1,020 matches
-
era chiar mai rău decât dincolo. Deschide ușa, agent, spuse Logan, hotărât să nu o deschidă el. Nu atâta timp cât avea un amărât care să o facă. Trecu ceva vreme, dar În final, agentul murmură un „Da, domnule“ și apucă hotărât clanța. Era o ușă care se urnea greu, având balamalele Încovoiate și ruginite. Agentul scrâșni din dinți și zgâlțâi ușa. Se deschise cu un scârțâit, lăsând să iasă cel mai teribil miros de care avusese parte Logan În toată viața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
intrare. Toate firele de păr de pe spate i se sculară. Se Întorsese! Mucosul se-ntorsese acasă ca și cum nimic nu s-ar fi-ntâmplat! Un zâmbet sadic i se Întipări pe față pe când se furișa afară din bucătărie, În holul Întunecat. Clanța se lăsă În jos, iar ea se Încordă. Se deschise larg și ea apucă silueta, dezechilibrând-o și aruncând-o jos, pe platicul pus să protejeze covorul. Sărind peste el, Își strânse mâna dreaptă pumn. Persoana urlă și-și acoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nenumărate Cum din orice bob de grâu va-ncolți un spic, Altfel decât Încolțește firul de iarbă sub șenilele tancului Scăldat În ploi de lumină mai reci sau mai puțin reci; Vânturi turbate de gânduri zgâlțâie poarta existenței A cărei clanță Înghețată e căutată mereu de o mână prietenă, Nu mori În tine atunci când ai izvoarele limpezi și sleite proaspăt De sângele scurs În fapta celor de mai Înainte Cresc putrede ierburi din generații de așteptare; Totuși există vinovății ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
timp te afli aici? - Nu știu. Zece minute... Cred, se precipită interlocultorul. O nouă bufnitură se auzi dinăuntru. Franciscovich le făcu semn îngrijitorului și paznicului să se depărteze. Trase aer în piept, își ridică din nou arma și apăsă ușor clanța. Ușa era descuiată. Se trase din dreptul ei pentru a preveni riscul de a fi împușcată; văzuse această manevră în NYPD Blue sau poate la vreun instructor de la Academie. Altă lovitură înăuntru. - Nancy, ești acolo? șopti Franciscovich în stația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
principală. Sergentul se poziționă la stânga ușii. Agentul care îl însoțea se așeză în cealaltă parte a ușii și privi către sergent. Acesta bătu cu putere în ușă. - Poliția! Deschideți ușa! Deschideți acum! Nu se auzi niciun răspuns. - Poliția! Apăsă pe clanță. Și mai mult noroc. Era descuiată. Sergentul împinse ușa, dar rămase pe loc pentru câteva clipe. La fel procedă și celălalt polițist. La un semn, sergentul făcu o întoarcere după colț și intră în casă. - O, Iisuse! șopti el când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu jumătate din clădirile din centrul Manhattanului și cu metroul. Coti spre un nou coridor, la fel de întunecat. Încerca să deschidă fiecare ușă pe care o vedea. Găsi una din ele descuiată. Dacă era înăuntru, ar fi auzit-o - apăsatul pe clanță, dacă nu chiar sunetul pașilor ei - așa că nu prea avea altă soluție decât să inte cât mai repede. Așa că împinse cu putere ușa și lumină cu lanterna interiorul camerei, fiind gata în orice moment să sară la stânga dacă ar vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fi fost suficient de curajoasă, pentru că încuia întotdeauna ușa când avea câte-o durere de cap, „ca să fiu sigură că sunt lăsată în pace“, spunea ea. Am strigat-o din nou, dar tot nu-mi răspundea, așa că am întors ușor clanța și am împins ușa. Când a început să se deschidă încetișor, m-am gândit că probabil nu era acolo. Dar mă înșelasem. Nu sunt sigură dacă nu mi-aș fi dorit ca ușa să fie încuiată. Ar fi fost mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
tatăl lui și supraviețuitorii de pe vasul Petrel. Ferestrele salonelor care dădeau spre pasarelă fuseseră vopsite În negru, pentru camuflaj. Sub privirile mirate ale orfanilor, străbătu pasarela, Înconjurînd aripa clădirii. Ușa din spate a salonului era Închisă, dar cînd apăsă pe clanță, copiii chinezi se ascunseră În balconul lor. Un soldat japonez era pe acoperiș, strigînd În jos, În spațiul dintre aripile clădirii. Soldați cu baionete la armă alergau prin curtea spitalului, iar o motocicletă cu ataș intră pe poartă. Jim auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ușă pe care scria „depozit“. Încetini. Ce-ar fi dacă?...Nu, era ridicol. Era mură-n gură. Totuși Jill spusese că documentele ei vor fi duse la depozit și ăsta era În mod clar un depozit. Întoarse de țumburușul de la clanță. Era Încuiat. La ce se aștepta? Doar nu era ca ușa să se deschidă larg și În fața ei să apară o cutie pe care să fie scris „Documentele secrete despre surogat ale lui Jill McNulty“! Se duse la bufet de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
asemeni unui câine vagabond care umblă în diagonală. Două plase mari cu cumpărături îi trăgeau brațele în jos. Greutăți care nu-i echilibrau mersul, dimpotrivă, i-l dezechilibrau. Acuma cade, m-am gândit, acuma cade. Și am pus mâna pe clanță să ies, să merg în întâmpinarea ei. Dar nu căzu, intră într-o altă umbră. Am lăsat clanța, dar am rămas pe loc. Fruntea-i înaltă apăru din nou în lumină și o dată cu ea senzația că nu pe ea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Greutăți care nu-i echilibrau mersul, dimpotrivă, i-l dezechilibrau. Acuma cade, m-am gândit, acuma cade. Și am pus mâna pe clanță să ies, să merg în întâmpinarea ei. Dar nu căzu, intră într-o altă umbră. Am lăsat clanța, dar am rămas pe loc. Fruntea-i înaltă apăru din nou în lumină și o dată cu ea senzația că nu pe ea o pândeam, ci pe mine însumi. În timp ce înainta în grătarul acela de lumini și umbre, intram din nou, fotogramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Întârziere. —A! Întârzii. Unde? —La o Întâlnire, spuse Fima spre propria sa mirare, cu un ton ca de la bărbat la bărbat, am uitat complet că am o Întâlnire În seara asta. Se Îndreptă spre ușă și Începu să lupte cu clanța, până când lui Ted i se făcu milă de el, Îi Întinse paltonul, Îi deschise ușa și Îi spuse cu o voce moale, În care Fima simți un fel de tristețe: —Uite, Fima, nu e treaba mea, dar cred că ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
albastre și nimic nu amintea de bucățile proaspăt turnate, nici de piesele de fier care zăcuseră înainte de a fi topite pe terenul de fiare vechi. Acolo, pe muntele ăla de fierărie, se găseau inelele plitelor, ușile sobelor de teracotă, robineții, clanțele ușilor de la casele dispărute; cuțitele plugurilor, târnăcoapele, greblele, lanțurile grele din șoproane; cleștii, pilele, o nicovală, roțile propulsoare din atelierele dezafectate. Și, numai bun de fier vechi, ca un adevărat monument ce ar fi trebuit arătat în diferite localități, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
departe avea să ajungă. Avea ceva din cumințenia aia sărăcăcioasă care-și pusese amprenta pe tinerețea lui și-l însoțise și-n timpul căsniciei lui cu croitoreasa, pe când era încă reprezentant comercial. Și la ușa locuinței exista acest tip de clanță dintr-un aliaj ieftin care putea fi văzută pretutindeni unde oamenii aveau mâini puternice. Dar acum această clanță deschidea ușa unui alt spațiu, luminos și curat, unde - după cum spunea Gerda - se petrecea miracolul înmulțirii: — Francul pe care pune Erich mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
-l însoțise și-n timpul căsniciei lui cu croitoreasa, pe când era încă reprezentant comercial. Și la ușa locuinței exista acest tip de clanță dintr-un aliaj ieftin care putea fi văzută pretutindeni unde oamenii aveau mâini puternice. Dar acum această clanță deschidea ușa unui alt spațiu, luminos și curat, unde - după cum spunea Gerda - se petrecea miracolul înmulțirii: — Francul pe care pune Erich mâna se dublează cât ai clipi. Și cu banii își va lua o vilă, ochise deja o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
greșeală alaltăieri, comentă ea plină de înțelegere. I-a oferit Lisei brațul, ajutând-o să urce scările, iar eu le-am urmat simțindu-mă nejustificat de trădată de Maria, care o acceptase pe noua mea dușmancă. Maria se sprijini de clanța ușii înainte de a deschide. — Ești îmbrăcat decent? strigă ea prin ușă, jenată. Nu decent, dar sunt îmbrăcat! îi răspunse o voce veselă dinăuntru. Maria deschise ușa dincolo de care se afla apartamentul ei plin de lumânări, pe care un bărbat se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
sunat la ușă fiind îngrozită de haosul dezlănțuit înăuntru. M-am uitat la ceas. Era 9:25 - ar fi trebuit să fie cu toții la școală. Se deschise ușa, apoi se închise trântindu-se, în timp ce mai multe mâini se băteau pe clanță, apoi se deschise din nou. Lovind-o în cap pe fiica în vârstă de 6 ani a lui Tally, Jocasta, care la rândul ei îi trase un picior în genunchi fratelui ei în vârstă de 10 ani, Ellery. Am pășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
tramvai -, dulapul sumbru de la marginea orașului vechi era, ce-i drept, deschis, dar în loja portarului nu exista nimeni care fi exclamat bucuros „Bine ai venit!“ sau „Pe tine te așteptam!“. La început am bătut la uși, am apăsat pe clanțe, apoi am rătăcit prin dreptul atelierelor încuiate pe coridoare, urcând și coborând scări. Încă mai îmi aud pașii, văd cum, în clădirea încremenită și transformată într-o pivniță de gheață, aburul respirației mele se împrăștie în aer. Nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
specială și nu-s ca numitoru comun: i-am dat nainte cât mai patruped pân tenebre ș-am dășchis fiecare breșă cu cucuiele care Încă mă mai doare rațiunea socială, adică firma A. Căpățână. Am strâmbat dân nas, am sucit clanța și pă loc, mamma mia, auz că În imobilu care nu iera În iel nici un suflengăr urca liftu. Un Otis cu gabaritu mărit! Marea chestie iera să mă asigur dacă iera borfașii care o să mă devalizeze până la mătreață or paznicu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
locul. Puteți să luați perechea cea nouă de pantofi. Și banii de sub perna mea. Numai spălați-mi podeaua din bucătărie. În fiecare dimineață, după petreceri, mă duceam clătinându-mă la bucătărie, mă opream preț de-o clipă cu mâna pe clanță și-mi imaginam cu căldură că, atunci când aveam să deschid ușa, bucătăria avea să sclipească datorită soarelui reflectat de suprafețele lustruite, că toate cănile, farfuriile, castroanele, cratițele și tigăile fuseseră spălate și puse la loc. (În dulapurile corecte. Voiam ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
asta de ușă? a tunat el printre perechile de blugi și puloverele de la piept. Ar fi trebuit să-mi dau seama că ți-ai băgat nasul în chestia asta, a șuierat el spre biata Anna, care rămăsese cu mâna pe clanță. Nu, tată, eu am fost de vină, l-am anunțat eu repede. Annei începuse să-i tremure buza de jos și arăta pe punctul de a izbucni în lacrimi. Nu, nu, am închis-o doar fiindcă ne era frig, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Înnegresc kilograme de hîrtie cu mesaje diforme, oarbe și surde”. „Stilul (În literatură) este o amprentă a sufletului la fel de precisă, de unică, Întocmai cum amprenta degetului reprezintă actul de identitate al criminalului.” (Andrei Bitov) „Amprentele e cînd punem mîna pe clanță, rămîn degetele acolo și le găsește poliția.” (Sorinel, 5 ani) Somerset Maugham adaugă: „Există trei reguli ale scrisului. Din păcate, nimeni nu le cunoaște”. Ader În chip absolut la aceste afirmații. Stilul mi se pare nu mai important decît fondul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ca atare nu există”. Sau sînt de acord? FRAGMENT AUTOBIOGRAFIC Îmi amintesc ca printr-un grilaj, tot mai neclar, seara aceea, beam șampanie, eram de acord sau nu cu o definiție, se făcuse aproape 11, ne simțeam fericiți, am văzut clanța ușii de la intrare mișcîndu-se Încet, halucinant de Încet, poate nici nu se mișca, era apăsată cu un milimetru pe minut, ne-am ținut respirația privind-o hipnotizați, la un moment dat s-a oprit, am expirat amîndoi fîsÎind ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
luat. Nu puteam risca, doar ne făcusem atîtea planuri (mobilă, reparații prin casă, jucării, becuri, poate chiar o mașină) Îndreptățite de premiul pe care tocmai Îl primisem din partea unei asociații a revistelor literare. După ce ne-am revenit din scena cu clanța, am stat pînă noaptea tîrziu și-am pus prioritățile pe hîrtie. Exact cum ne Învață sociologii americani pe două coloane, first things first, urgențele În stînga și lucrurile importante În dreapta. Problemele noastre se Încadrau simultan În ambele categorii, așa c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
buletinul, după care-mi deschidea ușa c-un aer plictisit, hai, intră, să nu zici că nu-s băiat bun. Treacă de la mine de data asta. Într-o sîmbătă cînd era plecat la țară, i-am agățat cu abilitate de clanța apartamentului o hîrtie ministerială pe care copiasem și eu un citat din Dicționarul ideilor primite de-a gata. „Cerumen Ceară omenească. Nu trebuie scos, pentru că Împiedică insectele să intre În urechi.” A trecut aproape un an. Am mai luat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]