4,982 matches
-
dar ea a aflat secretul, eu mă feream de toți, mai ales de maica-mare, atunci când mă spăla în lighean, vroiam să nu mă vadă bătrâna, căpățânos cum eram, începusem să mă spăl singur, Romanița a înțeles din prima că sunt copt, uite c-a mea e altfel, și mi-a arătat de sub fustă o pizdă cu câteva fire de par blond, ia bag-o tu aici, se crăcănase pe iarbă, în spatele ei era, rotundă, pădurea, îi vedeam fetei vaginul umed și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
m-am speriat. Toate păsările plângeau acolo, în lunca noastră. Au îngropat păpușa aia din lut, cred că eram singurul din sat care știa unde, văzusem bine locul înmormântării. Au plecat la una acasă, pentru pomana mortului, știam că vor coace ghizmană, plăcintă mare, turte speciale și ușor de făcut de copile, că vor bea țuică și vin. Că vor plânge mai mult, își vor boci morții și vor mânca pentru ei. Eu însă m-am grăbit spre marginea de pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
rochia decoltată până la fund, ea vrea, mai ales, să asculte povestea Tinei până la sfârșit, de aceea doar împletește la funia de ceapă, deloc automat, se uită cu grijă la colacul lung, din sfere aurii, e toamnă târziu și totul era copt și cules - roșiile, vinetele și dovleceii, morcovii, sfecla și strugurii din margine de grădină... Era moldoveancă? Doamna Loredana, am văzut că Maestrul tot vorbește despre Moldova, tot cântă ceva cu Moldova, parcă ar păstra, parc-ar ascunde pe cineva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la mijloc, așa încât, în depărtare, se poate vedea grădina în toată frumusețea ei. Bună arhitectă am avut!, exclamă el, se uită spre merii plini de fructe, dar n-o să-i culegem încă, e cald și-i lăsăm să se mai coacă, prin pomii rotunzi tot plutesc imagini de demult, într-un vârf, pe frunze, o vede pe Anita cum pleca ea de pe terasa de la Hades, în ziua aia nefericită, când el mânca alături de Rita, fata care devenise prima lui nevastă, mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
porumbul, tăiat, prunele de țuică sunt în butoaie, dovlecii albi, culeși, așezați în grămezi, toată iarna, femeile vor desface semințele albe pentru presa de ulei, lui îi place numai uleiul ăla, de la presa din sat, pe spaliere, strugurii nu sunt copți bine, încă, dar mai e timp în toamna frumoasă de aici, frumoasă și deloc crudă. Realitatea României, a Olteniei, e pătrunzătoare, mirosurile pe care el le detectează ca nimeni altul, gardurile, stâlpii de telegraf care, în satul lui, rămăseseră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
oricine într-o mumie aurită - se uită lung de-a lungul drumului pe care nu trece nimeni. E liniște. Rămasă în grădină, sub măr, pe fotoliul de nuiele împletite, Frumoasa Neli, obosită și ea, întinde o mână și mângâie cepele coapte din funia agățată în măr: ce lume, ce ocină și ce moșie mi-a arătat stăpâna mea, ce vorbe mânuiește, cât am umblat în cruciș și-n curmeziș, câte mi-a arătat, Doamne, am uitat cu totul de mine, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a VII-a A, le spuse el. Până în clasa a VI-a, avem colective mixte. În clasa a VII-a, când se înfiripă dorința cuplului, despărțim fetele de băieți pe timp de trei ani. În toată această perioadă dorința se coace, așa că, în momentul când fetele au ajuns în clasa a X-a, le reunim într-un colectiv școlar cu băieții din clasa a XII-a. Interesant este că toți părinții au înțeles ideea. La catedră stătea un robot-profesor, urmărind preocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
vale. - Enigel, Enigel, Scade noaptea, ies lumine, Dacă pleci să culegi, Începi, rogu-te, cu mine. - Te-aș culege, rigă blând... Zorile încep să joace Și ești umed și plăpînd: Teamă mi-e, te frângi curând, Lasă. - Așteaptă de te coace. - Să mă coc, Enigel, Mult aș vrea, dar vezi, de soare, Visuri sute, de măcel, Mă despart. E roșu, mare, Pete are fel de fel; Lasă-l, uită-l, Enigel, În somn fraged și răcoare. - Rigă Crypto, rigă Crypto, Ca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Scade noaptea, ies lumine, Dacă pleci să culegi, Începi, rogu-te, cu mine. - Te-aș culege, rigă blând... Zorile încep să joace Și ești umed și plăpînd: Teamă mi-e, te frângi curând, Lasă. - Așteaptă de te coace. - Să mă coc, Enigel, Mult aș vrea, dar vezi, de soare, Visuri sute, de măcel, Mă despart. E roșu, mare, Pete are fel de fel; Lasă-l, uită-l, Enigel, În somn fraged și răcoare. - Rigă Crypto, rigă Crypto, Ca o lamă de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
actes manqués de la vie". Adevărate potriviri de cuvinte: aceasta este poezia Arghezi, așezare mozaicală după o foarte primitivă preocupare de culoare, niciodată ridicată la vibrarea și incandescența modului interior. Gloria ei, pregătită în redacțiile foilor israelite, agitată de îngerul fierbinte Cocea, îmbrățișată din două părți de suprarealiștii și tradiționaliștii bucureșteni, revendicată de Viața românească, e cel mai indicat astru pentru peisagiul nostru literar: mahalagiu, agricol sau haiducesc. Domnul Arghezi face poezii cu inocenta aplicațiune spre migală a unui ceasornicar. Câteodată trece
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
valoare pragmatică. O uneltă extrem de subțiată ce se intercalează între noi și creațiunea noastră. Proscris al speranței, nu poate concepe că înfăptuirea e mai întîi un act de speranță; că teoria e așteptare și mediațiune. Domnul Arghezi, întocmai ca d. Cocea în ziaristică, a făcut școală. În indigența noastră exclusivă, umbrele de idei pamfletare, fobiile sale, dar mai ales acel surd mârâit la săgeata Ideei, au fost îmbrățișate de mai slabi decât dânsul. Între victimele arghezismului nu cunosc alta mai semnificativă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de băbească Cea mai nobilă și veche Pe moșia strămoșească. Limba noastră-i încântare, Are gust de viță vie Și de România Mare În podgorii pe vecie. Limba noastră de dulci muguri Are gust de busuioacă Distilată din vechi struguri Copți pe glia traco-dacă. Limba noastră-i seva noastră, Are gust de boabă-amară Ce în dulce grai se-ncastră Și în slova seculară. Limba noastră e-o licoare, Are gustul din buchetul Ce îl plânge și îl doare Pe sfinția sa, Poetul
LIMBA NOASTRĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364334_a_365663]
-
Am frânt multe inimi, poate De nevoie sau cu voie... Le regret acum pe toate; Viața mai frumoasă-n doi e! Am sfidat, am luat în joacă, Mi-am închis inima-n piatră, Multe inimi să se coacă Le-am uitat la foc în vatră... Am păcătuit cu gândul, Și năravul meu din fire-a Triumfat, în puf crescându-l, Și n-am prețuit iubirea... Am trecut ca vijelia, Am strivit inimi sfioase Și surâsuri cu mândria Pricinilor
TU, UN ÎNGER de ROMEO TARHON în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364336_a_365665]
-
Acasă > Poezie > Cântec > TAINICA ÎNCHIPUIRE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 976 din 02 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Pot să-mi închipui cum străpung cu privirea munții gemeni ai nurilor copți în care zace nerăbdarea mătăsoasa și dulce. Limba pieptului tău pe care o s-o învăț tot repetându-i cuvintele, trandafiri zâmbind aprins prin aerul somnului meu cuprins de visare. Crestere-n ierburi, culoarea și aroma aerului adânc respirând setea din
TAINICĂ ÎNCHIPUIRE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364381_a_365710]
-
ei sau care tocmai au fost îmbăiați? Oare a ce mirosea troaca în care se spălău, pentru că săpunuri roz, cadă de baie cu jacuzzi și parfumuri cu mirosuri exotice sigur nu aveau. Sau câte mirosuri de pâine aburinda, de gutui coapte în geam sau de cozonaci scoși din cuptor, de ouă roșii sau de lumânări s-au simțit acolo? De câte ori a venit "popa cu Iordanu' "sau cum erau diminețile de duminică, când se găteau cu cele mai bune haine ca să meargă
CE RAMANE DUPA NOI? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364576_a_365905]
-
Acasa > Strofe > Timp > MĂ SIMT O PARTITURĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Azi nimeni nu mai vinde Permise de noroc Și-n traista cu merinde Doar lipsuri se mai coc Priviți: se-ntoarce solul Cu veștile lui rele Și jertfele obolul Dau biete caravele Mai cade o cortină Și cresc dezamăgiri Norocul iar combină Hazardu-aduce știri Că iar se-nfirip lupte Și lespedea o treci Când numai dedesubt e Un
MĂ SIMT O PARTITURĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364594_a_365923]
-
Voi bea vin pe săturate, M-oi rătăci prin cucuruz, Doruri multe, cenzurate, Din vise m-or trezi confuz. Și-oi pune murături la beci, Iar tu, cu poalele în brâu, Vei face gemuri și ghiveci Și pâine ai să coci, din grâu. De va mai fi să apucăm Următoarea primăvară, Ce multe o să aruncăm! Dar, va fi ultima oară! Voi studia la marketing; Ce să mai car la tomberon! Doar un căruț o să împing Sugând la vin din biberon... Și
FĂ-MI DOAMNE O BUCURIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364603_a_365932]
-
un concert pe post de solo. Eu stau și pun umărul să-ndrept ziua, mai pun măduvă în coloană de lumină și beau mustul din via ce-și fierbe seva în cană. Privesc la pulpele femeii visând la sânii nopții copți în palmă , cu gândul acesta îndrept coloana zilei ce devine înaltă și calmă. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Măduva zilei / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 354, Anul I, 20 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
MĂDUVA ZILEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361366_a_362695]
-
18 V 2009 Locul I - Dan Norea singur pe bancă de ce sunt două umbre? toamnă târzie Locul II - Petru Ioan Gârda Stele-n adâncuri - între oglindă și mâl, câți ani lumină!? Locul III - Ion Rășinaru Pelinul pe foc - aroma pâinii coapte din grâul cel nou Mențiune - Valeria Tamaș Sub masa bunicii soare întârziat- coșul cu gutui... Mențiune - Ana Bezem Cireșii-nfloriți- luminează-n alb și luna Mențiune - Ioan Marinescu-Puiu Copac desfrunzit - se presupune c-a fost iubit de vânturi Mențiune - Doina Bogdan
HAIKU, PREMIANŢII CONCURSULUI SĂPTĂMÂNAL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361424_a_362753]
-
SE MĂRITĂ, 1 Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Coana mare se mărită Scenariu pentru o comedie trăznită, în 2 părți Personajele: - CUCU: După vârstă ar trebui să fie un bărbat copt la minte, altminteri scund, chel, de profesie... casnic. - DOAMNA CUCU: Nevasta și egala lui în drepturi, în realitate cu un cap mai mare ca dumnealui. - COANA MARE: Mama dumneaei și soacra dumnealui. Debordantă și plină de energie, întotdeauna imprevizibilă în
COANA MARE SE MĂRITĂ, 1 de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361480_a_362809]
-
ai înțeles? (iese din cameră și se întoarce cu un buchet imens pe care-l oferă soției înălțându-se pe vârfuri pentru a o săruta). DOAMNA CUCU: Pentru asta te iubesc eu pe tine, Cucule. Pari tu nersărat dar ești copt la minte. CUCU: La fel ca pepenele, dragă: nu-i afli gustul dacă nu-l strângi în brațe. Dar nu prea tare că altminteri crapă și s-a zis cu el. DOAMNA CUCU: Haiti! CUCU: haiti! DOAMNA CUCU: Și mai
COANA MARE SE MĂRITĂ, 1 de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361480_a_362809]
-
cu ochii închiși de ciochinii remușcării pe margini de drum, protector, felinare ard golul din mine crește, crește... de-a lungul toamnei declamam versată teorii despre monotonie...nisip gura ardea acum în liniștea duioasă fulgii se așează pe frunte, sâni, coapse -Eu îi pun nasul și bujorii! strigă Călin ochii lui negri încă pășesc primele pagini ale primăverii paralel cu clinchetul de zurgălăi, liniștea pare resemnată o să fac un pas înapoi pe aleea îngustă, să culeg lăstari să-i înclin în
LINIŞTEA IERNII de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361569_a_362898]
-
a universului. Timpul n-are alte dimensiuni partea noastră e neglijabilă oricât ai cauta să te impui totul se reduce la un gând. Trecerea-i ca o frunză care cade în anotimpurile în care ierburile înfloresc și se culeg roadele coapte din grădina Edenului sub ochiul lui Dumnezeu. Referință Bibliografică: Grădina edenului / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1094, Anul III, 29 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
GRĂDINA EDENULUI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363847_a_365176]
-
când înflorește bucuria în cântecele luminoase de mai și ploile ascultă cum cresc ierburile. Fumegă verdele pe văile ochiului zilele și nopțile se prind împreună, piscurile munților trag cerul în jos și-l scutură de stele peste câmpii. Cireșii se coc mai devreme și zâmbesc. Piramide de poleială sclipesc, păsări de aur palide n-au aripi de zbor, dar și le închipuie. Referință Bibliografică: Când înflorește bucuria / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1103, Anul IV, 07 ianuarie
CÂND ÎNFLOREŞTE BUCURIA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363834_a_365163]
-
nea Tase! Patru fete la douășcinci de ani! - Cum vine asta, Vasile? - Atât are muierea mea, douășcinci de ani. - Dar ce ai avut de gând atunci când ai luat-o, măi omule? Cât avea? - Vreo optușpe, cred. - Crezi? Dar tu erai copt, măi frate, când te-ai încurcat cu ea, nu te-ai gândit la mai târziu? - Ei, măi, nea Tase! Nu avea cine să mă ia și pe mine. Aveam vreo treișapte. Eram încântat că mă ia una așa de tânără
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]