871 matches
-
trebuie să adopte un punct de vedere, să se afirme. Emoții Teamă, stare de rău (manifestări fizice) Singurătate, mânie Comportamente Semnificație personală Pasivitate „Au dreptate: sunt incapabilă Consum mare de alcool nu știu nimic, sunt inutilă nu valorez nimic”. Anturaj Cogniții Părinți - surori: „Dacă ea ar muri, nu-i acordă încredere, aș fi liniștită” au tendința să o discrediteze, „Am să mă cert cu ea” caută să-i protejeze copiii. Imagerie Nici una Tabel 1. Diacronia Soniei Elemente structurale posibile - Genetice: alcoolo-dependență
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
un plan de urgență. Planurile de urgență constituie unul dintre elementele majore ale tratamentului. Ele trebuie să fie stabilite de către pacient și să fie realizabile cu ușurință. Principiile unui plan de urgență Planul de urgență este alcătuit din diverse elemente: - cognițiile, adică tot ceea ce-și poate spune pacientul (avantaje, inconveniente, decizii, încurajări...); - comportamentele, adică tot ceea ce pacientul poate face (activitate centrată pe plăcere); - relațiile, adică persoanele la care pacientul poate telefona (persoane apropiate, asociații, persoane care acordă îngrijire...). Idealul este
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Atunci când un comportament problemă apare, acesta devine subiectul unui travaliu terapeutic sistematic, mergând de la analiza comportamentală progresivă la analiza de soluții, evaluând consecințele negative ale comportamentului problemă, consolidând toate răspunsurile competente formulate - chiar dacă sunt parțiale -, validând în același timp emoțiile, cognițiile și comportamentele pacientului. Fișele de auto-observație Fișele de auto-observație permit pacientului să transmită zilnic un ansamblu de informații esențiale demersului terapeutic. Aceste informații care se referă la aplicarea și eficacitatea strategiilor de conștientizare totală, la reglarea emoțiilor, la toleranța la
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în ce mod? In alți termeni, care este forma sub care sunt controlate contingențele? - Comportamentele adaptate sunt inhibate de emoții specifice? Dacă așa stau lucrurile, ce situații trebuie avute în vedere pentru a organiza expunerea? - Comportamentele adaptate sunt inhibate de cogniții eronate? Dacă așa stau lucrurile, cum pot fi reformulate aceste cogniții? Controlul contingențelor Controlul contingențelor face parte din instrumentele de care dispune terapeutul pentru a aplica în mod eficient terapia individuală. Pentru a utiliza întăririle în cunoștință de cauză, terapeutul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sunt controlate contingențele? - Comportamentele adaptate sunt inhibate de emoții specifice? Dacă așa stau lucrurile, ce situații trebuie avute în vedere pentru a organiza expunerea? - Comportamentele adaptate sunt inhibate de cogniții eronate? Dacă așa stau lucrurile, cum pot fi reformulate aceste cogniții? Controlul contingențelor Controlul contingențelor face parte din instrumentele de care dispune terapeutul pentru a aplica în mod eficient terapia individuală. Pentru a utiliza întăririle în cunoștință de cauză, terapeutul îl învață pe pacient modul în care acestea funcționează. Intăririle aversive
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Orice comportament se menține sau se elimină în funcție de valoarea recompensativă sau punitivă a consecințelor sale" (Thorndike, 1898). "Numim întărire tot ceea ce mărește probabilitatea emiterii unui răspuns" (S→ (O)→R→). Prin topografie, se înțelege toate modalitățile concrete ale răspunsului (comportament motor, cogniții și emoții) pe care un observator extern sau subiectul însuși îl poate descrie. De exemplu, într-o criză de mânie, comportamentele de tip țipăt, spargere de obiecte sau lovire a unei persoane aparțin clasei de conduite agresive, dar topografia lor
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Yates, 1970. Skinner, Verbal Behavior, 1957. Bandura, 1969. Invățare cu ajutorul modelului, anticipare, autoreglare, autoîntărire, eficiență personală percepută... Să ne amintim, de altfel, chiar celebrul paradox al lui Bandura: "Dacă orice in fine este cognitiv, atunci prin comportament se pot schimba cognițiile." Richelle și Fontaine, 1985. Richelle, 1986; Richelle și Fontaine, 1985. Hayes, 1993. Ilardi și Craighead, 1994. Gortner, Gollan, Dobson și Jacobson, 1998. Hayes, 2004. Acceptance and Commitment Therapy: ACT (Hayes, 2004). Mindfulness based Cognitive Therapy (Segal, Williams și Teasdale, 2001
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și 2004. Grila SECCA este prezentată în capitolele 6, 7, 8, 11 și 14 ale acestei lucrări. Cititorul va găsi acolo exemple privind utilizarea acesteia. Factori declanșatori inițiali, factori istorici de menținere, evenimente precipitante, tratamente precedente. Emoție, credințe, gânduri automate, cogniții. Situație declanșatoare. Cungi, 1996. Cungi, 1996. Modelele propuse de Cottraux și Cungi sunt ilustrate în diferite capitole ale acestei lucrări. Cititorul va găsi acolo utilizarea lor practică în clinică. Fontaine și Ylieff, 1981. Skinner, 1969. Vezi capitolul 1. Bandura, 1977
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
anxios. In domeniul decorațiunilor interioare. Abstinență din 1985. Grila Secca. Aropax. Xanax. Nici tulburare de personalitate nici retard mental. Fără afecțiune medicală generală. Fără probleme psihosociale și de relaționare actuale. Evaluare globală a funcționării. Chestionarul pentru evaluarea fricii (PPAG), chestionarul cognițiilor agorafobice, inventarul de anxietate al lui Beck și scara de depresie a lui Hamilton cu 17 itemi. Mai precis acela de episod depresiv. Pacienta nu răspunde criteriilor DSM-IV. Pacienta are un scor de 9 pe scara depresiei lui Hamilton cu
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pe grila Secca a lui Cottraux (Cottraux, 1995). Fontaine și Ylieff, 1981, reluat în Fontaine, Cottraux și Ladouceur, 1984. Fiecare dintre aceste întrebări ne ajută să explorăm comportamentele pacientului (ceea ce face el în aceste situații), emoțiile sale (ceea ce simte) și cognițiile sale (ceea ce-și spune). Fanget, 2002. In terapie, acești pacienți spun adesea: Nu știu ce să spun, nu știu ce să răspund, nu știu cum să-i spun acest lucru, etc.". Ei n-au învățat niciodată să se afirme pe ei înșiși. Este vorba despre
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Wessely și al., 1998. Unul dintre aceste studii (Mayou și al., 2000) prezintă o perioadă de supraveghere de trei ani. Cottraux, 2004. Flashback. Foa și Keane, 2000. Meichenbaum, 1977. EMDR. Wilson, 1995. Validity Of Cognition scale = scara de acceptare a cogniției pozitive. Ea are valori de la 1 la 7. 24 până la 60 de mișcări într-un interval de 12 până la 30 de secunde fiecare. Exercițiul durează 60 de minute. Terapeutul îl previne că tratamentul cognitiv al traumei continuă în afara ședințelor. Pusă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
American Psychiatric Association, 2004. Foa și Keane, 2000. Andrș și al., 1997; Bryant și al., 1999. Acest fenomen de disociere este frecvent în experiențele traumatice. Acest nivel este în mod clar deasupra pragului validat de 44. Grila SECCA (Situație, Emoție, Cogniție, Comportament, Anticipare), Cottraux, 2004. In contrast cu personalitatea sa anterioară (sau cu ceea ce afirmă aceasta). Incepând cu cea mai înaltă căreia îi este atribuită valoarea 100 (unități subiective de perturbare). In timpul terapiei și a perioadei de supraveghere doamna L
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
să urmeze regimuri alimentare stricte. Garner și Garfinkel, 1997. Treasure și al., 2003.. Bulimiile constituie deci un "coping emoțional" care își propun să se detașeze de o conștiință de sine negativă. Ele sunt utilizate pentru a reduce stările emoționale negative, cognițiile negative (griji, ruminații mentale, idei alimentare obsedante...) cât și senzațiile negative (tensiune interioară, nervozitate, foame...). Fairburn, 1997 și 2003. Fairburn și Brownell, 2002. Treasure și al., 2003. Thompson, 2004. Celelalte terapii citate fac obiectul studiilor de validare. Fairburn și Wilson
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
despre singurătate, asociată sau nu unor deficiențe de competență socială, sau unei probleme de doliu. Aceste persoane ar prezenta elementele unui prognostic terapeutic negativ cum ar fi o puternică ambivalență, o stimă de sine redusă, o greutate mică, comportamente și cogniții bulimice importante. Fairburn și Wilson, 1993; Vandereycken, 1996. American Psychiatric Association, 2000. Michel, 2002. Terapeuții discută împreună cu pacienta rezultatele evaluării pentru a o informa în legătură cu situația sa. Fairburn și Cooper, 1989. Michel, 2002. Analiză diacronică a tulburării. Lecrubier și al
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cazul unor probleme de incontinență urinară, pacientul consultă în prealabil un urolog sau un kinetoterapeut. Vezi capitolul 3. 0 - nu există progres; 7 = maximum de progres. Atitudine de spectator, teamă și angoasă în legătură cu actul respectiv, anxiofobie de penetrație, efecte somatice, cogniții negative permanente. Incidență asupra cuplului (ce spune și ce face femeia confruntată cu această problemă?), evitarea prietenilor și reuniunilor familiale din teama unei confruntări cu ceilalți ceea ce conduce la izolare. Fontaine și Ylieff, 1981. HTA, PSA, glicemie à jeun. Jarrousse
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de delincvență ne ajută să cunoaștem bias-urile (erorile) opiniei publice despre criminalitate și sancționarea ei legală. Julian V. Roberts (1992, 116) susține că două ar fi principalele cauze ale bias-urilor în construirea opinei publice despre criminalitate: influența mass-media și particularitățile cogniției sociale. Influența mass-media în emergența opiniei publice Mijloacele de comunicare în masă constituie cea mai importantă sursă de informare despre crime și criminalitate, despre activitatea poliției și justiției. Televiziunile și ziarele se întrec în relatarea cât mai multor acte infracționale
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
prin telefon în perioada ianuarie-martie 1994, s-a ajuns la concluzia că între frecvența vizionării programelor de știri TV și a ascultării știrilor la radio și frica de a deveni victimă a criminalității există o relație statistic semnificativă. Particularități ale cogniției sociale în construirea opiniilor despre criminalitate În legătură cu dimensiunea psihologică a opiniei publice s-au conturat numeroase teorii: omul de știință ingenuu, leneșul cognitiv, inferența corespondenței etc. (Chelcea, 2002, 42-52). În cele ce urmează voi semnala aspectele psihologice ce intervin în
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
pentru o anumită formă de agresivitate. Iar aceste diferențe tind să dispară odată cu vârsta. La adulți, efectul diferențiat al unei situații de provocare se manifestă mai curând la nivelul reprezentărilor (reguli, convingeri), iar formele de exprimare a agresivității traduc nivelul cognițiilor (reprezentări organizate în structuri ce conțin atât cunoștințe, cât și reguli de conduită) agresive pe care această situație le poate evoca. În opinia lui Richardson și Green (1999), două tipuri de pro-cese ar putea influența probabilitatea diferențiată a agresivității în funcție de
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
privit diapozitivele s-au răzbunat în funcție de nivelul de provocare. Proiecția de diapozitive erotice a diminuat agresivitatea la subiecții mai puțin provocați, dar n-a avut nici un efect asupra subiecților foarte tare provocați. Astfel explicația în termeni de motivație sau de cogniție (cunoașterea cauzei activării) nu are prea mare importanță pentru că motivația cea mai importantă a subiecților este răzbunarea. Aparent filmele foarte excitante cresc setea de răzbunare prin transferul activării, fără a-i îndepărta pe subiecți de cauza furiei lor, în timp ce diapozitivele
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
mai puțin sensibil la suferințele altuia. Sentimentele induse de violență pot declanșa sentimente de furie. Pentru a le exterioriza în armonie cu regulile prescrise individul are alegerea condițiilor și a victimei. Astfel manifestarea agresivității depinde de învățarea, activarea și aplicarea cognițiilor (scheme: construcții ipotetice presupuse a contribui la determinarea organizării experiențelor trăite și a comportamentelor exprimate, scenarii: schemele unor secvențe de evenimente, legate de agresivitate). Informațiile situaționale percepute influențează comportamentul agresiv, creând o stare afectivă imediată. Urmărind scenele de violență transmise
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
secvențe de evenimente, legate de agresivitate). Informațiile situaționale percepute influențează comportamentul agresiv, creând o stare afectivă imediată. Urmărind scenele de violență transmise de mijloacele media, individul își dezvoltă un comportament agresiv și învață noi moduri de agresiune. Mijloacele media activează cognițiile agresive deja existente, crescând nivelul de activare fiziologică și/sau inducând o stare afectivă agresivă. Pe termen lung, mijloacele media acționează și asupra învățării agresivității. Indivizii învață din copilărie prin intermediul agenților socializanți să perceapă, să interpreteze, să judece și să
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
lung, mijloacele media acționează și asupra învățării agresivității. Indivizii învață din copilărie prin intermediul agenților socializanți să perceapă, să interpreteze, să judece și să răspundă la evenimente într-un anumit mediu fizic și social. De-a lungul timpului, ei achiziționează diferite cogniții care să le permită îndeplinirea acestor sarcini. Structurile subiacente se bazează pe observația zilnică și interacțiunea cu ceilalți indivizi reali sau fictivi. Fiecare episod de violență reprezintă o nouă achiziție. Pe măsură ce individul retrăiește actul de violență, cognițiile lui devin mai
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
ei achiziționează diferite cogniții care să le permită îndeplinirea acestor sarcini. Structurile subiacente se bazează pe observația zilnică și interacțiunea cu ceilalți indivizi reali sau fictivi. Fiecare episod de violență reprezintă o nouă achiziție. Pe măsură ce individul retrăiește actul de violență, cognițiile lui devin mai complexe și mai greu de schimbat. Schimbările pe termen lung se referă la credințe, atitudini, așteptări și scenarii, dar ele pot induce și o desensibilizare emoțională și cognitivă față de agresivitate, dar mai ales față de suferința victimei. Asocierea
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
complexe și le integrează în repertoriul său comportamental obișnuit. Integrarea acestor cunoștințe stă la baza dezvoltării credințelor și normelor ce susțin agresivitatea. Scenariile, schemele și strategiile comportamentale deja învățate controlează comportamentele sociale imediate și ghidează reacțiile față de situațiile sociale diferite. Cognițiile transformate în reprezentări sunt restructurate, memorate și refolosite în același fel precum strategiile cognitive în timpul efortului intelectual. Direcții noi în conceptualizarea comportamentelor agresive Rezultatele unor lucrări recente arată că explicarea comportamentelor agresive prin prisma teoriilor unidimensionale nu este suficientă. Nevoia
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
specifice care să permită individului orientarea gândurilor sale ostile și identificarea țintei ca fiind responsabilă de starea sa. Calitatea diferențiată a emoției percepute variază în funcție de aceste elaborări cognitive. Odată percepția emoțională formată și folosită, va duce la instaurarea inhibițiilor contrare cognițiilor, tendințelor și poate chiar declanșării sentimentelor antagoniste. Aceste inhibiții vor funcționa ca niște filtre împotriva ideilor, amintirilor, sentimentelor și comportamentelor incompatibile cu percepția emoțională prealabil construită. * Modelul explicativ al comportamentului agresiv bazat pe modelul prelucrării informațiilor sociale Modelul explicativ al
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]