1,591 matches
-
cumva în brațe, încercând să schimbăm locurile și i-am simțit trupul fierbinte în palmă. Podul se legăna tare, scârțâind și aerul vibra parcă de dangăt de clopote, dar când mi-am ridicat privirea am văzut că de fapt lamele coaselor se ciocneau între ele deasupra capului meu. M-a privit în ochi și parcă mi-a șuierat ceva de genul: "Ia ssseama la coassse... Sssunt assscuțite șșși nu șșștii când...". Apoi a trecut cumva prin mine. Totul a durat probabil
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
un vis erotic decât funebru, îl luă Filip peste picior. Oricum n-are Ea timp de tine. Are atâtea de făcut pe lume, că nu mai prididește. Este și Ea un om, nu? Are doar două mâini și o singură coasă... Are mai multe, le-am văzut eu! "Astăzi se împlinește un an de stranie conviețuire cu Carol și lucrurile nu par să se fi schimbat într-un mod esențial" notă Filip în jurnalul său. "Un an de coșmar pentru amândoi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pe marginea ogorului privind printre buruienile din marginea porumbului, cel care punea fânul în căruță îl întreabă cu umor: - Da ce cauți bre, că zâua de ieri nă-i fi uitat-o prin buruieni! - Apăi caut batca! (pe care se ascute coasa). Că i-am dat-o dăunăzi lu Vasile și nu-ș ce dracu o făcut cu e, că nu mi-o mai dat-o. Gîndesc c-o fi dosât-o pi-aici pi undeva. Cel de-al treilea, care țedea tăcut în
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Ca să-l consolez fără să-l umilesc, i-am povestit câteva frânturi din supărările mele proprii, cu toate că-mi displăceau mărturisirile. Îi spuneam ce ridicolă mi se părea închipuirea pe care și-o fac oamenii despre moarte - un schelet cu o coasă în mână - când eu o vedeam ca pe o fecioară împlinită, capabilă să-mi inspire senzualitate. Apoi îi arătam imposibilitatea de a cunoaște pe oameni și nesiguranța pe care ne-o inspiră iubitele noastre, deoarece orice gest de-al lor
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu puteau trece puntea erau azvârliți în Iad. Legendele medievale vorbesc despre "o punte ascunsă sub apă" și despre un pod-spadă, pe care eroul (Lancelot) trebuie să-l treacă desculț și cu mâinile goale: puntea este "mai tăioasă decât o coasă", iar trecerea se face "cu suferință și durere". În tradiția finlandeză, o punte acoperită cu ace, cuie, brice străbate Infernul: pe ea trec atât morții, cât și șamanii, în călătoria lor spre lumea de dincolo. Descrieri asemănătoare se întîlnesc cam
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mai bine decât nimic. în vreme ce tovarășii săi le legau de arbuști cât puteau de zdravăn, Balamber izbi cu piciorul în ușă, dând-o de perete. într-o clipă, mintea sa înregistră zidurile de piatră goală, vasele pentru gătit din colț, coasa mare și ruginită sprijinită de un perete, masa masivă din mijlocul încăperii și, în spatele ei, femeia care, stând în picioare lângă foc, îi privea nemișcată cu vătraiul în mână. Se studiară o vreme, fără ca vreunul din ei să spună ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de lemn se vedeau, într-o dezordine de necrezut, vase pentru gătit, cutii, amfore și recipiente din sticlă de toate mărimile și pline cu lichide suspecte, plante puse în tot felul de soluții, pulberi în cele mai diferite culori. Și coasa aceea mare, acoperită de rugină, bătută în cuie între pietrele peretelui netencuit. Nimeni nu vorbea. în vreme ce afară ploaia biciuia valea, în căsuță singurele zgomote erau pașii târșâiți ai femeii și clinchetul vaselor de sticlă din care Malaberga turna în oală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pedeapsă. Dar așa e întotdeauna: omul trăiește fără pic de înțelepciune prezentul și uită repede că într-o zi va fi chemat să dea seamă de fiecare ceas al vieții lui pe acest pământ! Neghiobilor! Și acum, uite că vine coasa îngerului judecății! Fiindcă știți foarte bine: ce atârnă acum asupra capetelor voastre și asupra capetelor fiilor voștri e dreptatea lui Dumnezeu. Condamnarea sufletelor voastre, asta ar trebui să vă înspăimânte mai mult decât moartea prin mâna barbarilor păgâni. Osânda la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pustie." 19. În toată țara lui Israel nu se găsea nici un fierar; căci Filistenii ziseseră: Să împiedicăm pe Evrei să-și facă săbii sau sulițe." 20. Și fiecare om din Israel se cobora la Filisteni ca să-și ascută fierul plugului, coasa, securea și sapa, 21. cînd se toceau sapa, coasa, furca cu trei coarne și securea, și ca să facă vîrf țepușului cu care mîna boii. 22. Și așa s-a întîmplat că în ziua luptei nu era nici sabie, nici suliță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
găsea nici un fierar; căci Filistenii ziseseră: Să împiedicăm pe Evrei să-și facă săbii sau sulițe." 20. Și fiecare om din Israel se cobora la Filisteni ca să-și ascută fierul plugului, coasa, securea și sapa, 21. cînd se toceau sapa, coasa, furca cu trei coarne și securea, și ca să facă vîrf țepușului cu care mîna boii. 22. Și așa s-a întîmplat că în ziua luptei nu era nici sabie, nici suliță în mîinile întregului popor care era cu Saul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
face cu umbrela, că era noapte, dar mi-a venit în minte imaginea mergătoarei pe funie care-și ține echilibrul cu ajutorul unei umbrele. Apoi, când ne-am apropiat unul de altul, am văzut că de fapt ținea pe umăr câteva coase ale căror lame despicau vântul, șuierând. Când am ajuns față în față, mi-am dat seama că nu aveam loc să trecem amândoi, am luat-o cumva în brațe, încercând să schimbăm locurile și i-am simțit trupul fierbinte în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cumva în brațe, încercând să schimbăm locurile și i-am simțit trupul fierbinte în palmă. Podul se legăna tare, scârțâind și aerul vibra parcă de dangăt de clopote, dar când mi-am ridicat privirea am văzut că de fapt lamele coaselor se ciocneau între ele deasupra capului meu. M-a privit în ochi și parcă mi-a șuierat ceva de genul: "Ia ssseama la coassse... Sssunt assscuțite șșși nu șșștii când...". Apoi a trecut cumva prin mine. Totul a durat probabil
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
un vis erotic decât funebru, îl luă Filip peste picior. Oricum n-are Ea timp de tine. Are atâtea de făcut pe lume, că nu mai prididește. Este și Ea un om, nu? Are doar două mâini și o singură coasă... Are mai multe, le-am văzut eu! "Astăzi se împlinește un an de stranie conviețuire cu Carol și lucrurile nu par să se fi schimbat într-un mod esențial" notă Filip în jurnalul său. "Un an de coșmar pentru amândoi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a lui Liszt îi acompania și ea, pătimaș, mișcările vii ale corpului. ...Ipocrizia e inutilă. Nu am temperatura normală. Dar sper că e un accident trecător. Efectul muzicii... Fânațul, seră imensă de flori sub clopotul cerului sprijinit pe orizont, așteaptă coasa. Sub atingerea fină a unei ușoare și eterne adieri, simțită numai de ele, florile se clatină încet, pe tulpinile lor subțiri și înalte, în străfulgerări de roș, de violet, de galben și de toate culorile din lume. Pe alocurea, cicoarea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
se răzbuna abia seara, când tatăl ei cădea frânt de oboseală, adormind o dată cu găinile. Atunci, apropiindu-se pe vârfuri de patul lui, Îi ungea barba cu miere de albine. De multe ori, Fevronia se trezea dormind cu furca sau cu coasa, Înfășurate-n pături, În timp ce Nicanor trudea deja În curte sau era plecat pe câmp. Altă dată se trezea cu patulînconjurat de sârmă ghimpată și cu Nicanor stând de strajă alături, Îmbrăcat În haine militare, rămase de pe vreme evacuării, ținând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
odată cu el, și groaza de Siberia. Dincolo de graniță, rareori se zărea țipenie de om. Câteva pufoaice veneau la vremea cositului, coseau iarba dintre cele două fâșii și apoi dispăreau. Niciodată nu răzbătea de acolo nici un glas. Oamenii păreau muți, iar coasa ce foșnea prin iarbă nu se auzea nici ea, de parcă tăișul ei ar fi fost Învelit În cârpe. Sau ca și cum iarba pe care o coseau ar fi fost din câlți. La vremea secerișului, babulea Tatiana Începea să se agite. Strângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Grigorescu Bcovia 2012, secțiunea poezie recuzita unui adevăr universal valabil oare cum ar fi să aplici morții un facelift să nu mai fie atât de hidoasă, puțin botox, o epilare cu laser un make-up potrivit și o rochie glam în loc de coasă un cloche luis vuitton acum o poți invita la dans, după ce i-ai pus masca de înger și vei vedea că e chiar cumsecade doar puțină comunicare și abordarea potrivită cu siguranță te va ruga să îi strângi corsetul să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fânețe plutea în lumina lui august. În depărtări se zăreau sate ca într-o pulbere mișcătoare; un acoperiș de biserică lucea ca o oglindă, ori ca o apă; în întinderi, pe lângă crânguri, cositori răzbăteau înmlădiindu-se prin valurile ierbii, și coasa suna ascuțit și ritmic; pe drumul lung, plin de pulbere, cine știe unde înainte, câțiva oameni însemnară pete negre, apoi se șterseră mistuiți de lumină, în depărtare. Carul mergea lin prin singurătatea aceea a drumului mare; boii își cumpăneau la dreapta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu un braț în apărare, cu dreapta încovoiată pe dedesubt, ținând fierurile lucii. Dar strigătele de groază deșteptaseră undeva, într-o cotitură a văii, în fânețe, în locuri nevăzute, pe câțiva oameni. Aproape, deasupra vălcelei și deasupra fântânii, țărani cu coasele, fără pălării, fără brâie, cu cămășile fâlfâind, așa cum îi apucase vremea, se arătară. Veneau opt; unul după altul se arătară cu părul vâlvoi; răcneau, se îndemnau, se lăsau în goană spre fântână, cu coasele înălțate. Dumitrache Hazu, prăbușit din car
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vălcelei și deasupra fântânii, țărani cu coasele, fără pălării, fără brâie, cu cămășile fâlfâind, așa cum îi apucase vremea, se arătară. Veneau opt; unul după altul se arătară cu părul vâlvoi; răcneau, se îndemnau, se lăsau în goană spre fântână, cu coasele înălțate. Dumitrache Hazu, prăbușit din car, zăcea lângă roate; Băieșu, cu stânga șuroind de sânge, se apropie de el; cei patru țigani se mistuiră într-o clipită în păpușoaie. Dar cositorii îi vedeau de pretutindeni, le zăreau capetele, vedeau învăluirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de la Ciohorăni! strigă cineva. Îi cunosc. Cel lung a fost și la ocnă! Țiganii voiau să se năpustească peste mort, pe lângă răchită, spre huceagurile apropiate ale Moldovei. Dar din toate părțile deodată, scurt, izvorâră oamenii întinzând cu brațe tari toporâștele; coasele încovoiate fulgerară în lumină, se atinseră, se opriră cu sunete domoale, în jurul capetelor fugarilor. Ghemuiți unul în altul, țiganii încremeniseră ca niște stane de piatră între ascunzișuri. Își zbăteau piepturile în gâfâiri gemute și, cu capetele în piept, între fierurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în serai, după jocul otrăvurilor. Ciudată împotrivirea stăruitoare a doamnei-sultane. Întreg seraiul o cunoaște, întreg seraiul se uimește de mila doamnei-sultane. Însă împărăteasa n-a plâns atâtea lacrimi la moartea fiului său Mehmet. Ființa aceea aprigă și ageră ca o coasă n-a fost dăruită de Allah cu duhul blândeții. Rustem-vizir simte că în dosul ochilor ei verzi poate fi scrisă și soarta căpățânii sale. Ajuns în tabăra lui șahzadè, Rustem-vizir s-a închinat cuviincios și a fost primit cu bunăvoință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tu o să-l aduci... CÎnd am ieșit pe coridor, se auzeau pași pe casa scărilor. Am recunoscut umbra prelinsă pe ziduri asemenea unei pînze de păianjen, gabardina neagră, pălăria trasă ca o glugă și revolverul din mînă, strălucind ca o coasă. Fumero. Întotdeauna Îmi amintise de cineva sau de ceva, Însă pînă În clipa aceea nu Înțelesesem de ce anume. 4 Am stins lumînările cu degetele și i-am făcut Beei semn să păstreze tăcere. Mi-a strîns mîna și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
din pământ pâlcuri de oameni, numai bărbați sau numai femei, Îmbrăcați ca de sărbătoare, căscând gura după locomotivă. Oameni În toată firea care se bucurau la vederea trenului ca niște copii. Unii Îi făceau semn cu mâna, alții fluturau din coase sau lopeți. Se Înghionteau unii pe alții, arătând cu degetul spre călători. Câțiva alergau În urma vagoanelor, căutând să se prindă de bară. Unii chiar reușeau. Mergeau un timp agățați de scară sau urcați pe tampoane, apoi săreau din mers, rostogolindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
acum Bulgări de zăpadă îți fac loc pe drum Veselia-i mare pentru noi cei mici C-alergăm pe strada ca niște voinici Iarnă mult frumoasă, la noi sa mai vii Caci întotdeauna ne-aduci bucurii! Vine-o pasăre și coase în fuioare de mătase, Ale norilor atlase de țări lungi și lunecoase... Vine-o fată și descoase tot ce pasărea lucrase, Și, cu genele-i lucioase, ninge flori de nea frumoase Și apoi le preschimbă-n raze argintând cărări și
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]