1,463 matches
-
Puteți să scrieți tot ceea ce tocmai v-am spus, În afară de faptul că l-am făcut pe sultanul Abdul Hamid pe jumătate nebun. Nu vreau să-mi pierd toate șansele de a-mi lua, Într-o bună zi, zborul din această colivie. De altminteri, ar fi o minciună, pentru că individul e nebun pe de-a-ntregul și, pe deasupra un criminal primejdios, bănuitor la modul bolnăvicios, lăsat cu totul la mâna astrologului său din Alep. — Nu vă temeți, n-am să scriu nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a cincea. Tată, de ce întârzii? ROȘU Până azi dimineață, am trăit în micul nostru apartament cu două camere. La stânga și la dreapta și dedesubt de noi, locuiau o mulțime de alți oameni. Unii dintre ei țineau pisici, câini, canari în colivie și socri. În imediata noastră vecinătate existau șaptesprezece socri și douăsprezece animale de casă. În general, în țara asta a noastră, locuiam cu toții înghesuiți unii într-alții. Înghesuiala avea darul să ne întărească atitudinea socialistă față de viață. În mod sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cei din clasele mari, ei se pricepeau la asemenea lucruri. Dintre oamenii întâlniți pe drum, unii erau agitați și gălăgioși, înjurau, priveau mereu împrejur, alții erau serioși și tăcuți, câte unii duceau câini în lesă, pisici în brațe, canari în colivie. Bagaj puțin. Părinții își țineau copiii de mână. Am întâlnit prieteni, colegi de școală, profesori. Fețe cunoscute. Ici și colo tata era salutat, ici și colo saluta el. Ici și colo se oprea un minut, ca să stea de vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pe care o duci aici, despre ceea ce faci în fiecare zi, despre oamenii cu care stai de vorbă. Naoko mi-a povestit despre activitățile ei zilnice. Vorbea oarecum sacadat, dar clar. Se scula la ora șase, lua micul dejun, curăța colivia păsărilor și apoi, de cele mai multe ori, lucra la câmp, îngrijind legumele. Înainte sau după masa de prânz stătea, de obicei, de vorbă cu doctorul ei sau lua parte la discuțiile în grup. După-amiezele participa la cursurile care o interesau, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cafea. După micul dejun, Reiko și Naoko au zis că se duc să hrănească păsările. M-am oferit să merg și eu cu ele. Au îmbrăcat ni[te haine de lucru și s-au încălțat cu cizme din cauciuc, albe. Colivia era, de fapt, o adevărată „casă“ cu păsări, amplasată într-un părculeț din spatele terenului de tenis. Era înconjurată de straturi de flori, tufișuri și bănci. Am văzut acolo puișori, porumbei, păuni, papagali și multe alte păsări. Doi bărbați, între patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ciripească vesel și s-au dus, cuminți, la locurile lor. Fetele au adus din magazia de alături un sac cu grăunțe și un furtun. Naoko a în[urubat furtunul la un robinet și a deschis apa. Au intrat amândouă în colivia uriașă, având grijă să nu iasă nici o pasăre. Naoko spăla murdăria făcută de păsări, iar Reiko freca pe jos cu o perie aspră. Stropii de apă sclipeau orbitor în lumina soarelui. Păunii zburau agitați, de teamă să nu fie stropiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
plesnindu-l ușor peste coadă. — Faceți lucrul acesta în fiecare dimineață? am întrebat-o pe Naoko. Absolut în fiecare dimineață. De obicei, treaba aceasta o fac femeile nou-venite, pentru că e ușoară. Vrei să vezi iepurii? — Bineînțeles. Cotețul iepurilor era în spatele coliviei uriașe. Am văzut vreo zece iepuri, dormind în paie. Naoko a măturat, le-a pus mâncare în cutii și a luat în brațe un pui de iepure, frecându-l de obraz. — Vezi ce drăgălaș e? zise Naoko, veselă. Apoi mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
răsărit soarele, aceasta s-a risipit în b\taia brizei, iar munții și dealurile din împrejurimi mi s-au arătat în toată splendoarea lor. Am luat micul dejun împreună cu fetele, ca în dimineața precedent\ și apoi ne-am dus la colivie să vedem de păsări. Naoko și Reiko purtau pelerine galbene, cu glugă, iar eu am îmbrăcat un pulover peste care mi-am pus o canadiană subțire. Aerul era umed și rece. Aveam impresia că și păsările încercau să evite ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și Reiko purtau pelerine galbene, cu glugă, iar eu am îmbrăcat un pulover peste care mi-am pus o canadiană subțire. Aerul era umed și rece. Aveam impresia că și păsările încercau să evite ploaia, deoarece se înghesuiseră toate în spatele coliviei. — Se face frig când plouă, nu-i așa? am întrebat-o pe Reiko. — De-acum, cu fiecare ploaie, o să fie tot mai frig, până va veni zăpada. Norii dinspre Marea Japoniei lasă-n urma lor tone de fulgi de nea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
acesta a dat din aripi și a țipat: „Rahat! Mulțumesc! Nebuno!“ — Pe acela aș vrea să-l congelez, spuse Naoko, cu o privire tristă. Chiar cred că o să înnebunesc dacă-l aud în fiecare dimineață. După ce am făcut curat în colivie, ne-am întors acasă. În timp ce-mi făceam bagajele, fetele se pregăteau s\ plece la câmp. Am plecat împreună și ne-am despărțit imediat după ce am trecut de terenul de tenis. Ele au luat-o la dreapta și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
auzeam șoptindu-mi ceva și îi percepeam conturul trupului în mâini. Stând pe întuneric, m-am întors la lumea aceea mică a ei. Mă gândeam la ea, o vedeam goală, ca în noaptea aceea cu lună, mi-o imaginam curățind colivia și îngrijind legumele, trupul acela frumos, acoperit de pelerina cea galbenă cu glugă. Mi-am luat penisul în mână și m-am gândit la Naoko până am ejaculat. Creierii mi s-au mai limpezit puțin, dar tot nu puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mai cu seamă modul în care încerca să ronțăie bucățelele de castravete. Ciudate amintiri lasă în urma lor cei care se prăpădesc. După ce mă trezesc dimineața, mai stau puțin în pat și mă gândesc la tine și la Reiko, precum și la colivia păsărilor. Îmi amintesc de păun, de porumbei, de papagali, de curcani, apoi de iepuri. Îmi revine în minte imaginea pelerinelor galbene de ploaie, cu glugă, pe care le-ați purtat în dimineața aceea ploioasă. Îmi place să mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
amintiri, și dacă una singură dintre ele își croia drum spre suprafaț\, toate celelalte năvăleau după ea, iar eu mă simțeam incapabil să le stăvilesc. Aveam senzația că o ating pe Naoko cea îmbrăcată în pelerină galbenă de ploaie, curățind colivia păsărilor și ducându-le de mâncare. Îmi trecea prin fața ochilor imaginea tortului pe jumătate turtit și cămașa udă de lacrimile lui Naoko. De fapt, plouase și în seara respectivă. În iarna aceea m-am plimbat cu Naoko, îmbrăcată în haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mâne cu tine, Watanabe. Mi-a răspuns, senină, că lămurește ea lucrurile în ceea ce te privește. Asta a fost tot în legătură cu tine. Apoi am vorbit despre noua locuință și am făcut planuri de viitor. După aceea, ne-am dus la colivie și ne-am jucat cu păsărelele. Mi-am mai luat o bere din frigider, iar Reiko a mai fumat o țigară. Pisica dormea, liniștită, pe genunchii ei. Copila pusese totul la cale de la bun început, până în cele mai mici detalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
culoarea pălise din cauza umezelii; de pe verandă se vedea, În capătul străzii, marea de un albastru interns. De-a lungul străzii creșteau dafini, care erau destul de Înalți cît să-și arunce umbra asupra verandei, iar la umbră era răcoare. Într-o colivie de răchită agățată În colțul verandei era o mierlă care acum nu cînta, nici măcar nu ciripea, pentru că un tînĂr la vreo douășopt de ani, brunet, slăbuț, cu cearcăne vineții și neras, tocmai Își scosese de pe el un pulver și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
agățată În colțul verandei era o mierlă care acum nu cînta, nici măcar nu ciripea, pentru că un tînĂr la vreo douășopt de ani, brunet, slăbuț, cu cearcăne vineții și neras, tocmai Își scosese de pe el un pulver și-l Întinsese peste colivie. Și acum tînĂrul stătea În picioare, ascultînd cu gura Întredeschisă. Cineva tot Încerca ușa din față, care era Încuiată cu cheia și avea și zăvorul tras. Cum stătea așa, auzea frunzele de dafin foșnind În vînt, claxonul unui taxi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
gri de alpaca și pantaloni negri, se Îndepărta pe sub dafinii de pe trotuar. Enrique rămase la locul său, dar nu mai văzu pe nimeni altcineva. RĂmase acolo un timp, privind În jur și trăgÎnd cu urechea, apoi Își luă puloverul de pe colivie și se ÎmbrăcĂ cu el. Transpirase mult cît trăsese cu urechea, și acum i se făcuse frig pe veranda umbrită și străbĂtută de vîntul răcoros dinspre nord-vest. Ceea ce acoperea puloverul era un toc de pistol pentru umăr, a cărui piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mai jos de subsuoară. Se Întinse aproape de zidul casei, pe un pat de campanie. Asculta În continuare cu atenție. Pasărea ciripea și sărea prin cușcă, iar tînĂrul se uită În sus la ea. Apoi se ridică, scoase cîrligul ușiței de la colivie și o deschise. Pasărea Își scoase capul prin ușă, apoi și-l trase Înapoi, după care și-l smuci brusc În afară, Înclinîndu-l ușor Într-o parte. — Hai, du-te, Îi spuse Încetișor tînĂrul, nu-i nici o șmecherie. Își băgĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fluturînd din aripi și lovindu-se de gratii. — Ești tîmpițică, spuse tînĂrul. O s-o las deschisă. Apoi se Întinse pe pat cu fața-n jos, sprijinindu-și bărbia pe brațele Încrucișate și ascultînd În continuare. Auzi cum pasărea zbură din colivie, iar apoi o auzi cîntînd Într-un dafin. „A fost o tîmpenie să păstrez pasărea, cînd casa asta ar trebui să fie părĂsită“, se gîndi. „E exact genu’ de prostie care te bagă-n Încurcătură. Cum să mai dau vina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
că-i viu, În timp ce Vicente e mort și dintr-odată - cu acea mică și necondiționată părticică umană care-i mai rămĂsese și pe care nu era conștient că o mai are - suferi cumplit. — Era o pasăre. O mierlă Într-o colivie. — Da. I-am dat drumu’. — Vai, ce drăguț, spuse ea În bătaie de joc. Toți soldații sînt așa de sentimentali? — SÎnt un soldat bun. — Te cred. Așa și vorbești. Frate-meu ce fel de soldat era? — Foarte bun. Mai voios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ca un paj, cred. — Și ce-i zice tîrfei? — Orice-i trece prin cap, atîta timp cît e politicoasă. — DĂ-mi un exemplu, frățioare. — PĂi, de pildă: „Ei, domniță, trebuie să fie foarte obositor să fii o pasăre Într-o colivie aurită pe o astfel de arșiță“. Chestii d-astea. — Și tîrfa ce zice? — Ea zice: „Chiar că așa-i. Sigur că așa-i, dulcico“. Zice așa pentru că tîrfa asta, a cărei asistentă eram eu, e cam din popor. — Și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ASP e un Autor pe Speze Proprii, iar Manuzio e una dintre acele Întreprinderi care, În țările anglo-saxone, se numesc vanity press. Cifră de afaceri foarte ridicată, cheltuieli de gestiune inexistente. Garamond, doamna Grazia, contabilul zis și director administrativ În colivia din fund și Luciano, expediționarul invalid, În magazia imensă de la demisol. „N-am Înțeles niciodată cum reușește Luciano să Împacheteze cărțile cu o singură mână”, Îmi spusese Belbo, „cred că se ajută cu dinții. Pe de altă parte, nu Împachetează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fac eu cu brațele tale? da puțică ai, grăsane? Hă hă hă! Târfă blondă, s-o fut pe mă-ta! face spume Baronu’, trăgând neputincios de grilajul solid. Ia uită-te la el cum stă ca un canar obez în colivie și mai are și tupeul să se rățoiască la mine! hai, taci cu mămica, fazan durduliu și pocit ce ești! Făă, ce-ți fac! te omor fă...mama mă-tii de sclavă...! de-abia mai poate să țipe la blonda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vei fi o mamă bună spre a nu rămâne familia fără urmași, n-o lăsa din îmbrățișare Cezar. — „La cage sans oiseaux, la ruche sans abeilles, la maison sans efants”, amintește Teofana comparațiile lui Victor Hugo. — Cum? Cum?întreabă Cezar. „Colivia fără păsări, stupul fără albine, casa fără copii”, am înțeles bine? — Da! Erau comparațiile lui Victor Hugo din poezia „Când copilul vine pe lume”. — Vezi, încetul cu încetul te familiarizezi cu ideea de a avea copii. Îmi plac foarte mult
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de undeva, lămuritor, glăsciorul ironic al Bossului. Scuze, Madam, dar noi, între noi, așa-i spunem papagalului matale! Poetul și cu Fratele se întorc amândoi în scaune, ca teleghidați, către colțul de la apus al sufrageriei, acolo unde se găsește o colivie gigantică, din aluminiu de aviație, pe rotile, înțesată cu tăvi, tăvițe, castronașe și jucărioare (întregi ori dezmembrate) și prevăzută și cu un mic balansoar aninat, ca un trapez. Pe podilă, un țintar de rahați choux à la crème, devoalează buna-creștere
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]