1,118 matches
-
de Aur, dintre Sed-Ahmet și Hadji Ghirai, ultimul a izbutit, în anul 1455, să înfrângă pe cel dintâi, care a căutat salvare în regiunea Kievului. Acolo, scrie Dlugosz, susținătorul lui Mihail lituanianul, a fost prins de oștile lui Simeon Olelcovici, cneazul de Kiev, unite cu cele ale lui Andrei Odrowas, castelanul Liovului și închis la Vilna, cu o parte din soțiile și copiii săi. Unii din fiii lui au ajuns, însă, până la curtea din Suceava. Din cercetările istoricilor noștri anteriori, nu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
reprezentant al Hoardei Mari nu putea să uite afronturile suferite în anul 1468, de la autoritățile Caffei și Mengli-Ghirai, se gândiră să contrabalanseze puterea și influența adversarului lor, care era susținut și de turci, prin intrarea în legături de prietenie cu cneazul Moscovei, Ivan al III-lea, dar, mai ales, cu marele han de la Tana și cu genovezii. „După ce ne-am sfătuit cu hanul (Mengli-Ghirai) ce ne este prieten - scrie massarul Caffei, Oberto Souarzafico, în 10 februarie 1475, - am trimis sol la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Moldova nu va mai avea liniște, dacă nu se va orienta în politica externă alături de acest puternic vasal al lui Mahomed al II-lea. Așa se explică încheierea tratatului de pace din 1479, cu turcii. După propunerea, ușor acceptată de cneazul Moscovei, de a chema la Curtea sa pe Nur-Daulet și Aider și încheierea alianței dintre Ivan al III-lea și Mengli-Ghirai, în primăvara anului 1480, Ștefan cel Mare a trebuit să se orienteze în politica sa alături de hanul Crimeii. În
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
-lea și Ștefan cel Mare l-a avut fără îndoială Mengli Ghirai, care a urmărit, în anii 1478-1480, încercuirea Poloniei. Astăzi, știm cui apaține inițiativa tratativelor, care au dus la căsătoria fiicei lui Ștefan cel Mare cu Ivan Ivanovici, fiul cneazului Moscovei. Ele au avut loc înainte de moartea lui Mahomed al II-lea, petrecută la 3 mai, în anul 1481, dar formele s-au perfectat după acest eveniment. Din izvoarele istorice cunoscute până în prezent, este imposibil de descifrat ce s-a
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în partea a doua a acestei lucrări, sub titlul: Românii și Hanatul Crimeii sub suzeranitatea Înaltei Porți (1492-1792). Pentru moment, remarcăm numai că colaborarea militară moldo-tătară, dintre Ștefan cel Mare și Mengli-Ghirai, a pus capăt definitiv existenței Hoardei de Aur. Cneazul Moscovei, Ivan al III-lea, nu a considerat necesar să contribuie cu oastea sa la operațiile militare împotriva fiilor lui Ahmed han. În 3 martie 1502, el trimitea pe Alexei Zabolotschi în Crimeea să comunice refuzul său de a le
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
șteargă urmele originii sale roșii și revoluționare, pentru ca să nu mai fie suspect monarhiilor autocrate atotputernice pe vremea aceea. Pentru această realizare, Ion Brătianu și-a dat silințele ca să atragă în partid pe: Beizade Mitică Ghica, pe Beizade Grigore Sturdza, pe cneazul Moruzzi, pe prințul Nicolae Bibescu etc. Conul Fănică Bellu (sau Bellio, cum i se scria numele în l’Indépendance Roumaine), fără a fi prinț, erea din protipendadă, fusese ginere de domnitor și erea socrul Câmpineanului. Dar conul Fănică erea acum
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
luptele pentru autonomie de o nemaiîntâlnită violență. Popoarele slave la așezarea lor În Balcani găsesc pe descendenții ilirilor și dacoromanilor albanezi și români. Documentele timpului relevă că la mijlocul Evului Mediu jumătate din populația Bosniei era valahă. Locuitorii erau conduși de cneji și regi locali până În anul 1463 când țara cade sub stăpânirea turcească ce se va menține până la războiul balcanic ruso-românoturc din 1877-1878. Matei Corvin, regele Ungariei, cucerind Bosnia a numit pe Nicolas Olahus ca rege al Bosniei iar oștirile de
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
1832) Vechimea prezenței românilor În această zonă poate fi apreciată după un document din 1070 În care este menționat satul Vlasici. În secolul al XIV-lea vlahii din Croația aveau organizare proprie și se conduceau după „jus vallachorum” având celnici, cneji, vlădică, voevod. Emigranții vlahi din Bosnia, Herțegovina, Muntenegru se bucurau În Croația de o situație materială mai bună. Aici este cunoscută o comunitate numită „băiași” a căror origine se presupune a fi zona minieră din Transilvania. Numărul lor ar ajunge
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Șeremetev, fiul lui B. P. Șeremetev, ca brigadier; 15.000 de ostași, sub comanda generalului baron Karl Edward von Rönne. Deci, rămâneau 64.800, care apoi s-au redus la 37.515 oameni. Feldmareșal și președinte al Colegiului de război, cneazul Anikita Ivanovici Repnin (1668-1726) comanda o divizie alcătuită din opt regimente de infanterie, fiecare având 1.400 de oameni; în total: 11.200 de oameni. Același număr de regimente alcătuiau diviziile comandate de generalii Ludwig Nicholas Allard, Weide și Ensberg
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
trecut Nistrul. La 5 iunie, armata rusă din care făcea parte și un contigent de răzeși basarabeni, totdeauna gata de luptă (orheieni, soroceni, lăpușneni), sosise la Țuțora, pe Prut. A doua zi, B. P. Șeremetev, însoțit de generalii V. V. Dolgoruki, cneazul Volkonski și alți ofițeri s-au întâlnit cu Dimitrie Cantemir pe malul stâng al Prutului. Din suita domnului moldovea făceau parte hatmanul Ion Neculce, marele paharnic Constantin, fiul lui Iordachi Ruset, marele vornic, șase ofițeri și opt slujitori domnești. La
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Stoia, s-au bucurat de succes. Ca amfitrion, Doru Morariu, cu un gest jovial, a invitat la pupitru pe dirijorul George Vintilă care, la cei aproape 80 de ani, a făcut dovada unei strălucite interpretări a Dansurilor polovțiene din opera Cneazul Igor de Alexandr Borodin. Solicitând prin gesturi scurte - cum ne-a obișnuit - atât corul, care a răspuns remarcabil, cât și orchestra, ale cărei acuratețe și precizie nu mai trebuie subliniate, fostul director și dirijor al acestui colectiv, George Vintilă, părea
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
care se întâlnește în documentele din timpul lui tefan cel Mare. Gavril Dunavăț, fiul lui Filipaș, care stăpânea satul cu rudele sale, fiind contestat de popa Onică din Fruntești și alte rude din Obârșia, a fost, cu siguranță, jude sau cneaz, stăpânind poiana lui Coste, moșia satului în indiviziune, satul Filipeni fiind asemenea multor altele o reuniune de rude. Presupunem că atât Filipaș cât și urmașii săi au avut calitatea de boieri, care au putut să rămână făr dregătorie, locuind la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
-i fie câte vor putea apuca destul.” Mențiunea „unde a fost casa luiî” sau „curtea lui ...”, „unde a fost jude ...”din documentele medievale românești, pe lângă indicația topografică, indică o autoritate locală și, implicit, existența unei comunități având un jude, un cneaz, un vătăman, iar în cazul în speță, un călugăr (Costea) de schit sau mănăstire. De asemenea, formula amintită, dublată de o alta, „pe unde din veac au umblat”, „pe unde din veac au stăpânit”, exprimă vechimea satelor românești, demonstrând că
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
migratori asiatici de origine turco-mongolă: pecenegii, cumanii, uzii și, ultimii, mongolo-tătarii. în aceste condiții, comunitățile românești, menționate și în documentele scrise, bizantine, maghiare, papale, slave (Rusia Kieveană)organizate în obști sătești și teritoriale, având conducători proprii, militari și administratori, juzi, cnezi și voievozi, au găsit un modus vivendi cu migratorii care, în schimbul unor dări și tributuri, furnizau securitate pentru populația locală, producătoare de bunuri materiale. Documentele istorice afirmă că, în anumite perioade, între migratorii cumani, de exemplu, și localnici s-ar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lui Frunteș). Până târziu, în secolul al XIX-lea, întâlnim în documente o subdiviziune a obștii numită ceată, cuprinzând locuitorii dintr-o parte de sat, dintr-un cot, și avea în frunte un vătăman. În fruntea obștilor se afla un cneaz sau jude, care, în perioada migrațiilor, putea să se asocieze cu alte obști de pe aceeași vale și să alcătuiască o unitate economică și militară. Asociațiile de obști alegeau în fruntea lor un voievod (comandant militar) atunci când nevoile de apărare se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
au fost libere, însă puterea de stat - domnii au dăruit sate unor slujitori credincioși care devin sate (obști) dependente, conduse de vatamani și staroști. Obștile libere - răzășești - au fost conduse de juzi. Cu un termen modern, putem spune că juzii, cnezii, vatamanii și staroștii sunt organe executive; organele puterii sunt reprezentate de sfatul „oamenilor buni și bătrâni”. Puterea militară (centrală) reprezentată de șefi militari ai cetelor migratorilor sau, după întemeierea statelor feudale românești, de domnie (domnul era și voievod) impunea obștilor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
descrisă de Henryk Sienkiewicz în Cruciații - romanul care mă fascinase în copilărie -, și că hotelul în care stăm, Zbyszko, poartă numele protagonistului aceluiași roman. Bătălia de la Grünwald, de la 1410, între cavalerii germani și „leșii” regelui Casimir Jagello, aliați cu lituanienii cneazului Vitold și, după cum relatează unele surse, susținuți și de niște pâlcuri de oșteni români. Nu aș fi bănuit vreodată că voi ajunge să văd locurile descrise în acea proză istorică. Este un adevărat miracol. Ca și cum ai închide ochii la lectură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vecinătate a Moldovei. II. Etapele procesului istoric al constituirii statului medieval al Moldovei Constituirea statului românesc dintre Carpați și Nistru s-a petrecut În două etape distincte, fiecare dintre ele ușor de identificat, după numele celor ce au condus-o, cnezii români din Maramureș, din familiile lui Dragoș de Bedeu și a lui Bogdan din Cuhea. Într-o primă etapă, al cărei Început ar trebui plasat Între expedițiile maghiare antitătărăști de la răsărit de Carpați (1345 - 1354), figura proeminentă a acțiunii politice
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
avea, În special atribuții judecătorești și cuprindea și reprezentanți ai românilor ( 1291, 1355), prin diplomele regale din 1366, regele Ludovic ia măsuri Împotriva românilor , calitate de nobil este condiționată de apartenența la catolicism, pe temeiul religiilor recepte oficial, nobilii și cnezii români sunt eliminați din viața politică, din 1437 apar congregațiile generale ale nobilimii din care românii sunt excluși și congregațiile sau adunările scaunelor săsești și secuiești. Dieta după transformarea Transilvaniei În Principat autonom,1541, lipsa participării românilor la lucrările Dietei
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
frumoasei Militina, chiar să-și apere într-un turnir iubita de „puternicul și strașnicu turcescu pași Ciubalaiu”. Rănit grav, Polițion cade rob la turci și ajunge în „turceasca cetate Vizantie”, unde va fi silit „să să bată la podinogu cu cneazul Argu”, deci cu propriul său prieten, reapărut între timp în firul narațiunii. Cei doi „frați” scapă din Vizantia numai spre a se pierde din nou pe drum. Polițion, luat rob de „cursari”, ajunge să cucerească bunăvoința mai marelui lor, „comandir
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287629_a_288958]
-
Pătru vodă cu mumă-sa [Doamna Chiajna] la bir 5 aspri”; în Cronica Bălenilor: „întru aceste vremi și muma lui Bogdan vodă, doamna lui Ștefan vodă, fata Radului vodă [Maria Voichiță], din țara Românească, dentru această lume s-au petrecut”; „carele [cneazul Vasili Ivanovici] au fost născut din greacă, anume Sofiea, fata Tomii Paliologul, despotul de la Moreea...”; „că feciorii lui Neagoe vodă [Basarab], Theodosie și altul, au fost mici, rămași cu muma lor Dospina”; „am eșit unul de au mărturisit că au
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
acestora, Stracimir, se va însura cu Ana, fiica voievodului Nicolae Alexandru al țării Românești. Celelalte două fete ale lui Nicolae Alexandru se vor mărita tot departe de țară: Anca îl va lua de soț pe Štefan Uroš al V-lea, cneaz al Serbiei, iar Elisabeta pe Ladislau de Opolyi (Oppela), palatin al Ungariei. „Schimbul” se va produce și în sens invers, Vladislav I însurându-se cu fiica lui Ștefan, rege al Bosniei, iar Dan I luând, tot așa, o prințesă sârboaică
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
rubedenie a regelui Matei Corvin), evocându-le, în fine, pe soțiile - de neam polon și de rit catolic - ale lui Alexandru cel Bun (Margareta întâi - se pare -, cu care Mușatinul se însurase încă în Polonia, Ryngatta (sau Ringailla), sora marelui cneaz Witold al Lituaniei, apoi - s-a măritat cu el fără a avea dispensă din partea Vaticanului, deși era neam de stepena a III-a cu mirele - care a ținut morțiș cu bărbatul ei să se convertească la credința Vaticanului). Și Ilie
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
neveste. A treia a rămas văduvă Soțiile legitime ale lui Ștefan cel Mare - sunt de părere istoricii - au fost trei (deși se vorbește - fără dovezi suficiente - și despre o a patra, catolica Margareta 16). A fost căsătorit întâi cu sora cneazului Kievului, Simion Olelkovici, Evdochia (căreia Ștefan, „vorbitor de slavonă ucraineană”, îi zicea Ovdotia, folosind forma cu prefacerile fonetice pretinse de limba ucraineană; așa cum apare într-un act din 9 iulie 1466: „pentru sufletul sfânt al răposatei mamei noastre Maria și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
împăratul. Iară cronicarul cel leșescu scrie că au fost Evdochia fată a lui Simeon împăratul, iar nu soră” - după ce se urcase pe tron. Evdochia i-a făcut trei copii: pe Olena, cea cu nume ucrainean (care va fi măritată cu cneazul Moscovei, Ivan al III-lea, nutrind o vreme nădejdea că vlăstarul ei, Dimitrie, va ajunge și el cneaz), pe Petru (mort în 1480) și pe Alexandru (care va răposa și el în 1496). Evdochia - al cărei chip împodobit cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]