1,218 matches
-
donat de către el unei comunități karaite din Ierusalim; tot în colofon se spune că manuscrisul a fost furat de către cruciați, pentru ca mai târziu să fie restituit karaiților din Cairo, de la numele acestui oraș derivându-se și denumirea latină a manuscrisului. Codicele a fost editat și publicat de către Institutul „Arias Montano” din Madrid, sub titlul El codice de profetas de El Cairo 3. Cu toate acestea, acest codex mai are un alt colofon în care este menționat numele Yabeș ben Solomon, care
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
a fost furat de către cruciați, pentru ca mai târziu să fie restituit karaiților din Cairo, de la numele acestui oraș derivându-se și denumirea latină a manuscrisului. Codicele a fost editat și publicat de către Institutul „Arias Montano” din Madrid, sub titlul El codice de profetas de El Cairo 3. Cu toate acestea, acest codex mai are un alt colofon în care este menționat numele Yabeș ben Solomon, care ridică unele probleme în privința legăturii sale cu colofonul Ben Așer. În începutul acestui colofon citim
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
au folosit mai multe sisteme de punctare și de vocalizare, unele influențându-le pe altele mai mult sau mai puțin, încât cu greu putem spune că s-a ajuns la un sistem „curat” de vocalizare. În mod sigur însă, atât codicele Aleppo, cât și codicele Leningradensis prezintă stilul caracteristic tradiției familiei Ben Așer, iar dintre acestea două, codicele Aleppo pare a fi exemplul cel mai bun. Margoliouth 1 datează acest manuscris al Pentateuhului la jumătatea secolului al IX-lea, iar Kahle
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
sisteme de punctare și de vocalizare, unele influențându-le pe altele mai mult sau mai puțin, încât cu greu putem spune că s-a ajuns la un sistem „curat” de vocalizare. În mod sigur însă, atât codicele Aleppo, cât și codicele Leningradensis prezintă stilul caracteristic tradiției familiei Ben Așer, iar dintre acestea două, codicele Aleppo pare a fi exemplul cel mai bun. Margoliouth 1 datează acest manuscris al Pentateuhului la jumătatea secolului al IX-lea, iar Kahle 2 și Yeivin 3
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
sau mai puțin, încât cu greu putem spune că s-a ajuns la un sistem „curat” de vocalizare. În mod sigur însă, atât codicele Aleppo, cât și codicele Leningradensis prezintă stilul caracteristic tradiției familiei Ben Așer, iar dintre acestea două, codicele Aleppo pare a fi exemplul cel mai bun. Margoliouth 1 datează acest manuscris al Pentateuhului la jumătatea secolului al IX-lea, iar Kahle 2 și Yeivin 3 la începutul secolului X. Manuscrisul, care a stat mult timp în Iran, conține
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ne asigură că toate lucrările, în ciuda varietății lor, erau considerate a fi compatibile cu ideologia specială a acesteia. În același timp, astfel de texte ne ajută să ne închipuim cam ce fel de „Vechiul Testament” aveau la dispoziție primii creștini. Din moment ce codicele au apărut mult mai târziu, probabil că primii creștini se foloseau de textele pe care le aveau la dispoziție în imediata lor vecinătate. Qumranul este o mărturie în plus care arată că până și într-o societate închisă, predominau mai
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
românești păstrate. În urma comparării și sintetizării diferitelor argumente (lingvistice, paleografice, filigranologice, culturale, istorice), s-a ajuns la concluzia că primele traduceri datează din întâia jumătate a secolului al XVI-lea și provin din zona Banat-Hunedoara, iar copiile (între care și Codicele Voronețean, Lucrul sfinților apostoli, tipărit de Coresi în 1566, ș.a.) au fost făcute în a doua jumătate a aceluiași secol, în Maramureș și în nordul Moldovei. Explicația apariției lor constă în dezvoltarea firească a vieții spirituale românești, în necesitatea înțelegerii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286313_a_287642]
-
Maramureș și în nordul Moldovei. Explicația apariției lor constă în dezvoltarea firească a vieții spirituale românești, în necesitatea înțelegerii slujbelor și textelor religioase, în anumite evenimente interne, toate influențate și urgentate de Reformă și de curentele derivate din aceasta. Existența Codicelui... și a celorlalte scrieri similare (Psaltirea Scheiană, Psaltirea Voronețeană) este o mărturie a începutului de manifestare a culturii române în limba națională, ilustrând un stadiu incipient de formare a limbii literare. Toate constituie un tezaur lingvistic, atât în sensul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286313_a_287642]
-
o mărturie a începutului de manifestare a culturii române în limba națională, ilustrând un stadiu incipient de formare a limbii literare. Toate constituie un tezaur lingvistic, atât în sensul de depozit neprețuit, cât și ca sursă indispensabilă de cunoaștere. Ediții: Codicele Voronețean, îngr. și introd. I. G. Sbiera, Cernăuți, 1855; ed. îngr. și introd. Mariana Costinescu, București, 1981. Repere bibliografice: I.-A. Candrea, Monumentele cele mai vechi de limbă românească, NRR, 1901, 36, 37; Ioan Bianu, Despre introducerea limbii românești în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286313_a_287642]
-
Egiptul de Sus. Povestirea, spusă și răspusă de nenumărate ori, și-a pierdut acum interesul și a ieșit din sfera memoriei recente a omenirii. Cel mai bun narator al ei rămîne James M. Robinson, editor general al traducerii engleze a codicelor 1, care a condensat-o Într-un scenariu de un echilibru perfect, cu personajele În alb-negru, părînd desprinse dintr-o nuvelă de Hemingway sau dintr-un film cu Humphrey Bogart 2. După ce s-a mai estompat noutatea descoperirii, o dată cu publicarea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
am Învățat cu toții de pe urma descoperirii de la Nag Hammadi? Cu alt prilej am făcut o trecere În revistă, neintenționat amuzantă, a afirmațiilor contradictorii cu privire la materialul găsit 5. Pentru a rezuma, foarte pe scurt, una din principalele opinii exprimate este că noile codice copte ar demonstra peremptoriu existența unui gnosticism precreștin, a cărui origine se află În Orientul Apropiat. Alte opinii afirmă că noile materiale dau dreptate ereziologilor, arătînd că aprecierile lor au fost exacte, și indică fără nici o umbră de Îndoială că
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
vol. 1, pp. 141-143): BG Papirusul de la Berlin 8502 1. Evanghelia Mariei EvMr 2. Apocriful lui Ioan AJ 3. Sophia lui Isus Cristos SJ 4. Faptele lui Petru AcPt PS Pistis Sophia J Cărțile lui Ieu (1 și 2) NH Codicele de la Nag Hammadi I 1. Rugăciunea Apostolului Pavel OrPl 2. Apocriful lui Iacob AJc 3. Evanghelia Adevărului EV 4. Tratatul despre Înviere R 5. Tratatul Tripartit TT II l. AJ 2. Evanghelia lui Toma EvTh 3. Evanghelia lui Filip EvPh
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Nag Hammadi Library in English (prima ediție Brill, Leiden, 1977). Werner Foerster, Gnosis: A Selection of Gnostic Texts, ed. R.McL. Wilson, vol. 1: Patristic Evidence; vol. 2: Coptic and Mandaean Sources, Clarendon Press, Oxford, 1972-1974. Ediția În facsimil a codicelor de la Nag Hammadi (La Editura E.J. Brill, Leiden, sub auspiciile Departamentului de Antichități din Egipt): Codex I, 1977 Codex II, 1974 Codex III, 1976 Codex IV, 1975 Codex V, 1975 Codex VI, 1972 Codex VII, 1972 Codex VIII, 1976 Codex
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Vezi Gedaliahu A. G. Stroumsa, Another Seed: Studies in Gnostic Mythology (NHS 24), 1984, pp. 147 sq. 82. Idem, p. 148. 83. Vezi Aug., De Haer. 46, PL 42 col. 37-38. 84. Stroumsa, op.cit., p. 146. 85. CMC 50.8-52.7. Codicele Mani de la Köln este un codice minuscul dar gros, cu 99 de pagini, aflat În proprietatea Universității din Köln, a cărui existență a fost anunțată În 1970 de A. Henrichs și L. Koenen; aceștia l-au publicat și tradus În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Studies in Gnostic Mythology (NHS 24), 1984, pp. 147 sq. 82. Idem, p. 148. 83. Vezi Aug., De Haer. 46, PL 42 col. 37-38. 84. Stroumsa, op.cit., p. 146. 85. CMC 50.8-52.7. Codicele Mani de la Köln este un codice minuscul dar gros, cu 99 de pagini, aflat În proprietatea Universității din Köln, a cărui existență a fost anunțată În 1970 de A. Henrichs și L. Koenen; aceștia l-au publicat și tradus În Zeitschrift für Papyrologie und Epigraphik 19
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
copiști atinge performanțe artistice remarcabile. Tetraevangheliarul caligrafiat și împodobit cu miniaturi de Gavriil Uric în 1429 a ajuns, de pildă, în Biblioteca Bodleiana de la Oxford. Printre primele manifestări scriptice ale limbii române se numără textele rotacizante (Psaltirea Scheiană, Psaltirea Voronețeană, Codicele Voronețean, Psaltirea Hurmuzaki), originare din nordul Maramureșului. Din păcate, originalele acestor prime traduceri din Biblie nu s-au păstrat. Copiile manuscrise din secolul al XVI-lea nu permit stabilirea unor cronologii exacte, din cauza unor erori de copiere a colofoanelor criptate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
educația este o chestiune de intuiție, adică o ches-tiune a acelei forme de inteligență captativă și adaptativă, care face să aduni dificultățile, oportunitățile, drumul cel mai bun pentru a rezolva o problemă, timpul just pentru intervenția e-ducativă, alegerea potrivită a codicelor lingvistice, și tot ceea ce servește pentru a avea un act formativ bun și care să pro-moveze. Activarea bunului simț în intervenția educativă este o intuiție specială, pe care numai viața este capabilă să ți-o pro-cure. Aceasta acționează: 1) ca
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
esențială a acestei condiții de nesiguranță și de precaritate. Omul contemporan a făcut un adevărat „itinerarium mentis in nihilum”, un drum de prăbușire în neant. a) A ajuta reacția față de cultura nihilistă. În cuvântul „nihilism” se rezumă, ca într-un codice luciferic, întreaga criză a culturii contemporane; de altfel, această semnificație amplu destructivă o înțelege Nietzsche, primul mare profet și teoretician al nihilismului, care într-un fragment scris în unul din ultimii ani de luciditate afirmă: „Nihilismul: lipsește sfârșitul; lipsește răspunsul
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
germană. Între ceea ce simțim la citirea Psalmilor și ceea ce gustăm la lectura din Pindar sau Petrarca - scrie în mod surprinzător Nietzsche - este aceeași diferență ca între patrie și țara străină”. 3. Să povestim Cuvântul meditat. Biblia este, cu siguranță, „marele codice” în interiorul căruia arta occidentală a operat îndelung; pentru unii, în artă, ar fi posibile doar două „stiluri fundamentale”, acela al Odiseei și acela al Bi-bliei. Adăugăm aici și efortul exegetic de a recupera dimensiunea estetică a textului sacru, umplând un
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
pe teme date; un grupaj semnificativ rămâne In Transilvaniam, despre durerile patriei, alături de prelucrări de maxime, epigrame, ode. H. scrie și poezii ocazionale. În 1664 îi dedică prietenului său Franckenstein un Carmen, inspirat de o Cantio de amore, retălmăcit în Codicele Petrovay (1672). De la 1 iunie 1674 datează Oda lui H., moment de referință pentru istoria prozodiei românești. Este scrisă în românește, într-un limbaj dialectal, contorsionat fonetic, sintactic și mai ales ortografic de influențe maghiare și săsești. Versificația savantă, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287400_a_288729]
-
Eugenia Dima despre Erotocritul, N.A. Ursu despre Critil și Andronius și Filerot și Antusa, Gabriel Țepelea despre Alexandria, I. Rizescu despre Varlaam și Ioasaf, Mircea Anghelescu despre Halima); cărți bisericești (Alexandru Mareș despre activitatea diaconului Coresi etc., Al. Rosetti despre Codicele voronețean și diaconul Coresi, despre curentele culturale din secolul al XVI-lea; despre alte cărți bisericești: Dan Simonescu, Gabriel Țepelea, Violeta Barbu); texte juridice (Gheorghe Chivu despre stilul textelor juridice și administrative în secolele al XVI-lea - al XVII-lea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287811_a_289140]
-
pref. Șt. Bitan, București, 1962; Em. Kazakievici, Povestiri. Steaua. Doi în stepă. Inimă de prieten. La lumina zilei, București, 1964 (în colaborare cu Maria Roth, M. Spiridoneanu, V. Rădulescu, Eugen Barbu, Paul Granea); Werner Bossert, Poezii, București, 1965; Leonardo Sciascia, Codicele egiptean, pref. trad., București, 1966; Ruben Darío, Versuri alese, București, 1967; Poezia germană modernă de la Stefan George la Enzensberger, II, îngr. și pref. Petre Stoica, București, 1967 (în colaborare); Gerhardt Hauptmann, Clopotul scufundat, în Gerhardt Hauptmann, Teatru, II, București, 1968
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
Left Review, 15 (mai-iunie 1962), pp. 34-42. Berlin, Isaiah, "The Originality of Machiavelli", în Berlin, Against the Current: Essays în the History of Ideas, Henry Hardy (ed.), Viking, New York, 1980, pp. 25-79. Bertelli, Sergio and Franco Gaeta, "Noterelle machiavelliane. Un codice di Lucrezio e di Terenzio", Rivista storica italiană, 73 (1961), pp. 544-557. Black, Robert, "Machiavelli, Servant of the Florentine Republic", Machiavelli and the Republicanism, Gisela Bock, Quentin Skinner, Maurizio Viroli (eds) Cambridge University Press, Cambridge, 1990, pp. 71-100. Brown, Alison
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Cecil Clough, când, într-o discuție asupra tradiției manuscrise a scrisorii a relatat că "atât în Regesto lui Ricci, cât și în manuscrisul Barberini scrisoarea a fost datata: "die X Octobris în villa", din moment ce Clough nu menționază litera "D" din codicele Ricci, care arată clar "la Florența", nu "la vila"47. Se remarcă, așadar, misterioasă majuscula "D". Este posibil ca aceasta să indice cuvântul "Decembris", din moment ce în afară de deja mult discutatul "settembre" celelalte elemente ale corespondentei ne arată că Machiavelli a trimis
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Mahoney, Edward P., Two Aristotelians of the Italian Renaissance: Nicoletta Vernia and Agostino Nifo, Ashgate, Aldershot, 2000. Maier, Anneliese, Die Vorläufer Galileis im 14. Jahrhundert, ed. a II-a, rev., Edizioni di storia e letteratura, Romă, 1966. Maiocchi, Rodolfo (ed.), Codice diplomatico dell'Università di Pavia, vol. 2, Fuși, Pavia, 1905-1915. Marrou, Henri-Irénée, "Saint Augustin, Orose et l'augustinisme historique", în La storiografia altomedievale. 2 vol., editat de Centro Italiano di Studio sull'Alto Medioevo, Spoleto, Presso la șede del Centro
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]