56,307 matches
-
și m-a privit pe sub un zâmbet. - Sigur că m-am răzvrătit: n-am spus niciodată cele o sută de avemaria. - Vrei să te odihnești puțin, unchiule? - Nu. La douăzeci și doi de ani m-am îndrăgostit. Au rămas o clipă tăcuți. Din adâncul amintirii, a țâșnit o nouă mărturisire: - Îl chema Miquel, ca pe tine, Miquel. - Câteva secunde a rămas pierdut în amintirile lui. - Miquel Rossell. N-am spus nimănui. - Nici mie nu-i nevoie să-mi spui. - Ba e
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
și-a luat-o la fugă ca disperatul, atât de disperat că nu-și dădea seama că fuge chiar spre cazarma poliției. Dar n-a apucat să se gândească, căci prima împușcătură, care l-a doborât, i-a pătruns în clipa-aia în rinichiul stâng. Pe-a doua, care l-a ucis, nici n-a auzit-o: era deja la pământ, cu mâna stângă împodobită c-o umilitoare brățară. Sunt sigur că ultimele gânduri i-au fost la mine. Și poate
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
haină gri, mai subțire. Era așa de elegant în costumul ăsta al lui improvizat, de el inventat, care nu corespundea cu nici o modă... Așa de fermecător și de boier... Într-adevăr cîțiva oameni am cunoscut care se vedea din prima clipă și din fiecare gest, din cel mai neînsemnat gest reflex, cît de mari boieri erau. Fenomenul ăsta nu e așa de frecvent. Sunt mai mulți decît credem, dar nu așa de mulți cum s-ar putea crede, fiindcă ar putea
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
rîde) Și cînd am ținut conferința, el și-a trimis niște emisari în sală, care după conferință au plecat imediat la Jockey Club care era aproape. "Ca c"est trčs bien.". Conferința a fost un succes, într-adevăr. Și din clipa aia am cîștigat credit la Pallady și stătea de vorbă cu mine despre pictură, ceea ce nu accepta cu nimeni. Și era foarte drăguț, un bătrîn generos față de tineri, și un bătrîn foarte naiv ! El avea aceeași pasiune extraordinară pentru Mallarmé
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
a luat viața, înecîndu-se în apele reci ale lacului Zürich, la început de februarie 2002, - aș compara acest ultim volum de "miniaturi majore" cu acel interval ultim, cînd se spune că muribundului i se desfășoară în fața ochilor minții, în cîteva clipe, filmul întregii sale existențe - tristă și veselă deopotrivă. P.S. Filmul lui Ludwig Metzger Aici cerul i-a adus autorului premiul Literavision, decernat în primăvara acestui an la München. Din păcate, această creație filmică este încă prea puțin cunoscută publicului larg
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
a păstrat, pentru ca tu să-ți amintești, cicatricile rănilor suferite pentru tine ... Atunci El îți trimite încercări pentru ca tu să-ți amintești de El!”6. Fără îndoială că multora dintre noi atunci când gândul ne e țintuit chiar și pentru câteva clipe la pătimirile Domnului, ne revine în memorie, printre altele, unul dintre marile pasaje profetice ale Vechiului Testament, care converge spre și este împlinit prin moartea trupească, dar mântuitoare a Domnului Iisus Hristos - profeția Robului suferind al lui Dumnezeu, din cartea
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
Hristos, a rămas acolo, în cuptor, ca să ne apere și să ne mângâie pe noi toți, atunci când vom trece prin cuptorul de foc arzător al durerilor, încercărilor și necazurilor vieții. El ne-a făgăduit că nu vom fi singuri în clipele cele mai grele și noi credem în cuvântul Lui. Mântuitorul se oferă omului ca un Dumnezeu compătimitor, ajutător, „blând și smerit cu inima” (Mt. 11, 29), iar tămăduirea i-o propune nu i-o impune, căci ea se sprijină pe
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
-i anima și mai mult pe ceilalți și a-i convinge de aceasta, Sfântul Vasile cel Mare precizează: „... fă-ți în fața Domnului o faptă de laudă! (...) vei recunoaște că nu ești decât om și că și tu trebuie să aștepți clipele când vei avea nevoie, la timpul tău, de ajutorul lui Dumnezeu. Nu te lipsi de el din pricina asprimii tale de acum, ci atrage asupră-ți toate milostivirile lui Dumnezeu, arătând față de cei întristați o bunătate și o dreptate deplină”20
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
spus și altădată, în rând cu Grobei, cu Rogulski, cu Minda și cu celelalte mari personaje ale lui Breban, deținătoare de stare civilă în proza românească. Acest Mârzea, care lasă tuturor impresia ușurătății, a nepăsării, a trăirii numai în orizontul clipei, nutrește în ascuns un mare plan, un proiect maximalist de construcție, acela de a crea un om cu destin. Nu de a se crea pe sine ca om cu destin, ci pe altul. Dispune de mari energii, de clarviziune socială
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
celălalt personaj-pereche al lui Mârzea, care nu mai este, cum era Dumitrașcu în Voința de putere, un personaj complementar, ci unul antitetic. Să-l vedem mai de aproape. Aristide Bizoniu este numele omului care l-a intrigat pe Mârzea din clipa în care l-a văzut în redacția ziarului ,Ardealul", așteptând tăcut în anticamera directorială să fie primit în audiență, un individ ,în negru", rigid, neprivind la nimeni în jur deși era acolo multă lume, zidit parcă înăuntrul său, dând senzația
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
vremea lui Ceaușescu, dl Severin avea contacte cu lumea internațională și știa care sunt cutumele, în ce constă diferența între un democrat și un, să zic, adept al teoriilor rasiste. Ei bine, toate acestea s-au șters ca buretele din clipa în care a intrat, cu arme și bagaje, în solda pesedismului. A corupt acest partid conștiințe mai solide decât a d-lui Severin, așa că nu cred c-a fost o problemă să-l reducă la statutul de simplu executant. Mă
Alogenia salvează România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11424_a_12749]
-
O piesă cu puzderie de acte și cu actori de vatelină, pe care toți o știm și care aduce - vai... - așa de-aproape cu viața. Nu asistăm, cu toate astea, de bunăvoie, la ea, decît în vreo două ocazii: în clipele de disperare ascuțită, cînd luăm de la actorul de tragedie tipicul strigării la cer și, dimpotrivă, în unele zile molcuțe, într-o pasă de calm trăgînd a plictiseală. Nu-s de găsit, în cartea de care vorbesc, nici una, nici alta. Nici
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
-i strig, astăzi setea, cui, oare, aș putea să-i cer să-mi fie și să-i fiu cișmea? Cui să-i ling rănile sub cer, - când spaima-și pune-asupra mea pecetea... Ultima călătorie a lui Tolstoi Gară de-o clipă: trenul n-are nici o rațiune ca să nu rămână pe loc. Ci bucuria-mi se îngână cu panica. Ezit să plec de-aici. Vezi, către azi nu duce nici un drum. Oare de ce voi fi rămas în halta aceasta, mai curând
BÖSZÖRMÉNYI ZOLTÁN - O sumă de sonete by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/11444_a_12769]
-
voluptatea exprimării se contopește cu întregul ceremonial plastic, nu înseamnă nicidecum că în statica atemporală se insinuează agenții relativismului. Ci doar că totul capătă suflu vital și prezență nemijlocită. Georgeta Năpăruș a știut să conjuge inconfundabil sentimentul duratei cu irizările clipei, arhetipalul cu spontaneitatea și enunțul sever cu jubilația privirii. Începîndu-și prematur, acum patru ani, lungul ei drum în posteritate, această operă confortabilă și complexă, spectaculoasă și profundă, va răzbuna, fără indoială, întîmplarea că omul este perisabil. Și mîhnirea că nici
Georgeta Năpăruș - o rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11463_a_12788]
-
tătarilor al lui Buzzati, a unui dușman care nu mai vine. Mai ales că, iată, în Occident dușmanul începe să vină. Sau, ca să parafrazez un clasic: se pare c-a și venit, de vreme ce n-a mai venit! ,Dușmanul" e, în clipa de față, străinul, arabul, musulmanul. Și el e demult implantat în realitatea lui métro-boulot-dodo, cea mai devastatoare invenție a unei lumi care a căzut în capcana propriei seriozități. Controlată încă de reflexele democrației, presa occidentală de mare tiraj se ferește
Asimilarea Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11449_a_12774]
-
peste centru, cu alte cuvinte, colonizarea coloniștilor de către vechii colonizați presupunea anumite prețuri de plătit. Era vorba, în principal, de prețuri cuantificabile, acceptate de vestici fără să crâcnească: ajutoare de șomaj, școlarizare, drepturi culturale și confesionale. Ce se întâmplă în clipa de față, e dincolo de logica instituită de câteva decenii de conviețuire aparent lipsită de probleme. Occidentalii s-au grăbit să creadă că tinerii musulmani născuți și crescuți la Londra, Berlin sau Amsterdam au inhalat, odată cu laptele praf și cu emisiunile
Asimilarea Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11449_a_12774]
-
primul rând, economică, așa cum s-a întâmplat în cazul marii majorități a războaielor de până acum. Miza lui e adânc simbolică, de un simbolism care încă rămâne greu accesibil. Astfel încât, poate că problema care se pune în Europa Occidentală în clipa de față nu se mai referă la capacitatea continentului de a-i asimila pe non-europeni - e din ce în ce mai limpede că sunt neasimilabili. Marea sfidare a următorilor ani s-ar putea să rezulte din răspunsul la o întrebare frisonantă: Cine pe cine
Asimilarea Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11449_a_12774]
-
fizică. Revelația scriitorului a avut loc în anii 1940-1944, el a văzut Holocaustul cu ,ochii minții", nu a avut soarta lui Fundoianu, nici a altor milioane de evrei, dar nota la 10 noiembrie 1942, în Jurnal: ,M-a străbătut o clipă gândul că într-o noapte ca asta am putea fi toți măcelăriți în casele noastre". Era atmosfera creată de interzicerea pentru evrei a practicării unor profesii (avocatură, educație școlară, artă, literatură, publicistică etc.), legea chiriilor, confiscarea aparatelor de radio (mai
Mihail Sebastian, azi by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/11448_a_12773]
-
poposește apoi la Azi, oficios al PDSR-ului, de la care pleacă fiindcă nu-i poate ridica tirajul. Își începe cariera la Realitatea, patronată pe atunci de Silviu Prigoană. În timpul intervenției americane în Irak, Cristoiu face rating. Susține pînă în ultima clipă și împotriva evidenței că americanii vor fi învinși de Saddam. Din nou Cristoiu e pus pe liber. Se retrage strategic la Biblioteca Academiei, ca de fiecare dată cînd rămîne fără slujbă. Primește o rubrică la un cotidian central, iar după
Ion Cristoiu în bejenie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11468_a_12793]
-
în limba valahă al Jurnalului ,draculesc". Bine ascuns într-o casetă de fier încastrată în zidul bibliotecii, manuscrisul e descoperit printr-o fericită conjuncție a astrelor: , De n-ar fi fost o lumină puternică ce cădea din tavan chiar în clipa aceea, nu mi-aș fi dat seama de nimic." (p. 21). Ca un făcut, lumina cade asupra lui Marin Mincu la toate nivelele scriiturii și (auto)lecturii. Din fericire, mai e puțin și începe jurnalul lui Dracula. Numai că, iată
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
Bernea, pășind pragul expoziției, s-a întâlnit cu Paul Gherasim în capul scărilor (se aflau la Căminul Artei) și privirea căzându-i pe primul tablou care o întâmpinase, a exclamat: ,Admirabilă lucrarea asta a ta, îmi place!" După o scurtă clipă de stupoare, încurcat, Gherasim i-a replicat: ,Dar nu e a mea, e a lui Paraschiv!" La care Bernea, înaintând cu un pas, își pironi privirea asupra unei alte pânze: ,E într-adevăr în formă Paraschiv, și tabloul acesta îmi
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
templu, într-un palat, sau într-o pădure te poți rătăci. Dar de piderdut nu te poți pierde cu totul decât în penumbrele unei interiorități solitare, incapabilă să-și mai înțeleagă centrul. Acest risc a stat dinaintea artistului modern din clipa în care s-a hotărât să se închidă în sine. Iar curajul său a fost pe măsura riscului... Lucrurile nu se pot însă încheia aici: dovadă expoziția aceasta, în care câțiva pictori simt nevoia uitării de sine, a eliberării de
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
lucrare pe care o tot plimbau de la o ediție la alta, de la național la municipal și viceversa. Se năștea, astfel, o specie nouă în lumea artelor noastre contemporane: artistul salonard sau sezonierul. O efemeridă, la urma urmelor, care bătea o clipă din aripioare și apoi se stingea anonim, odată cu golirea melancolică a simezelor. Dar pe lîngă faptul că era neverosimil de plat, Salonul crea și o imagine falsă a artelor noastre din momentul de referință; fie prin incapacitatea naturală de a
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]
-
o sugerează și acum un stol de păsări care își iau zborul toate deodată (...) avea una din cele mai feminine voci pe care le-am auzit, cu un fel de căldură interioară care te făcea să te simți pentru o clipă centrul lumii ei când ți se adresa. Intrasem, nu am făcut decât câțiva pași și m-am oprit. Așa cum stătea, picior peste picior, fusta i se ridicase pe o coapsă sidefată, ca un lujer de piatră. Purta fusta de uniformă
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
și credință. (Pentru că Domnul) a pus în el rațiune și cugete, voință, l-a dăruit cu multă sensibilitate și l-a făcut foarte mobil, înaripat și neobosit. I-a dat puterea de a veni și a se duce într-o clipă și de a-L servi cu gândurile sale, acolo unde vrea Duhul. Într-un cuvânt, în așa chip l-a făcut, încât să fie mireasa și părtașa Lui, ca să se amestece cu El și să devină un singur Duh cu
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beţia trează, somnul treaz, rana şi zborul sufletului (III). In: Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]