2,106 matches
-
știe. Eu cred că mania de a le ridica pe un soclu ideal este perfect absurdă: nimic nu este mai ideal decât un poet... Poetul este un clavecin și nimic mai mult. Fiecare idee care trece pune degetul pe o clapă: clapa răsună și dă o notă, aceasta e tot”. În prefața celei de a II-a ediții a volumului Les fleurs du mal Charles Budelaire, apărut la Paris în 1869, Gautier afirma faptul că cuvintele au pentru un poet, în afara
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
Eu cred că mania de a le ridica pe un soclu ideal este perfect absurdă: nimic nu este mai ideal decât un poet... Poetul este un clavecin și nimic mai mult. Fiecare idee care trece pune degetul pe o clapă: clapa răsună și dă o notă, aceasta e tot”. În prefața celei de a II-a ediții a volumului Les fleurs du mal Charles Budelaire, apărut la Paris în 1869, Gautier afirma faptul că cuvintele au pentru un poet, în afara sensului
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
Îi percepem noi. Wakefield a vrut mult timp să creadă asta, dar n-a reușit niciodată să atingă acest grad de Înțelepciune: frumusețea Încă Îi mai Înmoaie genunchii, În timp ce oroarea Îl face să fugă și să se ascundă. Susan atinge clapele mașinii de scris și suflă praful de pe tăblia biroului. — Mami n-a mai intrat aici după ce a murit profesorul, așa că toate sînt așa cum le-a lăsat el. Ea nu prea Înțelege ce e cu astea, dar Mihai, profesorul Telescu, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
singurul lucru la care visaseși și pe care ți-l închipuiseși, până când devenise aproape o obsesie. — Francesca Tyler, ce ți-a făcut biata mașină ca să merite așa un tratament? întrebă Stevie, atrasă în biroul lui Fran de zgomotul asurzitor al clapelor lovite și de înjurăturile repetate ale lui Fran în timp ce izbea în ele atât de tare, încât câteva rămăseseră prinse într-o îmbrățișare de metal. Adevărul era că Fran se simțea incapabilă să ia o hotărâre. Habar n-avea ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
rogojină, în razele fierbinți ale soarelui de amiază, îi mirosise a moarte. Nu era numai mirosul câinelui, ci un miros mai general, un miros care împresura universul De câte ori începea un rând nou, degetele albe ale lui Tomoe se mișcau pe clapele mașinii de scris ca o mitralieră. Fața ei senină, în timp ce bătea literele negre de pe foaia albă, avea un șarm deosebit, caracteristic fetelor moderne. — Domnișoară Higaki, sunteți amabilă să vă ocupați și de aceasta? I s-a mai dat de dactilografiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
seama că pe monitor strălucea o imagine colorată, ce nu era prea bine focalizată: două chipuri tremurânde, Încadrate Într-un chenar luminos, de parc-ar fi fost doi criminali sau doi sfinți. Ambele fețe aveau surâsuri stereotipe și dinți perfecți, clape de pian. Sub fotografii - căci fotografii erau - pâlpâiau două numere, alcătuite din câte două cifre, pe care la Început nu le putea desluși. — Regina Coeli? Dar Închisoarea din Roma nu se numește Rebibbia? comentă Fabio Merlo, fără obișnuitu-i respect. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
atunci când m-a pus să țopăi, ci altfel, nu atât de tare, în schimb mult mai înspăimântător, iar eu nu știam ce să zic, mă uitam numai la acordeon, era mare de tot și avea o groază de butoane și clape, știam că acuși-acuși Prodan mi-l pune-n brațe, să-i cânt ceva, ceva de chef, de nuntă, și dacă vede că nu știu, Prodan n-o să mă creadă că nu știu, o să creadă că dinadins o fac pe prostu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ochelarii pe nas, atunci și-a venit în fire și Prodan, să mi-l dați înapoi, a spus, că mă omoară taică-miu în bătaie, dar nea Miki n-a zis nimic, și-a așezat mâinile pe butoane și pe clape, a deschis burduful, iar când a început să cânte, am avut impresia că mâinile nu i se mișcă deloc, însă acordeonul suna foarte tare, cânta o melodie săltăreață, într-un ritm sălbatic, simțeam cum îmi tresaltă mâinile și picioarele, băteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și-l ia pe umăr, Prodan și l-a luat, și atunci nea Miki i s-a lipit de spate, și-a pus mâinile peste mâinile lui Prodan, zicându-i să se relaxeze, apoi și-au pus, împreună, mâinile pe clape și butoane, și nea Miki a început să miște degetele lui Prodan, și atunci, deodată, acordeonul a scos niște sunete, alandala mai întâi, dar apoi a început să se înfiripe un fel de melodie, din prima n-am recunoscut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
asemănător, nea Miki a început să-și miște capul pe ritmul muzicii, și atunci Prodan a început și el, încet, să dea din cap, între timp ritmul se accelera, vedeam degetele lui Prodan și degetele lui nea Miki dansând pe clape și butoane, era greu de spus ale cui erau degetele acum, părea că Prodan cântă singur, fără ca nea Miki să-l dirijeze, și părea că amândoi dansează, mișcându-și trupurile în ritmul muzicii, tropăind pe loc, lui nea Miki îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
loc, lui nea Miki îi alunecaseră ochelarii negri spre vârful nasului, era să-i piardă, și atunci melodia s-a auzit și mai tare, și atunci, brusc, Prodan și-a deschis ochii, cu fața schimonosită și-a luat mâinile de pe clape, strigând ceva, din cauza muzicii n-am auzit ce anume, poate era o înjurătură, că în același timp a încercat să-l lovească cu picioarele și coatele pe nea Miki, dar se pare că bătrânul îl ținea bine, că nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe plaja privată a castelului la ora 21. - Ce voia? - Foarte bună Întrebare, numai că va trebui să i-o puneți chiar ei, pentru că țicnita asta nici măcar nu m-a lăsat să plasez un cuvînt. Și mi-a tras și clapa, Închipuiți-vă! În sfîrșit, clapa... mai curînd mi-a Întins o cursă. Am ajuns cu un sfert de oră mai tîrziu. Nimeni. Așteptam, cînd deodată: beznă totală. Cineva mă lovise pe la spate. Mi-am revenit În fire - era trecut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la ora 21. - Ce voia? - Foarte bună Întrebare, numai că va trebui să i-o puneți chiar ei, pentru că țicnita asta nici măcar nu m-a lăsat să plasez un cuvînt. Și mi-a tras și clapa, Închipuiți-vă! În sfîrșit, clapa... mai curînd mi-a Întins o cursă. Am ajuns cu un sfert de oră mai tîrziu. Nimeni. Așteptam, cînd deodată: beznă totală. Cineva mă lovise pe la spate. Mi-am revenit În fire - era trecut de zece seara -, și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dintre ei ? — Îmi pare foarte rău, păpușă, zice Daniel. Știi cum e. Dar te rog să te distrezi foarte bine cu mama, OK ? Înghit în sec de câteva ori. Nu pot să-i spun că și ea mi-a tras clapa. Nu pot să-i spun că stau aici singură. — OK ! Reușesc, nu știu nici eu cum, să-mi iau un ton vioi. Așa o să facem ! — Ți-am transferat niște bani în cont. Să-ți cumperi ceva drăguț. Și ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
atingem ușor degetele, după care se întoarce și pleacă. Mă uit după el cum dispare în întuneric, apoi mă întorc și pornesc pe aleea către casă ; continui să simt fiori în tot corpul. E foarte bine că i-am tras clapa lui Trish. Dar cum rămâne cu frustrarea mea maximă ? ȘAISPREZECE A doua zi, Trish mă trezește cu bătăi puternice în ușă. — Samantha ! Trebuie să-ți vorbesc ! Acum ! E sâmbătă, și nu e nici măcar ora opt dimineața. Unde arde ? — OK ! strig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și pe altcineva. Ia zi tu, Cristi. Băiatul din banca a treia o privește aiurit. Un motiv în poezia lirică? încearcă el. Sorana surâde viclean. Din clasa alăturată se pornește repetiția de pian și după violența cu care sunt atacate clapele, oricine-și poate da seama că Izabela Ciortea e iarăși beată. D-șoara Filip își dă ochii peste cap și face pfff! din gură. Acum toată clasa e complice. Îmi poți da un exemplu? „─ Enigel, Enigel, Scade noaptea, ies lumine, Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ce-o să mai cureți, ce-o să mai cureți, s-a auzit vocea Magdei. I-am aruncat o privire înghețată, pe care o folosesc de obicei când cineva mă ia peste picior, și m-am întors la munca mea. Am apăsat clapa mașinii de înghețată și am urmărit curgerea cremei groase și punctate cu fragmente de căpșuni, încercând să nu stau cu spatele la client. Așa cum am spus, dulapul metalic nu ne ferește de privirile oamenilor. În asemenea situații trebuie să știi să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
lumină dintr-odată. — Pe bune? Chiar dau acu’ probă pentru ceva. Un fel de combinație de dramă cu sitcom. Chestii de genul „tânăr erou“. M-ai văzut în reclama pentru ciocolată de aseară? Eu eram ăla căruia i se trage clapa în timp ce tipa dispare în mașină ca să mănânce singură ciocolată. O prostie, ce mai, dar se fac bani frumoși. Nu cred că am văzut-o. — A, o s-o mai dea, mi-o spuse el, ca pe un lucru fără importanță. Sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
În cele din urmă, nevăzând altă cale, duse mâna jos și desfăcu La Repubblica din jurul umbrelei, scoțând-o la vedere cât era ea de lungă. Reîmpături ziarul sub o formă mai ușor de mânuit și păși afară În ploaie. Apăsă clapa și desfăcu umbrela, se uită În sus și o văzu cum Își Întindea peste el membrana protectoare de plastic. Elefanți fericiți, elefanți roz care dansau. Cu gustul de vin acru În gură, se grăbi spre casă și masa de prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
altul, pentru a lăsa locul celui mai negru abis. Ca o respirație la ureche sau ceva Înfricoșător și cu miros de migdale, ca o apă vicleană și rea, din care e mai periculos să ieși decât să rămâi, sau ca clapele pianului, care alunecă unele după altele. De mult, de când a dispărut Ștefan, sau poate și mai de mult, de când a murit mama Ana, nu mai poate exista un adevăr unic. Dar nici Anek®ntav®da, logica punctelor de vedere multiple
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
tradițională. Trecând pe lângă curțile oamenilor am văzut foci Înghețate sub formă de arc, cu nasul și coada În sus, În pozițiile În care fuseseră capturate, piei de caribou puse la Întins, sănii, ski-doo-uri, jeepuri și chiar un pian cu câteva clape lipsă. Satul părea pustiu. Numai nelipsiții câini husky apăreau ca din senin și se gudurau pe la picioarele noastre, dornici de companie. Într-un sătuc pierdut În marele Nord sosirea unui grup de turiști nebuni constituie un eveniment despre care se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
altul, pentru a lăsa locul celui mai negru abis. Ca o respirație la ureche sau ceva înfricoșător și cu miros de migdale, ca o apă vicleană și rea, din care e mai periculos să ieși decât să rămâi, sau ca clapele pianului, care alunecă unele după altele. De mult, de când a dispărut Ștefan, sau poate și mai de mult, de când a murit mama Ana, nu mai poate exista un adevăr unic. Dar nici Anekantavada, logica punctelor de vedere multiple a filosofiei
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
tradițională. Trecând pe lângă curțile oamenilor am văzut foci înghețate sub formă de arc, cu nasul și coada în sus, în pozițiile în care fuseseră capturate, piei de caribou puse la întins, sănii, ski-doo-uri, jeepuri și chiar un pian cu câteva clape lipsă. Satul părea pustiu. Numai nelipsiții câini husky apăreau ca din senin și se gudurau pe la picioarele noastre, dornici de companie. Într-un sătuc pierdut în marele Nord sosirea unui grup de turiști nebuni constituie un eveniment despre care se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și Ann nu aveau cum să fie omorîți. Nici iubiți. Ei existau. Thomas s-a Îmbrăcat În grabă, nici nu s-a șters bine. Vroia să iasă cît mai repede. În camera ei, Ann a apăsat, vioi, din mers probabil, clapele pianului. Era, și-a dat Thomas seama, destinsă, cele petrecute nu o puseseră deloc pe gînduri. „Nici nu ar avea de ce, nu știe cine sînt... Și, sigur, nu e la prima ispravă de felul ăsta!...“ Ann a ieșit din cameră
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
-i așa?" Felix se lăsă în voia brațelor și se cufundă cu ele în visuri. II A doua zi, Felix fu trezit din somn de grindina repede a unui pian care răsuna prin apropiere. Cineva trecea mâinile cu jovialitate pe deasupra clapelor, cântând cu multă dexteritate un exercițiu complicat, care varia la infinit o temă. Felix își aminti numaidecât de mâinile lungi ale Otiliei și nu se mai îndoi că ea era cântăreața. Sări înfricoșat din pat. Soarele era sus pe cer
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]