mă smulsese din realitate. Revenindu-mi luciditatea, m-am îngrozit de aventura în care mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Cum ar fi putut să rămână fără mine o veșnicie întreagă? I-am răspuns: "Așteaptă-mă că vin, Aimée... Nu te las singură!" Abia acum, în această clipă, am știut că fusesem sortit morții de marea putere a dragostei. Și ciudățenie: nici o împotrivire de nicăieri, nici urmă de revoltă. Din contră: acceptare pe toată linia, și nu resemnată, ci chiar bucuroasă. Așa fiind, cine va cuteza să mă salveze vreodată și pentru ce? Cu un gest reflex am pipăit revolverul din
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am fi scăpat amîndoi: eu și Mihaela. Era să adaug: ciudat de tot! Nu, nu-i ciudat deloc! Acum nu mai e nimic ciudat pentru mine, pentru bunul motiv că, în sfârșit, am înțeles tot ce nu puteam înțelege. Toate ciudățeniile firii mele, care mă nedumereau atâta, nu erau deloc ciudățenii, ci atribute perfect normale și logice, conforme cu gândirea și sensibilitatea mea. Într-o pornire înfrigurată de a mă salva în ultimul ceas, am dezbătut procesul existenței mele înaintea forului
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ciudat de tot! Nu, nu-i ciudat deloc! Acum nu mai e nimic ciudat pentru mine, pentru bunul motiv că, în sfârșit, am înțeles tot ce nu puteam înțelege. Toate ciudățeniile firii mele, care mă nedumereau atâta, nu erau deloc ciudățenii, ci atribute perfect normale și logice, conforme cu gândirea și sensibilitatea mea. Într-o pornire înfrigurată de a mă salva în ultimul ceas, am dezbătut procesul existenței mele înaintea forului suprem: conștiința. Am disecat în lumină tot ceea ce s-a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să mă depășesc, trecând fără efort peste egoismul firii mele nefericite. Și mă simțeam mai bun, mai om, mai îndrăgostit de mine. Prin însăși anormalitatea ei, fapta ar fi trebuit să-i dea de gândit. (Mihaela se obișnuise însă cu ciudățeniile mele.) Dacă m-aș fi purtat brutal, copleșind-o cu mizeriile ce-și fac de obicei perechile care se despart, fără îndoială că nu i-ar fi fost greu să reziste până la urmă. M-ar fi disprețuit și disprețul acesta
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Albă ca zăpada", cu argumentul că ea cuprinde prea multă violență! Un comitet pentru revizuirea manualelor școlare din același stat a detectat rasism în spatele unor propoziții ca: " Atunci când lumina după-amiezei se înnegrea" sau "fața deputatului s-a întunecat"! În comparație cu aceste "ciudățenii", intoleranța față de fumători pare o nimica toată. În California găsești mai greu de lucru dacă ești fumător, căci în toate instituțiile publice fumatul e interzis. Funcționarii nefumători nu suportă să tragă cineva din țigară alături de ei și nici mirosul de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Cercul... Ah! știți și asta? Îmi vine cu adevărat din ce în ce mai greu să ghicesc în ce categorie trebuie să vă așez. Atunci înțelegeți de ce spun că miezul lucrurilor e aici, deși ne aflăm la marginea continentului. Un om sensibil înțelege asemenea ciudățenii. În orice caz, cititorii de ziare și desfrânații nu pot merge mai departe. Vin din toate colțurile Europei și se opresc în jurul mării interioare, pe plaja alburie. Ascultă sirenele, caută zadarnic în ceață silueta vapoarelor, apoi trec înapoi canalele si
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
lor acea efigie melancolică, care, fără nici o rezonanță acum către înconjur, se putea mai lesne dizolva în izolare? Moartea fiind operație repugnantă, era salutar gestul lor de a transporta pe condamnat într-un azil anume pregătit. Elena comentase cu Marcian ciudățenia procedărilor lui Maxențiu. Marcian surâsese indulgent și semnificativ, și Elena înțelesese 241 16 v, Fecioarele despletite, Concert din mimcă de Bach, Drumul ascuns abia atunci aluzia absurdă a bietului exilat. Incidentul lăsase în urma lui un parfum frumos de amor și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de lemn. Chiar dacă treceai indiferent, erai izbit de aspectul ciudat al lo-cuinții. Lina își amintise de procesele neisprăvite ale gemenilor, în care fusese vorba și de o revendicare de imobil. îi auzise lăudîn-du-se că sunt și ei proprietari. Prin ce ciudățenie a tranzacțiilor se făcuse o astfel de adjudecare? A doua zi Lina trimisese pe babă să bată la ușa biuroului, spunând că cucoana poftește pe domnișori să rămână la dejun. După ce se consultase asupra invitării suspecte, gemenii cu Rim apăruse
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
într-un sat vecin. Simbria pe care o primea era mai importantă pentru nevoile bunicului meu decât istoria lui Alexandru "Machedon". 3. Când vine vorba de viața pe care a dus-o înainte de Asybaris, doctorul Luca înșiră tot felul de ciudățenii. ― Vin dintr-o lume care avea un singur cusur, băiete, i-a zis el lui Julius. Era prea bună pentru mine. Acolo domneau trei reguli: să știi să suferi, să știi să te abții și să știi să mori. Or
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de franceză. Un bărbat înalt, uscat, adus de spate, închis în sine și suferind de o boală ascunsă. Sifilis, după câte am auzit mai târziu. Locuia undeva pe strada Regală, singur, într-un hotel plin de prostituate. Avea și alte ciudățenii. Se șoptea în clasă și pe coridoare că obișnuia să se plimbe, mereu singur, pe stradă, la ore târzii, fiindcă era, se pare, noctambul. Uneori, venea la liceu cu bluza de la pijama sub haină. Nu era o neglijență. I se
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
toată lumea se lua la Întrecere În frumusețe, În calitatea veșmintelor, În sfîrșit În tot ce putea fi motivul unei Întreceri În fața porții de la intrarea casei Lastarria și parcă nu știu cum toți se urau unii pe alții. Vilma nu Înțelegea prea bine ciudățeniile casei În care locuiau verii copiilor; obișnuită cum era să trăiască și să lucreze Într-un palat, nu pricepea prea bine aceste ziduri uriașe de piatră, aceste ferestre Întunecoase și aceste bîrne ca niște trunchiuri de copaci; nu era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În scrisori care Începeau cu declarații de dragoste pentru ea și se Încheiau cu chestiuni de afaceri și salutări afectuoase adresate lui Juan Lucas. Mai degrabă și-a adus aminte Juan Lucas că e ziua lui Julius, printr-una din ciudățeniile vieții (ieri, În timp ce se bărbierea la frizeria hotelului, se strîmbă brusc și frizerul se scuză crezînd că l-a tăiat din greșeală cu briciul), dar hotărî să tacă mîlc, n-o să-i spună bunăoară: a cui zi e poimîine?, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și dement din secolul al XIX-lea. Mă reție și grotesc, kitsch curat, dar la o scară la care kitsch-ul devine fantastic, copleșitor. Nu mai există așa ceva în lume“, ni se spuse. După ce ne-am scrân tit gâturile privind ciudățenia colosală din miezul orașului, am mai făcut câțiva pași ca să vedem casa în care a locuit Nietzsche în perioada când a scris distrugătoarea sa carte Ecce Homo. Ne-am întors istoviți la pensiune. Nietzsche, Antonello, giulgiul lui Isus mi s-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
temerarilor și Povestiri științifico-fantastice, înghițeam, mă rog, pe nerăsuflate aiureala princi pală - despre blestemul faraonilor, gorile uriașe, marțieni cu patru degete la mâini - și-apoi parcur geam, cam nedumerit, și un fel de Addenda de la sfârșit, pagini cu glume și ciudățenii din viața unor savanți, artiști sau scriitori. De obicei, savanții pre zentați acolo erau foarte distrați, unul își fierbea ceasul la micul dejun în loc de ou, altul ieșea pe stradă cu pantofi de culori diferite, altul bătea la propria lui ușă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mă uitam din nou fascinat la coperta prin cipală din care-mi rânjea vreun chip de corsar și-ncepeam să mă gândesc ce bine-ar fi dac-aș ajunge și eu scriitor (scrisesem deja câteva po vestioare). Mă-ntrebam ce ciudățenii aș avea atunci. Poate că peste o sută de ani s-ar scrie și despre mine acolo, la sfâr șitul broșurilor din colecție, ca despre Balzac, Alexandre Dumas, Maupassant sau Tolstoi: „Mircea Cărtărescu (1956 ...) nu se așeza nicioda tă la
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
arătam colegului de bancă, mi-a confiscat-o profesoara (faimoasa Gionea) și nu mi-a mai dat-o înapoi. Cariera mea de scriitor părea compro misă definitiv. Ironia sorții face ca azi să întregesc, dacă nu prin talent, măcar prin ciudățenii, șirul lung al autorilor maniaci din almanahuri și broșurele. M-a ajuns și pe mine blestemul faraonilor. Un mic obiect, care sigur nu figura în etalarea mea inițială (pentru că am intrat în posesia lui cinci ani mai târziu, în primăvara
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
unul sau de altul, dar destule și dintre cele care nu se jenau să-și afișeze tariful pe ușa lor din hotelul în care primeau mușteriii. Una dintre acestea era Zaraza, și povestea ei m-a emoționat întotdeauna nu prin ciudățenia ei nemaivă zută, cât prin faptul că e ade vărată. Zaraza, mai precis Zarada, este un nume țigănesc tradițional. El înseamnă Minunata. Femeia foarte tânără ce-și făcuse intrarea, în seara fatală când a început totul, în localul Vulpea Roșie
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
asemănător cu cel unde locuia acum fratele ei. Karin se așeză să-i scrie, imitându-i conștiincioasă stilul. Să-i câștige cumva atenția acestui cercetător monumental i se părea cea mai mare și mai improbabilă realizare. Dar putea prezenta chiar ciudățenia Capgrasului lui Mark astfel încât să fie irezistibilă pentru un asemenea om. Îi scrise fără mari speranțe că Gerald Weber îi va răspunde. Dar își imagina deja ce se va întâmpla dacă îi răspundea. Ar vedea în Mark o poveste ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
altele - linii incoerente, cubiste, care împărțeau totul în două. Mașinile, oamenii și obiectele reapăreau la nimereală. Până și propriul ei corp în mișcare nu era decât un șir de posturi rigide secvențiale, un joc de-a statuile. Și totuși, o ciudățenie le întrecea pe toate: Sarah M. era singura din lume care a înțeles un fel de adevăr despre văz, ascuns ochilor obișnuiți. Dacă vederea depinde de pâlpâirile discrete ale neuronilor, atunci nu există mișcare continuă, oricât de rapide ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de Weber în trei zile. Hayes studie rezultatele de la reacția galvanică, punctajul la testele de recunoaștere facială și profilurile psihologice. Puse zeci de întrebări, dintre care Weber putu răspunde doar la o treime. Hayes era impresionat. —E cea mai mare ciudățenie pe care poți s-o vezi ca să mai rămâi și întreg dup-aia! Lovi în teancul de notițe. Ei bine, domnule doctor, m-ați făcut să fiu mai interesat de caz. Presupun că pentru dumneavoastră e material științific de calitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de altă parte e atât de complex, că nu știe nici măcar de unde să-l apuce. Bine: ceva s-a întâmplat la spital, în noaptea în care l-au operat. Vreo greșeală pe care a trebuit s-o acopere. Sau nu: ciudățenia trebuie să fi început cu câteva ore mai înainte. Cu accidentul. Care în mod evident că n-avea cum să fi fost un accident. Un șofer foarte tare se răstoarnă cu o mașină care se conduce excelent, pe o șosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]