994 matches
-
nourilor lume aurită e de soare Ce cu văpae albă, frumoasă, orbitoare, Împrăștie în neguri subțiri din juru-și norii. Ca la minune cată la dânsul călătorii: De-odată ți se pare că ceru-ntreg se rupe În ploi scânteietoare de colb de pietre scumpe. Apunerea cerească părea de roze ninsă, Ca pâsla păreau albe dumbravele sub dânsa, Iar mări și lacuri, ape sclipesc ca și oglinzi, Apoi, când răsăritul cu ochii îl cuprinzi. 81. STAI PE-ASUPRĂ-MI.... ? N Lenau - (cca 1879) Stai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
schimbă Cu deslegări ciudate și cu frânturi de limbă, Când adevărul, ca și păcatul mumei Eve, De față-i pretutindeni și pururea aieve. Din ce în ce mai singur... Să caut eu viața, Lumina frumuseții, puterea și dulceața În petece de gânduri, în greul colb al școlii, În literele strâmbe și-n urmele de molii? Și ani întregi de zile credeam în casă-nchis Că visul e-o viață, cum viața e un vis. Un vis? Lumea se-mparte în proști și în șireți Iar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
am fost să mor, De dragul dragii mele... Ce s-au ales de-atît amor O stele, eternelor stele? Și viața toată mi-am închis Gonind la idealuri... Ce s-au ales de-atîta vis, O valuri, eternelor valuri! 87. ÎN ZADAR ÎN COLBUL ȘCOLII, (cca 1880) În zădar în colbul școlii, Prin autori mâncați de molii, Cauți urma frumuseții Și îndemnurile vieții, Și pe foile lor unse Cauți taine nepătrunse Și cu slovele lor strâmbe Ai vrea lumea să se schimbe. Nu e
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ce s-au ales de-atît amor O stele, eternelor stele? Și viața toată mi-am închis Gonind la idealuri... Ce s-au ales de-atîta vis, O valuri, eternelor valuri! 87. ÎN ZADAR ÎN COLBUL ȘCOLII, (cca 1880) În zădar în colbul școlii, Prin autori mâncați de molii, Cauți urma frumuseții Și îndemnurile vieții, Și pe foile lor unse Cauți taine nepătrunse Și cu slovele lor strâmbe Ai vrea lumea să se schimbe. Nu e carte să înveți Ca viața s-aibă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mulți confrați, dar nici unul ajuns la o subtilitate atât de cameleonică și sugestivă în același timp, încât să surprindă o istorie în cele mai intime meandre cu mijloace lexicale pașnice și dezvăluiri zguduitoare. De altfel natura satului, a anotimpurilor, a colbului și nisipului de pe ulițe, a viespelor, a prășitului, a mușuroitului, a dezlănțuirii omului în empatia obiceiurilor de Anul Nou, cred de origine păgână sau primitivă, sunt înălțate dincolo de limita fantasticului, creându-ne iluzia unei proze halucinogene. Fiecare capitol din carte
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
bunăvoie de la un popor care istoricește e și mai străin de noi decât muscalii, au șters fără tranziție vechea stare de lucruri [de] pe fața pământului nostru, încît se pare că obiceiul pământului și clasele soțiale s-au luat cu colbul de pe tălpile armielor rusești de invazie și s-au ras deodată cu bărbile boierilor vechi, pe cari le-au făcut sprafcă frizorii franțuji. Vorbind cu temei, românii sunt un popor cu minte și așezat. Românul nostru are acea doză de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
picioare, admira nesfârșirea Bărăganului; peisajul era monoton, câmpia cultivată cu plante cerealiere întreruptă de câte o localitate pustiită de oameni, drumuri prăfuite și șoseaua ce însoțea o lungă perioadă calea ferată; într-un sat doi puști pe-o bicicletă stârneau colbul în urma lor mergând nesiguri; un bețivan bălăngănindu-se, urina din mers în zig-zag... probabil se grăbea spre altă cârciumă; o pasageră ofensată intră precipitată în compartiment; Laur zâmbi imaginându-și revolta femeii la vederea scenei care o șocase... aerul fierbinte
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
carte umană, de "poezie-poezie", sensibilă și amuzantă, care poate fi citită de oricine, de la un copil la un cititor rafinat. Plăcerea lecturii o egalează aici pe cea din vechile volume optzeciste, pe care le mai deschid uneori cu nostalgie, suflând colbul de pe ele. Domnului profesor, cu dragoste Nu sîntem un neam fără mari valori. între țările Orientului - fiindcă, dacă apartenența noastră la Europa mai suportă discuții, orientali sîntem cu asupra de măsură - sîntem renumiți însă prin totala nepăsare pe care le-
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cai, și în timpul iernii, când nu aveau prea mult de lucru la câmp sau în grădină, făceau cărăușie până la Prut, adunând de prin sate sumane pe care le băteau în pive, după care le aduceau înapoi gospodarilor. Din față, stârnind colbul drumului uscat, apăru o căruță. Era bădia Niculae, vecinul de peste drum. Văzându-l, uită toate gândurile despre apariția lui triumfală, în postura de învățător, în sat. Își aminti: cu ani în urmă, după ce sărea gardul în grădina vecinului, asemeni celorlalți
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
o sală de așteptare a timpului. Uneori le mai colind cu gândul făcut arc peste vremuri. Pe unele abia dacă le mai zăresc, printre faldurile dese ale uitării de sine. Altele se înfiripă repede, sub privirile mele uluite, scuturându-și colbul, renăscând, mi se agață de inimă rugător: - Împlinește-mă, împlinește-mă! Le îmbrățișez, ușor confuză de insistența lor tardivă. Nu mi-ar ajunge încă o viață să le desăvârșesc pe toate.
Prea multe by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83330_a_84655]
-
este, dintru început, brutal contestatar și voluntar ireverențios: Ne tutelează și ne boscorodește o generație în care nimeni n-a gândit cu adevărat. În capul lor domnește golul etern și iritant, mascat cu o vitrină de împrumut și împrejmuit de colbul vechimii, al neaerisirii din casele părăsite"165. E evidentă atitudinea de frondă, dublată de o pătimașă gesticulație retorică și o mare încărcătură emoțională în acest manifest revendicat astăzi, și de publicistica literară și de istoria ideilor politice. Un alt "document
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
soare... începu elcu glas tremurat. Răsuci o țigară, în foița subțire... și‟i întinse punga, din piele de oaie, cu tabac lui tătâne-su, bătrânul Toma. Asta însemna că povestirea avea să dureze... ...Cum spuneam... de-o săptmană înduram, numa‟ colb și soare.. Nici măcar o adiere de vânt... Zăpușeală mare, mare zăpușeală, fără o fărâmă de nour... Cerul, parcă blestemat, rămânea tot gol și uscat... Era luni... Așa începu pădurarul povestirea cu un oftat adânc. Era‟n ajun de Sânt Ilie
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
adăposturi... Rândunelele din cuibul de sub streașină, de deasupra ușii, speriate, stau amorțite. Cerul se întunecase ca de un fum gros. O scăpărare pe cer, de amânar pe cremene, fu urmată de o bubuitură tărăgănată, ascunsă, apoi vântul înălță vârtejuri de colb și frunze în văzduh. Pădurea era învăluită de un val de ceață, lumina zilei murea înnăbușită în ceață... Nu-ți mai puteai da seama dacă e noapte ori ziuă. - Vine furtuna!... murmură bătrânul Toma. În odaie, focul pâlpâie în soba
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tacită, într-o împerechere de destin și suferință în inima amândurora. Soarele se lăsa spre asfințit. Văzduhul era încărcat de tălăngile cirezilor și a turmelor, cu mersul lor nepăsător la vale, printre carele cu boi, lăsând în urmă norul de colb cu mirosul izului de stână. În el parcă se strângea toată țărănimea noastră. Țăranul, boul și pământul.., un tot nedespărțit, se mișcau odată, răsuflau odată... parcă ar fi singura existență între pământ și cer. Însemnătatea pe care o are în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nădejde. „Satu‟ va dăinui în veci“, murmură un bătrân, strivind o lacrimă în colțul ochiului. „Veșnicia la sat s-o născut!.. da, da..!“ și oftând se întoarse în crâșmă să-și stingă oful. Ciubotele flăcăilor tropăiau greu și înfundat, prin colbul de pe toloacă, iar fetele săltau gingaș, abia atingând pământul. Dar, cel mai cu foc juca Lisandru a‟ Zenoviei... Băiat „din flori“, n-a știut nicodată cine-i tatăl lui. ...Lisandru era un flăcău arătos, chiar frumos, cioplit numai în oase
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vorbă, zâmbindu-i fermecător, îi puse în palmă, drept mulțumire, o floricică... și cu un salt, ca o plutire în aer, fu pe Sultan și urmată de Pârvu, porni direct într-un galop prăpădul lumii, dispărând într-un nor de colb, lăsând în urmă uimire. Anuca călărea bărbătește un murg, jumătate arab, ca o vijelie, cu cozile galbene lăsate pe spate. Galopa prin sat ca un potop, stârnind câinii și tot ce‟i ieșea în cale... Când intra într-un cârd
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
galbene lăsate pe spate. Galopa prin sat ca un potop, stârnind câinii și tot ce‟i ieșea în cale... Când intra într-un cârd de gâște, prins în drum, în urmă răsărea un nour alb de pene în două cu colb. Copiii cățărați pe garduri, râdeau cu spaime în ochi, iar babele prin dosul porților își făceau cruce... Tudor, când își desprinse privirea de pe norul de praf, din depărtare, și deschise pumnul, în palmă ținea un firicel de floarea „nu-mă-uita“. - Bine
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vărsatul de vânt. Natalița trebăluia deasupra plitei, potrivind focul pentru a fierbe sarmalele și rumenind carnea pentru pomana porcului de a doua zi. După ce plecară vecinii, femeia își sumeți mânecile și se apucă a deretica prin odaie, primenind așternuturile, ștergând colbul și alungând păianjenii, ce se aciuase prin colțurile încăperii. Apoi, se îmbrăcă cu straiele cele noi, se încălță cu cizmulițele, cumpărate de Fetea tocmai de la iarmarocul de la Lespezi, de la un ciubotar neamț vestit prin acele locuri, neuitând să-și așeze
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
doi călcând lucerna verde. Noaptea târziu, În capătul uliței dinspre biserică, Onica Îl Întreabă pe feciorul fără nume: „ai să mai vii?” Iar el nu-i răspunde, privirea fetei coboară În pământ și Încearcă să oprească unduirea șarpelui subțire În colb, flăcăul doar Întinde cizma și-i zdrobește capul, cuprinde chipul fetei În palme și dă răsplată sufletului ei aprins de văpaie, Învăluirea ochilor albaștri. Nu spune nici o vorbă și cal și călăreț se pierd În noapte. Trece duminică după duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de imagini vii. „Cu această ocazie, mai mult decât dificultatea de a menține ritmul, auzim marșul istoriei, ce mai rămâne acelei esențe a tragediei care este lipsită de vlagă? Rareori evităm să ne amestecăm cu femeile hămesite și frustrate din colbul drumului... Ele smulg Îngrozite pumni Întregi de pene de pe acvila imperială, fără alt merit decât acela de a Înfrunta, păstrându-și cumpătul, ciocul teribil și Însângerat pe care Îl Întoarce asupra lor...“ — A luat-o razna, le comunică Burgess Noakes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
țară face salturi apropiindu-se amenințător de el. El se clătina când de o parte când de alta până când un picior s-a lăsat cu totul pe o parte a calului. A scăpat coama din mâini și a căzut în colbul încins al drumului icnind dureros de lung. Abia a avut timp să întindă mâinile la contactul cu pământul, să nu se lovească la cap. După o rostogolire a rămas lat, culcat pe spate. Într-o clipită a văzut copita unui
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Se însera pluteam fierbeai și ne iubeam într-un desen pictat cu orizonturi. Râvneam și-n ziuă ceața alburie ne diseca se-mprăștiau apusuri, vieți cenușii și colbul se răspândea umplându-ne cu vise. Ne ascundeau cometele de lucși și noaptea albastră cenușie se-nviora. Era târziu și - totuși - ni se părea... dorința miticului ars mustea din luminările încinse. Și iar se-nsuflețeau dezlănțuirile aprinse.
Crepuscul by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83712_a_85037]
-
așezate pe cap ca o cunună. Ei, și nu mai zic ce dor imi este s-o văd pe lelea Lucreția, cu mijlocul strâns în bete, strașnică femeie, purtându-și cătrința cu mare mândrie și scuturându-și tălpile goale de colbul drumului în iarba de pe marginea șanțului. Aș lăsa o fărâmă de dor și mămăligii cât roata carului, făcută de mâna iscusită a leliței Firuța, pe care o împărțea celor 12 frați ai ei, dar și mie, deopotrivă. Bună mai era
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
festă năvă litorilor. Sunt atât de mici, le poți strivi una-două cu talpa, apăsând foarte ușor pe ele, își spune el, fluturându-și pletele negre lungi și mișcându-și involuntar tălpile în aer. Se năruie fără nici un scâncet, ca un colb imperceptibil, firele de nisip alu necă brusc din vârful moviliței, așa cum i-a alunecat și lui piciorul drept de pe stâncă. Piciorul pe care a căzut, cu toată greu tatea corpului. Ca și cum propriul corp, sub greutatea căruia își strivise piciorul, ar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dimineața de toamnă, bătrână și zgribulită, care scofâlcise ierburile din țarina Baisei, prin nepăsătoarea ei uscăciune, Păun nu-l întâlnise decât pe el din toată Goldana și, poate, de aceea, strigă la caii, care-și luaseră vânt, pe drumul de colb greu și rece: Prrr, ho! Se dădu jos și scormoni sub calabalâcul din căruță, ținându-l mereu pe Nicanor Galan sub privire, ca pe un animal pe care mai s-ar fi încumetat să-l cumpere, mai l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]