1,794 matches
-
greutate, reuși să se ridice în șa. Fratele său îi puse sacul pe cal, în spate: — Aici ai de mâncare. În fața șeii legă pătura de blană. — Iar asta-i pentru dormit. Valerius era deja călare pe calul său. Îi mângâie coama și se adresă bărbatului: — Adio. Nu cred că ne vom revedea. Celălalt se apropie de el în grabă și, apucând calul de frâu, îi spuse: — Așteaptă - îi întinse unul din pumnalele pe care le avea la brâu. Îți poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
înapoi spre Valerius, până când acesta își învinse teama și înțelese că Lurr voia să-l ducă undeva. Sări în șa. Calul o porni la galop printre copaci în urma lui Lurr, înainte ca Valerius să apuce hățurile. Valerius se ținea de coamă și strângea cu putere trupul calului între genunchi, să nu fie aruncat din șa. Vântul se potoli, crengile copacilor nu se mai clătinau. O liniște adâncă se lăsă peste pădure. Valerius coborî de pe cal în liniștea aceea ireală, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o să strige numele meu când o să te fac bucăți! Eu sunt cel mai bun! Îmi vine să râd când te văd cu sica în mână... Nu știi să ucizi! Făcu încă un pas spre Valerius; părul lui zburlit semăna cu coama unui animal sălbatic. — Să vezi cum or să mă aplaude când o să-ți înfig pumnalul în beregată... Glasul îi era gâtuit de furie. — Peste puțină vreme va veni aici publicul... Toți or să se adune în jurul tău, ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sfâșie carnea. Scissores sunt amintiți și în luptele lusiari, împotriva unor adversari care nu corespund rețiarilor. Scorpio (pl. scorpiones): catapultă mare, așezată pe un trepied. Spre deosebire de catapultele tradiționale, are două brațe articulate, tensionate cu ajutorul unor frânghii împletite, făcute adesea din coamă de cal sau păr de femeie. Scutum (pl. scuta): din latinescul sectura, „tăietură” sau „făcut din bucăți mici de lemn”. Este un scut de origine samnită, format din bucățele de mesteacăn sau fag dispuse în trei straturi, încrucișate, modelate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
grațioasă și străvezie, care te trimitea cu gândul la mușchi și la pădure. Trebuia s-o aibă și asta imediat! Privi în jur ca să vadă noaptea subțiindu-se... Zorii erau aproape. Avea timp exact cât să se ducă sus pe coama dealului și să se întoarcă înainte să sosească cei ce urmau să prindă maimuțele. Îmbrăcându-se în grabă, își luă cuțitul, secera și un ghem de funie și dispăru între umbre, trecând astfel pe lângă spion, care deja se ascundea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
orhidee, Kulfi fu prinsă preț de o clipă de o furtună puternică, zări o ceață străvezie trecând pe lângă ea. Se ridică pe creanga pe care stătuse, ferindu-și ochii de razele soarelui, ca să privească maimuțele cățărându-se. În sălbăticie, până la coama celui mai înalt munte. Acolo, chiar în vârf, copacii se clătinară o clipă, își înclinară capetele parcă în semn de adio și dispărură. Fără urmă. Dintr-odată, aerul era liniștit. Păsările zburară înapoi spre pădure, penele plutiră încet în urma lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ei bogat îi cobora până pe spate. Când s-a oprit și s-a întors să-mi toarne din nou în pahar, tivul sârmos al părului îi acoperea aproape în întregime spatele îngust. Doamne, cum mi-aș mai dori o asemenea coamă americană, în locul cârpei de vase sub care îmi trăiesc viața... De la bun început, matroana m-a asigurat, plină de afecțiune, că sunt liber să mă combin cu oricare din fetele a cărei înfățișare mă atrage (asta fiind, cu excepția minibikini-ului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
secretă. — Acustica este oarecum lugubră aici, nu? Consoane repezi, trunchiate, și vocale scurte, neaccentuate. Vocea lui Grimus. Presupun că stați bine amândoi? Balansoarul era îndreptat către fereastra închisă și întors cu spatele către Vultur-în-Zbor. Indianul îi putea vedea capul: o coamă de păr alb, din care o parte i se revărsă peste spătarul scaunului. Scârț... scârț... scârț, după cum se legăna balansoarul, înainte și-napoi, și un alt sunet, mai subtil, un clinchet ușor pe care Vultur-în-Zbor nu și-l explică. Ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
aplecați și el bagă votul în urnă. Și zâmbitor, și cu entuziasm, cum e momentul, că se filmează. Ați priceput?“. Nici n-am mai spus da, că Paulică mi-a cocoțat puștiul pe umeri. Băiatul s-a prins zdravăn de coama mea, șoptindu-mi: „Știu cum se face, nenea. Am făcut și ieri lepetiție“. S-au deschis ușile. Înaintam atent, îngrijorat. Nu eram convins că mă trezisem deplin din beție. Mă temeam să nu mă împiedic, să nu amețesc sau, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
formă de copil (...), și am văzut un orgolios pe umerii căruia se cocoțase un drac, bagându-i ghearele în ochi, în timp ce alți doi lacomi se sfâșiau într-o încăierare corp la corp, dezgustătoare, și încă alte creaturi, cu căpățână de capră, coamă de leu, beregată de panteră, prinse într-o pădure de flăcări din care părea că auzi vuietul focului. Și în jurul lor, amestecate cu ele, deasupra lor și dedesubtul picioarelor lor, alte chipuri și alte membre, un bărbat și o femeie
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
și au rămas multă vreme ascunși într-un tufiș, minunându-se de puterea și frumusețea lui. De un castaniu strălucitor, cu o stea argintie în frunte și picioarele dindărăt albe, capul delicat, pieptul larg și musculos, umerii lați și plini, coama bogată căzând pe gâtul încordat, el venea gonind prin pădure fără a se sinchisi de stânci, tufișuri, copaci doborând tot ce întâlnea în cale și nechezând a luptă. Isolier a fost acela pe care l-a văzut calul, mai întâi
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pământ. De îndată ce atinse țărâna, turbarea lui Bayard s-a potolit ca prin farmec. El a devenit blând și liniștit, dar plin de demnitate în blândețea sa. Paladinul l-a bătut ușor pe gât, i-a mângaiat fruntea și-i netezi coama, armăsarul a nechezat de bucurie sub dezmierdările stăpânului său. Rinaldo, văzându-l acum cu desăvârșire supus, a luat șaua și hamurile de pe celălalt cal și le-a pus pe Bayard. Rinaldo a devenit, cu vremea, unul dintre cei mai de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a oprit, nu-și mai lua ochii de pe noi, de parcă atunci ne vedea pentru prima oară. Nu a scos, însă, nici un cuvânt. Nici caii nu arătau prea bine. ― Da’ ce le lipsea? ― Aveau părul din frunte și o parte din coamă pârlite. Parcă trecuseră prin foc... Atunci m-am uitat mirat și întrebător la camaradul meu: „Ce-or fi pățit omul și caii de arată așa?” Și l-am întrebat: „Ce faci, Traistă, băiete? De unde vii?” Omul a făcut ochii mari
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ne-am oprit ca la comandă. Am salutat regulamentar, iar eu am cerut permisiunea să raportez. În loc să asculte raportul meu, a întrebat: „Măi Traistă, ai adus caii?” „Adus, să trăiți!” „Îs întregi?” „Întregi, să trăiți! Numai căăă...” „Că ce?” „Au coama puțin pârlită”. „Și din această cauză nu pot trage tunul? Măi, să fie!... Traistă, fugi la cai și ai grijă de ei. Îi faci ca nou născuți! Priceput-ai? Au ba?” „Priceput, domnule căpitan. Să trăiți!” - a răspuns Traistă, cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de alei mărginite de garduri vii înalte și perfect tunse. Lămpile cu gaz cocoțate pe stâlpi din fier forjat iluminau plăcuțele cu adrese. Danny urmări șirul șerpuitor de numere până ajunse la 7941, auzi o muzică de dans plutind peste coama gardului viu și păși pe alee spre ușa bungalow-ului. Apoi o rafală de vânt mână norii de pe cer și lumina lunii surprinse doi bărbați în haine de seară sărutându-se, strânși unul lângă altul în spațiul întunecat al verandei. Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
numele lui Dumnezeu, nu mai fă pe cercetașul indignat. Danny ignoră paharul și încercă să detecteze semne de teamă în ochii lui Gordean. Un bărbat alb, zvelt, de patruzeci și cinci, cincizeci de ani. Peste un metru optzeci, cu o coamă impresionantă de păr cărunt. Nici un fel de teamă. Doar o încrețire gânditoare a frunții. Gordean spuse: — Îmi amintesc de un tip înalt, brunet, de la consulatul mexican, care se întâlnea cu George, dar ăla avea în jur de cincizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu părul roșu. Te-ajută cu ceva? — Nu. Știți cumva bărbați care corespund în general acestor semnalmente? Există unii indivizi care participă sistematic la serate sau se folosesc în mod regulat de serviciile oferite? O altă expresie gânditoare. Gordean spuse: — Coama impresionantă de păr e cea care anulează orice potrivire. Singurii bărbați înalți și de vârstă mijlocie cu care am eu de-a face sunt destul de chei. Îmi pare rău. Danny se gândi „Nu, nu-ți pare rău, dar probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Gordean. Privi din nou în oglinda retrovizoare: mașina din spate era exact în spatele lui. Codiță. Cineva îl urmărea pe el. Trei mașini rulau conectate. Danny înghiți în sec, privind loturile vacante înșiruite pe partea dreaptă a străzii, mărginite de o coamă de pământ. Reduse viteza, trase brusc de volan spre dreapta și ară cu burta mașinii coama de pământ presărată cu pietre, zgâriindu-și șasiul Chevroletului. Văzu mașina ce-l urmărea accelerând pe Sunset, cu luminile stinse, și apoi îndepărtându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îl urmărea pe el. Trei mașini rulau conectate. Danny înghiți în sec, privind loturile vacante înșiruite pe partea dreaptă a străzii, mărginite de o coamă de pământ. Reduse viteza, trase brusc de volan spre dreapta și ară cu burta mașinii coama de pământ presărată cu pietre, zgâriindu-și șasiul Chevroletului. Văzu mașina ce-l urmărea accelerând pe Sunset, cu luminile stinse, și apoi îndepărtându-se. Viră strâns la stânga, trecu în viteza întâi și ieși din nou pe asfalt. Faza lungă, viteza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fie un mânz, fie un 39 vițel, fie un purcel, sau ieșiseră din ouă bobocii de rață. Apoi, cum tata era proprietarul unei herghelii, avea cai care participau la concursuri. Îmi aduc aminte de un cal căruia i se punea coama pe bigudiuri, să arate și mai gro zav când începea întrecerea. Stăteam cu mama în loja proprietarilor, urmărind cu emoție cum alergau caii noș tri. Ce mândră eram când câștigau cursa și cât mă necă jeam când o pierdeau! — Știai
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
și o undă de fericire Îl străbătu. Era sfârșitul. Era eliberarea. O eliberare albă și infinită, În jocul de Îngeri ai fulgilor de nea. 12. LUMINA Erina nu știa de unde avusese atâta putere Încât să-l ridice din zăpadă până pe coama calului. Dar știa că e el. Știuse de la Început, de când bătrâna aceea venise la focul lor și le spusese că cineva locuiește În casa părăsită din munții Bosniei de nord. Inima Îi spusese că acolo, În casa aceea, se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a-l găsi. Poiana era mare, parcă nesfârșită. Erina auzi În urma ei zgomotul unei uși trântite, voci alarmate, și apoi șuierul săgeților. Doi din caii din apropierea ei se prăbușiră cu un nechezat dureros. - Hai, Murguleț... șopti tânăra, lipindu-se de coama calului și de trupul soțului ei. Hai, Murguleț... nu mă lăsa acum... Încă puțin... Calul necheză, ca și cum ar fi Înțeles că trebuie să alerge mai repede. Dar zăpada era groasă, iar goana cailor era grea. Erau cu toții obosiți. Iar săgețile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se passa qui? Întrebă Angelo, privind În jur. Bine, semnalizează primirea mesagerului. Cel puțin vom afla ce vor. În mai puțin de un minut, un călăreț mongol purtând steagul alb al păcii traversă defileul dinspre Răsărit, gonind aproape culcat pe coama calului. Călărețul urcă la galop dealul pe care se aflau Apărătorii și se opri În fața lui Angelo. Era un tătar scund, purtând pe cap un calpac din blană de vulpe. Privi luptătorii din jurul lui, descălecă și se Înclină, cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
interior, unde vibrațiile oricărei mișcări a dușmanului se transformau instantaneu În decizii. Era stilul de luptă din Asia Îndepărtată, un stil pe care foarte puțini Îl puteau stăpâni, căci el presupunea o relație specială cu universul. Calul murg scutură Încet coama și mări ritmul. Trapul ușor de la Început se transformă În galop. Ogodai dădu pinteni și Încordă arcul. Mâna Îi tremura, dar, cu toate astea, nu putea greși. Dădu drumul săgeții, dar În aceeași clipă murgul lui Amir făcu un salt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ridicase ușor capul, ca să poată privi. Era o luptă a spiritului, mai mult decât a Îndemânării. Amir călărea calm, fără a-și privi adversarul. A doua săgeată porni și păru a-și atinge ținta, dar, fulgerător, Amir se lipi de coama calului, lăsând săgeata să treacă pe deasupra lui. Trei săgeți. Caii alergau deja nebunește, ridicând cu copitele bucăți mari de zăpadă. Tensiunea atingea paroxismul. Apărătorii se strânseseră unii În alții, Încercând să nu piardă nici un gest al luptătorilor, căci totul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]