8,186 matches
-
pe prietenul meu să stea de „șase” pentru a putea savura În voie câteva fumuri. După această masă frugară, și plimbările pe aleile cu trandafiri, prietenul meu a trebuit să plece spre casă. Iată-mă singură, la mănăstire! Un sentiment ciudat a pus stăpânire pe mine. Mă simțeam străină și stingheră. Subliniez: nu pot să folosesc termeni care sunt străini convingerilor mele: „Doamne-ajută”, „Prea-sfinte”, „Prea Înalte”, „Prea-mărite”... Cum? Acel născut În același mod ca și mine, care are un metabolism cu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
oarecare strângere de inimă, gândul m-a dus la muza lui Baudelaire și la povestirile lui Nathaniel Hawthon, unde era descrisă „ o grădină ciudată, În care un botanist toxicolog a adunat tot felul de plante otrăvitoare: aceste plante, cu frunzele ciudat de crestate, de un negru-verde sau de un verdealbastru mineral, ca și când ar fi Înmuiate În sulfat de cupru, au o frumusețe sinistră și Înfricoșătoare. În ciuda farmecului lor, simțim că sunt primejdioase; ele au În atitudinea lor orgolioasă, provocatoare sau perfidă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Ard stelele În noapte. În fiecare poezie, e-o umbră solitară. E-o tresărire... Tu ai plecat asemenea unui amurg grăbit, să cauți vremelnic lumina fără pată, alunecând Într-o altă privire -jertfă de seară - p rinsă Într-un descântec ciudat... Cuvintele mele se sting În fiecare frunză și-n fiecare floare adorată. Cuvinte! Dar o mie de Întrebări se Înalță din flăcări și-aleargă cu toamna, spre ultimul drum cu miros de dragoste și soare. Zadarnic se zbate aurul clipelor
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
plimbă, mănâncă, tinerii se sărută, unii stau întinși pe bănci, închid ochii, alunec în vis de parcă aș păși printr-o poartă. Aide umbla de două ceasuri fără rost, colindând piața, se amestecase printre cumpărători și nu scăpase de un sentiment ciudat de panică. Simțurile îi erau încordate la maximum, niciun gând, însă, nicio dorință nu se articula. Se strecura printre oameni cu senzația că este urmărită. Nu mai avusese niciodată acest sentiment, chiar copilă fiind, umbla noaptea pe toate coclaurile satului
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și că poate să se comporte ca un om normal, și nu ca unul care are mitralieră în spate. Aceasta era imaginea despre legionari furnizată de ideologia comunistă. Silvia mi-l descrisese ca pe un bărbat cu convingeri foarte ferme, ciudat în comportament, de o sexualitate exacerbată, foarte rafinat în gusturi, cu nostalgii regaliste, zicea că în prima perioadă a căsniciei lor cina ținea de la ora cinci după-masă până la unsprezece noaptea, cu lumânări, cu vin de soi și mâncăruri alese. Acest
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o părăsiră nici o clipă pe Rafira, ceva, dincolo de ea, îi spunea că nu i se poate întâmpla copilului ei nimic care să-l îndepărteze de ea. * Primul contact cu mediul în care trăia Mihăiță i se păru lui Vișinel străin, ciudat, neobișnuit. Deși în casa familiei Georgescu i se oferise o ospitalitate deosebită, avea impresia că se sufocă. La el în cort era mult mai mult aer. În plus, în serile când somnul nu-l prindea, printr-o gaură a cortului
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cu tanti Valeria (care mă exaspera cu șoaptele ei ca niște sâsâieli) și mama, retrasă, adâncită În gânduri fumurii. După ce strivi cu batista șuvițele de sudoare de pe chelia-i denivelată, domnul Martin zise dintr-o dată că l-a visat foarte ciudat pe Colonel (cum Îi spuneau prietenii după ce tata, care mâncase armată pe pâine o viață, se pensionase). Și, chiar dacă nimeni nu se arăta prea curios, domnul Martin Începu să povestească neinvitat, privind dincolo de noi: Mă aflam Într-o sală imensă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
tot. Doar că, mai spunea Întru măgulirea mea, acum a devenit dezinteresată material și că doar pe mine mă mai iubește și că numai cu mine vrea. Trebuie să vă mai spun că Nina mai avea și un mod foarte ciudat de a trăi ”intens” preludiul. Un mod care mă surprindea de fiecare dată: se lungea goală, pe spate, Își acoperea fața cu părul ei lung, extrem de lung, de un roșu Închis, și, desfăcându-și șuvițele deasupra buzelor umede, Își deschidea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de foarte de dimineață, trezind toată suflarea. Și asta pentru că a constatat cu spaimă că blocul nostru era acoperit cu un praf negru, așezat În straturi peste pereții exteriori. Doar blocul nostru. Nici o altă clădire vecină ori de prin Împrejurimi. Ciudat a fost și atunci când au cărat coșciugul pe scări și au vrut să-l scoată afară. Ușile de la intrare refuzau să se deschidă. Se Înțepeniseră ca niciodată până atunci, Într-un fel al lor, neștiut. Au fost chemați cei mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Este asistent universitar la Departamentul de Limbă Engleză, Universitatea Hyperion, București. MÂNA MEA DREAPTĂ Când m-am trezit fără un picior, mi-am spus că trebuie să-mi păstrez calmul, că orice exagerare ar fi de prisos, însă era destul de ciudat să ai doi pantofi și brusc să nu mai folosești decât unul. Locuiam singur și nu urma să impresionez pe nimeni. Priveam din când în când în jos cu speranța că piciorul meu a apărut la loc, dar de fiecare
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
-și urechea spre liniștea din zid. Va părea o fantomă ce stă și așteaptă să dispară prin țevile ce ies ca niște fire de păr crescute în tencuială. Destul de probabil că s-ar face nevăzut dacă nu ar simți ceva ciudat mișcându-se în bezna din spatele său. Dar cu siguranță că nu se va întoarce spre făptura ce l va fixa, doar îi va spune că venise, că se ținuse de cuvânt, dar că nu găsise pe nimeni. Vietatea tăcută din spatele
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ușor plecarea ei. Emil se întoarse pe partea cealaltă... așa o să uite mai repede de Londra... așa o să adoarmă imediat. Mai întâi auzi picăturile de ploaie căzând cu zgomot ca și cum ar fi lovit un acoperiș de tablă. I se păru ciudat, pentru că, în visele lui, Emil nu auzea aproape nimic. Ploaia era caldă, de vară și îi șiroia pe frunte, pe obraji, pe umeri și pe picioare. Deschise ochii și văzu cum în jurul său vegetația creștea până în tavan. Jungla verde se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
bun început. Însă atunci se petrecu ceva care mări nesiguranța lui Zara. Nu găsi absolut nimic, nici un articol de ziar, nici o copie a unui act, nu se făcuse vreun tabel cronologic și nu se întocmise o monografie. I se păru ciudat faptul că nu găsi nici o foaie matricolă sau un cazier pe numele lui, părea că nimeni nu îl luase vreodată în evidență, nici vecinii posibili, nici funcționarii de la Compania de telefonie și nici cei de la Serviciul medical. Deja se putea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
amintit deja, era copilăresc gestul său de-a se ascunde în prezent, negând tot ce a fost ieri, sperând că așa va uita sau cel puțin va amâna amintirea câtorva ore ce i-au umplut sfârșitul zilei de ieri. Ce ciudat pare totul acum, parcă s-ar fi scurs o lună sau cel puțin două săptămâni, iar el a depășit de mult momentul în care nu putea face altceva decât să se gândească la ziua de ieri. Credea că ar trebui
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Își privi mâinile: nu era nimic schimbat, aceleași degete subțiri cu care se obișnuise de-o viață se odihneau pe fața de masă, în dreapta și-n stânga farfuriei cu supă. Nici ceilalți nu observaseră că s-ar fi întâmplat ceva ciudat cu el, fiecare era atent la lingura care se cufunda în supă și la plăcerea ce dezmierda apoi papilele gustative. Poate că ațipise fără să-și dea seama, oricum nu avea nici o importanță; acum se afla la masă și era
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pasivă, căci cel mai bun mod de a învăța cum să scrii este tot lectura, dar de fapt este o lecție de literatură pentru începători. Acum știu că dacă m-ai vedea te-ai uita la mine cel puțin cam ciudat, neștiind ce să crezi. Gândește-te că orice text este o lume, mai mult sau mai puțin. Iar această lume ți-o imaginezi de obicei atunci când citești: când autorul îți spune că în colțul camerei se află un scaun, tu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să aibă ultimul cuvânt. — Respectele mele, domnișoară. — Iertați-mă că vă întreb. — Nu face nimic. — Mi-ați putea spune care este numele dumneavoastră? Nu-mi amintesc să fi făcut prezentările în seara aceea. Și mi s ar părea cel puțin ciudat să nu fi reținut numele persoanei care l-a cunoscut atât de bine. — Dar eu nu am nici un nume. Eu sunt naratorul. Credeam că v-ați dat seama până acum. Nu, n-am știut... Vera îl privi încurcată, neînțelegând rolul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Forței. Spre deosebire de „Legea fizică”, Legea juridică nu-și trage adevărul din fenomene, ea nu exprimă ceeea ce este (Sein), ci ceea ce trebuie să fie (Sollen), Încât noțiunile de Drept și Nedrept, sunt interdependente sau complementare. „Oricât s-ar părea de ciudat - subliniază Del Vecchio - Dreptul este esențialmente violabil, și există datorită violabilității sale. Dacă ar lipsi posibilitatea nedreptății, nu ar avea sens afirmarea Dreptului. Deoarece nu s-ar putea stabili o distincție Între acțiunile juste și cele injuste, și nu ar
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
porțiune de drum.În fața gropii, întregul cortegiu se oprește și preoții mai fac o cântare. După care, se pregătesc, toți cei în a căror sarcină cădeau acestea, să-l coboare în mormânt. Un preot observă ceva care i se pare ciudat. La pornirea din fața porții, a răposatului scriitor, marginile catafalcului erau garnisite cu volume din cărțile pe care acesta le realizase în viață. Acu, de-odată, nu mai era nimic. Totul dispăruse. Cele mai bine de douăzeci de titluri cu proze
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
că în Iranul interbelic, atât de agitat și de contradictoriu, putea trăi un intelectual atât de strălucitor, din specia rară a rasaților, de o exigență ieșită din comun, un gânditor independent în fond. El, care era o veritabilă enciclopedie, un ciudat renascentist modern, era modest, de o modestie frizând anonimatul. Poate puritatea sufletească să-l fi făcut să aleagă o existență ștearsă. Dar deliberat și-a asumat suferințele provocate de refuzul compromisului de orice fel. Era blând chiar și când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
el să-i ofere o floare de nufăr - un pârâu îi separa. Oare mai văzusem înainte această scenă sau îmi fusese sugerată în somn? Nu știu. Știu doar că niciodată nu desenam altceva. Involuntar, mâna mea plăsmuia acest tablou. Mai ciudat era că se găseau amatori pentru desenele mele; chiar trimiteam astfel de piei desenate, în India, prin intermediul unchiului meu, care le vindea și îmi expedia banii. Această scenă îmi pare în același timp apropiată și îndepărtată, nu mai știu bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Se mai Întîmpla, la-nceputurile mele Întru... spectatorlîc, să găsesc la Naționalul bucureștean caieteprogram din care nu știai cum Îi cheamă pe unii interpreți, deoarece erau...patru pe un rol, și plasatoarea uitase să-i taie de pe foaie pe absenți. Ciudat! Despre modul În care autoritățile locale au grijă de cultură scrie, cu amărăciune & sarcasm, Petru Cimpoeșu, În excelentul supliment cultural Meridian . Dorind să vadă un recital al unei mari actrițe, pe scena teatrului băcăuan, i-a fost greu să ajungă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
dă-l În sărăcie !... Uneori, Înclin să-i dau dreptate lui Balzac : „Dacă presa n-ar fi existat, n-ar fi trebuit inventată!”. Îți strică ziua! Primesc de la colega și prietena Sorina Bălănescu o carte de memorii. PÎnă aici, nimic ciudat. Numai că volumul este publicat În 2007 la editura Dochia și este scris În...1922. În plus, autoarea nu e alta decît vestita Aglae Pruteanu, divă incontestabilă a scenei ieșene, care a preferat Naționalul moldav, celui bucu reștean, din motive
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
unui ex-coleg de redacție de la Oradea (St.V.), pe care am avut ocazia să-l cunosc, În tinerețe. Respectivul, secretar de redacție, pe vremea aceea, al Familiei, este acuzat de toate relele posibile, plus cîteva pe deasupra (cum ar spune Pico). Ciudat ! Insul părea blajin și afectuos! Dar probabil că Gri gurcu are dreptate. Trăim o vreme a dezvălu irilor : m-a șocat să aflu, spre exemplu, despre vechiul & mai vîrstnicul meu prieten, Lazăr Vrabie, că fusese, cum zice Smaragda Olteanu Într
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Notre Dame. Ei bine, conștient că este un ghinionist, Schileru, odată ajuns În Orașul Luminilor, a... refuzat să mai intre-n Luvru, mulțumindu-se să stea Într-o cafenea, În fața muzeului, și să privească vizitatorii cum intră și cum ies...Ciudat, nu? A doua conexiune introductivă : Paul Anghel, un scriitor pe nedrept uitat azi, a scris o carte care se intitula O clipă În China. El explica logic că, a sta o lună În țara lui Confucius, echivalează cu ...doar o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]