9,031 matches
-
care le folosise la cină în seara conflictului cu Strickland și erau spălate cu grijă. Furculițele și cuțitele erau puse la locul lor în sertar. Sub o învelitoare erau niște resturi de brânză, iar într-o cutie de metal o coajă de pâine. Întotdeauna ea făcea piața zilnic cumpărând doar ce era strict necesar, ca să nu rămână nimic pe a doua zi. Stroeve știa din cercetările întreprinse de poliție că Strickland părăsise casa imediat după cină și faptul că Blanche spălase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de cocos și verișoarele și verișorii ei (ca toți băștinașii, Ata avea o puzderie de rubedenii) se cățărau ca un roi pe copaci și aruncau jos fructele coapte. Le desfăceau și le puneau la soare să se usuce. Apoi tăiau coaja numită copra și o puneau în saci, iar femeile îi cărau pe la negustorii din satele de lângă lagună care le dădeau în schimb orez și săpun și conserve de carne și ceva bani. Uneori se încingea un ospăț în vecinătate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
care se întorsese după ce depusese cocheta cu galoane, porni din nou, în mare grabă, la ordine, să-i facă rost de ouă, „mai mult decât ouă, niște mici lumi, niște mici lumi“, în acest fel le numea judecătorul Mierck, spărgând coaja cu un ciocănel minuscul de argint ștanțat pe care îl scotea de fiecare dată special pentru asta din buzunarul de la vestă, pentru că avea adesea acest capriciu, care-i făcea mustața să se mânjească de gălbenuș auriu. În așteptarea ouălor, cerceta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ascultase pe Brăchut mâncând în același timp ouăle, fiindcă acestea veniseră până la urmă, aduse într-o cârpă mare și albă din care ieșeau aburi, de către jandarmul servil care alergase cu o supunere oarbă. Mustața judecătorului era acum galbenă și cenușie. Cojile de ou îi zăceau la picioare. Le zdrobi cu o batistă lată de pânză. S-ar fi zis că sfărâmase oasele de sticlă ale unor păsări. Cojile i se lipiseră de cizmă și arătau ca niște pinteni mici de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
care alergase cu o supunere oarbă. Mustața judecătorului era acum galbenă și cenușie. Cojile de ou îi zăceau la picioare. Le zdrobi cu o batistă lată de pânză. S-ar fi zis că sfărâmase oasele de sticlă ale unor păsări. Cojile i se lipiseră de cizmă și arătau ca niște pinteni mici de tot, în timp ce alături, la doi pași, Belle de jour se odihnea în continuare sub giulgiul său de lână udă. Cu toate astea, judecătorului îi priiseră ouăle. Ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că farmecă lumea, că vocea lui caldă înflăcărează oamenii, ar fi putut să-i poarte după el, să-i ducă unde ar fi vrut, parcă le ștanțase memoria - erau ca puii de găină cărora, în momentul când au ieșit din coaja de ou, li se pare că prima ființă pe care o văd e mama, ei bine!, puii se vor ține după ea, după imaginea aia pe care o văd prima dată, poate fi o pisică, un câine, oricine poate deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
așa bine. S-au certat, acolo, până s-au hotărât care să înceapă. Făceau un om mic, din lut, îl împodobeau cu panglici și cârpe colorate, cu flori, era plină lunca de flori, una i-a pus pe cap o coajă de ou roșu, de la Paști, și striga ca o nebună: Scaliene, pornește ploile!, să deschidem porțile, mă! L-au îngropat apoi, s-au dus spre un loc ascuns între ierburi, prima fată ducea steagul făcut dintr-o trestie cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a lungul burlanelor. Cele două fantome ale noastre se sărutau sus, pe sârmele lungi și labirintice ... Lugubre ecouri de râs se aud Înfundat, lăsând doar un suspin iluzoriu pentru dorințele tinere. Regretul a urmat lucrurilor iubite de ea, ieșind din coaja cea mare. UN ALT SFÂRȘIT La mijlocul lui august a sosit o scrisoare de la Monsignor Darcy, care, evident, Îi găsise până la urmă adresa: Dragul meu băiat, Ultima ta scrisoare a fost suficientă ca să-mi fac griji În privința ta. Nu era deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Grantchester, lângă Cambridge (o cunoscută poezie de-a lui se intitulează The Old Vicarage, Grantchester), și a călătorit În Pacific, ca să-și Îngrijească sănătatea precară. „Merită o lacrimă, merită o oră oare Să te gândești la lucruri foarte Învechite, La coaja fără fruct, la fugitiva floare, La visul previzibil, la fapte dinainte săvârșite?“ Olson se gândea, evident, la „Jack and Jill went up the hill...“, primul vers al unei cunoscute poezii pentru copii. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Dincoace de paradis tot.doc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vor să fie inumani și fac tot posibilul să arate ca atare. Orice ai face e zadarnic și grețos. Totul te scârbește, chiar fără să‑l dai la o parte, dimpotrivă, te scârbesc hârtiile mototolite, chiștocurile de țigară de pe podea, cojile de brânză și de salam, petele de cafea și mai ales cotoarele de măr și sâmburii de portocală. Aceștia sunt cei mai răi. Nu sunt îndepărtați fiindcă e un sentiment frumos să ți se întoarcă stomacul pe dos. Apartamentul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de oameni, gemenii își strâng mâinile și își arată dinții de lapte ca niște vampiri, așteaptă, mami, să creștem noi mari și atunci o să‑ți facem la fel sau chiar mai rău. Sub scaun sunt un cotor de măr, două coji de brânză și câteva de salam, aruncate de unul care a crezut că‑i la el acasă și poate să spurce tot, când, de fapt, călătorește într‑un mijloc de transport în comun, care aparține tuturor. Faptul că îi aparține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de tramvai n‑o consolează deloc pe Anna. Doar mai aparține și altora. Unii se cred peste tot la ei acasă. Cu siguranță ăsta face și la el acasă același lucru, ptiu drace, ce oameni. Băiețelul Rainer mușcă icnind din coaja de brânză și se cramponează de ea ca lipitoarea. Nisip umed scrâșnește în maxilarele care nu sunt încă dotate cu toate măselele de minte. Hâc, stomacul se și întoarce pe dos, iar pâinea cu untură semidigerată se înghesuie spre ieșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
moderni! Nimeni nu‑i ține din scurt pe ăștia doi, se vede imediat că au voie să se desfășoare nestingheriți. Deocamdată mâna maternă dă cu tine de pământ de te face terci, silindu‑te să culegi de pe jos cu dinții cojile de banană și să faci sport. Sophie - al cărei înveliș exterior nu trădează nici un fel de funcție fiziologică, cel puțin nu pe acelea inferioare, adică de jos, și care totuși funcționează, și încă excelent, numai că nu se vede cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mai puternică, e un fulger orbitor care vine direct din natură. După cum știi și tu, desigur, doar mă iubești de mult, deși nu recunoști față de tine însăți. Anna distruge un obiect, mai exact un lăstar de vie, jupuindu‑l de coajă. Apoi, continuă Sophie cu glas tărăgănat, după ce s‑a umplut vasul Erlenmayer cu eter, se bagă cele două eprubete în el, astfel încât fiecare din ele să se sprijine cu fundul pe fundul vasului. Apoi se astupă cu ceară atât eprubetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Un grup de homosexuali ocupau câteva locuri și beau o băutură alcoolică transparentă. Probabil gin sau vodcă. Localul era mobilat cu câteva mese din furnir subțire și niște scaune pliante, podeaua era murdară, plină de chiștoace de țigări, sticle goale, coji de fructe și alte mizerii care nu-mi dădeam seama ce erau. Homosexualii l-au salutat pe bărbat. El le-a răspuns făcându-le cu mâna. O femeie la vreo patruzeci de ani, cu fața asimetrică, a venit să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Kindermann? Într-un fel. Mă cântări din priviri: Știți, pentru un Kommissar de poliție sunteți cu siguranță plin de surprize. Fără discuție. 7 Duminică, 11 septembrie Prefer roșiile când nu sunt încă perfect coapte. Atunci sunt dulci și tari, cu coaja netedă și rece, numai bune de salată. Dar atunci când o roșie a stat prea mult, capătă câteva riduri, devenind prea moale când pui mâna pe ea, și începe chiar să aibă un gust un pic cam acru. La fel e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
își fac siesta, o jumătate de oră, și când îi adăpăm. Restul stau în aer. Tovarășe stagiar, faza nr. 2! Tânărul inginer apăsă pe alt buton și, dintr-un colț al imensei platforme, printr-o conductă, țâșniră cocoloașe de tărâțe, coji de cartofi, grăunțe, concentrate, turte de făină de oase etc. O clipă, aeriana turmă păru că se oprește, adulmecând, apoi, într-o hărmălaie teribilă, mișcând din urechi, din picioare, din cozi, ondulându-și trupurile cilindrice, toți porcii încercau, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Apus! El te schimbă-n humă verde, El milos de lin și-a pus Mîna-i verde Să-ți dezmierde Și grumajii tăi umflați (Ca șerpi tari, cocliți de bale, Mai cocliți ca șerpii frați Din fântâni municipale) Și picioarele în coji, Numai noduri, numai dâre, Unde ani și ger, răboj Încrustară: cu satîre! d) Sună noaptea, fund de tuci. Tu ajungi, încaleci zidul, Scoți din traistă trei lăptuci, Pâinea oacheșe, ca blidul. Peste mlăștini somnul spulberi. Duhul mlăștinii adie, Un oraș
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ca sus în baia albastră să despice Limbi verzi, șuierătoare, prin dinții veninoși. III Dar peste ochi și cuget căzu o deasă sită. Mă tolănii în voie pe caldul gliei sân Și îmi lipii obrazul și tâmpla obosită De scorojita coajă a trunchiului bătrân. L-am alipit. Când, pâcla de gânduri și simțiri Se lămuri deodată în limpezi închegări. Un văl purta deasupra. Din plasa lui subțire Cădea aromitoare năpada de visări, Se prelingea o rouă de umede mărgele Pe frunte
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
d-sa pe alocurea un semănătoristo-poporanist reușit. Viața românească îl revendică cu drept cuvânt. Majoritatea Cuvintelor potrivite, când nu sunt ortodoxe (în felul d-lui Nichifor Crainic), sunt sigur semănătoriste. Iată: "Plugule, cin' te-a născocit Ca să frămânți a șesurilor coaje Și să-nlesnești banala noastră vraje De-a scoate-n urmă bobul însutit?" (Plugul) " El, singuratic, duce către cer Brazda pornită-n țară, de la vatră. Când îi privești împiedicați în fier, Par, le de bronz și vitele-i de piatră
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
iepuraș cu o noapte înainte. Lunea Paștelui în Zurich este numită Zwanzgerle, în care copiii le propun adulților un joc. Regula acestuia este extrem de simplă, copiii vin cu ouă colorate de ei și îi provoacă pe adulți să le spargă coaja cu o monedă de 20 de cenți. Dacă aceștia reușesc, fără ca moneda să cadă pe jos, oul și moneda le aparțin, dar dacă nu, atunci se vor cuveni copilului. De obicei câștigătorii sunt copiii, jocul fiind pentru ei un bun
TRADIŢII EUROPENE – PAŞTELE ÎN ELVEŢIA de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364475_a_365804]
-
Codreanu Tiron este poeta care nu se teme să folosească sintagmele și în volum, abundă întrebările. Este un semn de maturitate, de înțelepciune a momentului în care conștinetizezi că rolul tău este să lași mărturii pentru clipa următoare. Natura, de la coaja unui copac pornind, la spațiul de un albastru-decolorat al cerului, lumea cunoscută de fiecare zi devine, prin poeme, operă de artă. Starea de grație pe care ți-o dă succesul, bucuria de-a fi ,, colosul care prăduișete,, -cum inspirat enunță
CRONICĂ LA VOLUMUL DE VERSURI VRAJ(B)A CLIPEI A VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364580_a_365909]
-
de forțe. Una peste alta, suntem poporul din Europa cu cei mai mulți conaționali care trăiesc în afara granițelor de stat. De aici rezidă rolul Ligii Internaționale a Românilor, importanța acesteia. CÂND NU-ȚI MAI ESTE DE FOLOS, O PUI LA COLȚ PE COJI DE NUCĂ După 14 ani de procese interminabile pe la diferite instanțe în anul de jure 2011 ne-am trezit având calitate de debitoare într-un dosar de executare silită prin evacuare din sediul pe care-l avem în Bulevardul Aviatorilor
DUPĂ CE LE-AU CERŞIT VOTURILE PENTRU A ACCEDE LA PUTERE, GUVERNUL ŞI PREŞEDINŢIA, PRIN APARATUL REPRESIV AL JUSTIŢIEI, SE LEAPĂDĂ DE ROMÂNII DIN DIASPORA de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 333 din 29 noi [Corola-blog/BlogPost/364569_a_365898]
-
2012 Toate Articolele Autorului noaptea se auzeau tropote de cai sufletele celor morți treceau în cohorte și când am ieșit din casă m-am trezit într-un oraș străin orașul lui Cain în fiecare dimineață plecăm la cules semințe, umbre, coji de cuvinte iluzii, aluzii, confuzii păreri, satisfacții, cai verzi fără să luăm aminte cu cât culegem mai mult un principiu ocult ni le ia înapoi una câte una pentru totdeauna! Referință Bibliografică: Orașul lui Cain / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN
ORAŞUL LUI CAIN de ION UNTARU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361389_a_362718]
-
De fecioară când nebunii O ucid cu pofta lor. Măritată sunt, am noduri La aripi, ca să nu zbor Peste râuri, peste poduri, Ca-ntr-o plasă un cocor. Măritată sunt, am strajă La al cărnii mele for, La exterior doar coajă, Gratii la interior... Măritată sunt, am ziduri La al temniței decor, Câte vise,-atâtea riduri..! Ceas de ceas închisă mor...
MĂRITATĂ... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363865_a_365194]