1,011 matches
-
adâncime au și ochi termoscopici. Înoată foarte repede, cu ajutorul a doua înotătoare triunghiulare, și atinge viteze de până la 55 km/h. Calmării sunt dotați cu câte o pungă de cerneală, dar sunt lipsiți de cochilia externă. În schimb, își schimbă coloritul după mediul înconjurător. Sunt animale răpitoare și se hranesc, de obicei, cu peste. Trăiesc în adâncuri și se întâlnesc mai mult în marile tropicale (cca. 300 specii). Exemple de specii din grupul calmarilor pot servi "Loligo vulgaris", "Ommastrephes sagittatus", "Ommastrephes
Calmar () [Corola-website/Science/311233_a_312562]
-
culoare absolut neagră. În general, părțile corpului care nu sunt expuse „încărunțirii” trec cu timpul de la nuanțe roșiatice la nuanțe cafenii-închise și negre, iar cele expuse, dimpotrivă, capătă nuanțe mai deschise. În acest fel, odată cu vârsta, se mărește și contrastul coloritului. Specialiștii nu au găsit diferențe între coloritul femelelor și cel al masculilor. La vidrele de mare obișnuite, vara se observă fenomenul înroșirii blănii. Organele interne ale vidrei de mare au particularități evidente de adaptare la modul de viață marin. Multe
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
care nu sunt expuse „încărunțirii” trec cu timpul de la nuanțe roșiatice la nuanțe cafenii-închise și negre, iar cele expuse, dimpotrivă, capătă nuanțe mai deschise. În acest fel, odată cu vârsta, se mărește și contrastul coloritului. Specialiștii nu au găsit diferențe între coloritul femelelor și cel al masculilor. La vidrele de mare obișnuite, vara se observă fenomenul înroșirii blănii. Organele interne ale vidrei de mare au particularități evidente de adaptare la modul de viață marin. Multe dintre ele sunt mai mari (ca raport
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
o familie, de un pictor contemporan străin, acela e italianul Giorgio Morandi (Bolognia, 1890-1964, autor îndeosebi de austere naturi moarte, puternic creatoare de atmosfera și puritate expresiva, aliate cu simplitatea și elegantă, dominate de tonalități în surdina și de un colorit sobru, împănat de griuri). Nici o mirare așadar de prețuirea trainica ce i-o manifestă lui Andreescu. Artist înainte de toate - la care factorul contemplativ joacă în repetate rânduri un rol de frunte - îl vedem că în fața modelului din natură apelează mai
Paul Gherasim () [Corola-website/Science/311937_a_313266]
-
unei rațe. Gura este largă și înarmată cu numeroși dinți puternici și ascuțiți, limba prevăzută și ea cu dinți. Înotătoarea dorsală deplasată spre coadă, deasupra înotătoarei anale, dând astfel corpului forma de săgeată. Înotătoarea codală este bifurcată, cu lobii egali. Coloritul corpului variază după ape, de la cenușiu-verzui la galben-verzui pe spate, abdomenul alb-gălbui, laturile cu pete mari, cafenii, măslinii sau negricioase, care se unesc uneori, dând benzi transversale. Înotătoarele neperechi sunt gălbui-cenușii, cu pete brune sau negricioase, ce se unesc în
Știucă () [Corola-website/Science/311470_a_312799]
-
moment trăia în Italia și nu putea pune inelul știucii. Ulterior a fost examinată coloana vertebrală a știucii gigant, expusă la Catedrala din Mannheim, și sa dovedit că este o falsificare, ea fiind compusă din vertebrele de la 2 știuci diferite. Coloritul fundamental al știucii este cenușiu-verzui sau cenușiu-cafeniu, spatele fiind mai închis, iar flancurile mai deschise. Colorația știucii variază foarte mult, după felul și limpezimea apei, natura și gradul de dezvoltare a vegetației de lângă mal, natura fundului, vârsta peștelui și anotimpul
Știucă () [Corola-website/Science/311470_a_312799]
-
variază foarte mult, după felul și limpezimea apei, natura și gradul de dezvoltare a vegetației de lângă mal, natura fundului, vârsta peștelui și anotimpul. Aceste variații ale culorii permite știucii să se adaptează mediului, camuflându-se printre plante. În bălțile nămoloase coloritul este mult mai întunecat decât în râuri sau în bălțile curate, iar în bălțile de cociocuri coloritul devine negru cu totul. În unele lacuri știuca are o culoare argintie. Partea dorsală este cenușie-măslinie, cenușie-verzuie, galben-verzuie, cenușie-cafenie sau brună după felul
Știucă () [Corola-website/Science/311470_a_312799]
-
natura fundului, vârsta peștelui și anotimpul. Aceste variații ale culorii permite știucii să se adaptează mediului, camuflându-se printre plante. În bălțile nămoloase coloritul este mult mai întunecat decât în râuri sau în bălțile curate, iar în bălțile de cociocuri coloritul devine negru cu totul. În unele lacuri știuca are o culoare argintie. Partea dorsală este cenușie-măslinie, cenușie-verzuie, galben-verzuie, cenușie-cafenie sau brună după felul apei, adesea cu dungi oblic transversale. Flancurile (laturile) au aceiași culoare ca și spatele, dar sunt mai
Știucă () [Corola-website/Science/311470_a_312799]
-
Terrier). Cele două rase au stat la baza selecționării acestui Terrier de talie mare ( este cel mai mare câine din această familie creat în Marea Britanie, motiv pentru care mai este denumit și „Regele Terrierilor”). Tot acestor rase li se datorează coloritul specific castaniu/negru al Airedale Terrier. Prin încrucișările dintre cele două rase de câini s-a urmărit obținerea unui animal de talie mai mare decât Welsh Terrier-ul, dar nu atât de solid și greoi ca și Otterhound-ul, care să păstreze
Airedale Terrier () [Corola-website/Science/312289_a_313618]
-
chinologiei sovietice, A.P. Mazover,a împărțit rasa în trei tipuri: -tipul georgian (puternic, spectaculos, înalt, păr lung formând coamă și franjuri bogate pe membre și pe coadă) -tipul armean (mai scund decât cel georgian, păr lung formând coamă și franjuri, colorit gri cu sau fără pete, chiar tigrat) -tipul azer (de stepă-înalt, corp plin, musculatură plată, păr scurt, colorit variat; și montan-asemănător cu cel georgian, mască neagră și colorit roșcat sau arămiu). Mari centre pentru creșterea Ciobănescului Caucazian sunt în: Sankt
Ciobănesc caucazian () [Corola-website/Science/309530_a_310859]
-
coamă și franjuri bogate pe membre și pe coadă) -tipul armean (mai scund decât cel georgian, păr lung formând coamă și franjuri, colorit gri cu sau fără pete, chiar tigrat) -tipul azer (de stepă-înalt, corp plin, musculatură plată, păr scurt, colorit variat; și montan-asemănător cu cel georgian, mască neagră și colorit roșcat sau arămiu). Mari centre pentru creșterea Ciobănescului Caucazian sunt în: Sankt Petersburg (Leningrad), Dnepropetrovsk, Kiev, Moscova, Donetsk, Perm, Ivanovo, etc.Cea mai cunoscută canisă era "Red Star". Între anii
Ciobănesc caucazian () [Corola-website/Science/309530_a_310859]
-
armean (mai scund decât cel georgian, păr lung formând coamă și franjuri, colorit gri cu sau fără pete, chiar tigrat) -tipul azer (de stepă-înalt, corp plin, musculatură plată, păr scurt, colorit variat; și montan-asemănător cu cel georgian, mască neagră și colorit roșcat sau arămiu). Mari centre pentru creșterea Ciobănescului Caucazian sunt în: Sankt Petersburg (Leningrad), Dnepropetrovsk, Kiev, Moscova, Donetsk, Perm, Ivanovo, etc.Cea mai cunoscută canisă era "Red Star". Între anii 1993-1995 rasa a devenit foarte populară lucru ce a dus
Ciobănesc caucazian () [Corola-website/Science/309530_a_310859]
-
de Toamnă". Derain expune în aceeași sală din "Grand Palais" împreună cu Matisse, Maurice de Vlaminck, Albert Marquet, Jean Puy, Louis Valtat, sală pe care criticul Louis Vauxcelles o numește în mod ironic ""la cage aux fauves"" ("cușca fiarelor sălbatice"), datorită coloritului crud și violent al tablourilor. Expresia va face carieră, stilul creat de acest grup de artiști intrând în istoria artelor sub numele de "Fauvism". Derain este un "fauvist" tipic, paleta sa strălucitoare, culorile violente în cruditatea lor, accentul pe expresivitate
André Derain () [Corola-website/Science/309686_a_311015]
-
o friză ce acoperă trei pereți ai fostului bar, redând scene din viața curtezanelor. Pictura (ulei pe zid), a fost executată, în 1908, de Francisc Vodak - semnatarul multor decorații murale din locuințe bucureștene între anii 1920-1930 ,cu scăderi în privința desenului, coloritului și perspectivei. În 1904, când s-a hotărât transformarea Băncii Marmorosch Blank în societate anonimă pe acțiuni sub denumirea de Societatea de Credit, din consiliul de administrație al Băncii făcea parte și Herman Spayer, mare proprietar, (care deținea și imobilul
Palatul H. Spayer () [Corola-website/Science/309998_a_311327]
-
siluete abia conturate de oameni singuratici."" ""Am remarcat suavitatea, gingășia și poezia din acuarela lui Țâțos."" (1961) ""Lucrări ale căror calități picturale te rețin prin surprinzătoarea notă sinceră și originală - lucrări făcute cu dragoste și talent."" ""Lucra acuarela, folosind un colorit predominant gălbui, «un colorit Țâțos», remarcat de criticii din epoca. Peisajele sale, îndeosebi «toamnele catifelate», aveau ceva odihnitor, predispuneau la visare, degajând un aer de melancolie."" ""Prin 1970 într-o sală a fostei Case de Cultură a orașului (pe locul
Teodor Tatos () [Corola-website/Science/310500_a_311829]
-
oameni singuratici."" ""Am remarcat suavitatea, gingășia și poezia din acuarela lui Țâțos."" (1961) ""Lucrări ale căror calități picturale te rețin prin surprinzătoarea notă sinceră și originală - lucrări făcute cu dragoste și talent."" ""Lucra acuarela, folosind un colorit predominant gălbui, «un colorit Țâțos», remarcat de criticii din epoca. Peisajele sale, îndeosebi «toamnele catifelate», aveau ceva odihnitor, predispuneau la visare, degajând un aer de melancolie."" ""Prin 1970 într-o sală a fostei Case de Cultură a orașului (pe locul actualului magazin „La Stradă
Teodor Tatos () [Corola-website/Science/310500_a_311829]
-
Unității, prinse de un adevărat artist. Victor Durnea remarcă un talent cert de povestitor, un lirism molcom, întemeiat pe o reală sensibilitate față de natură și de soarta lumii de la țară, o undă de umor ce învinge uneori tonul elegiac și coloritul idilic. Segmente pur literare, adesea veritabile nuvele și povestiri, sunt cuprinse în numeroasele scrieri de edificare morală și religioasă, destinate sătenilor. Ceea ce le distinge este profunda credință a scriitorului, precum și o veritabilă conștiință de misionar. Acesteia i se datorează și
Alexandru Lascarov–Moldovanu () [Corola-website/Science/310853_a_312182]
-
a nedreptăților sociale. Nouă poezie, structurată de gândirea revoluționară contemporană, se opune liricii individualiste. În tehnică poetica reînnoita de Baudelaire ("Fleurs du Mal", 1857), ce constă în redarea exactă a atmosferei pariziene, poeții așa numitei „școli noi” descoperă un anumit colorit și teme pe care le folosesc pentru a descrie corupția societății contemporane: lumea oropsiților de soarta și a prostituatelor, strada murdară și sordida. După Antero, cel mai important poet al acestei școli este Guilherme de Azevedo (1831 — 1882). În "Alma
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
alt gest cu mâna stângă, în dreapta ținând o cupă. Hainele acestor personaje erau lungi, cu guler șal, fiind reprezentate încinse cu șorț. Pe lângă gesticulația care deosebea cele zece fecioare între ele, un alt element de deosebire era constituit și de coloritul diferit al îmbrăcămintei. În naos și în absida altarului, la acel moment încă se mai vedeau urme de pictură, dar fiind prea deteriorate, programul iconografic nu putea fi descifrat. Iconostasul, cu cele două uși cuprindeau obișnuitele icoane împărătești. În partea
Biserica de lemn din Podișu () [Corola-website/Science/309826_a_311155]
-
mai semnificative din realitatea rusă a acelui timp, ca și prin simplitatea, concizia și precizia limbii în care sunt scrise, au contribuit în cea mai mare măsură la dezvoltarea realismului, nu numai în literatura rusă, dar și în literatura universală. Coloritul lor național, caracterul profund popular, umorul fin și usturător, precum și neîntrecuta bogăție a limbii fac din ele modele de măiestrie care au servit, decenii de-a rîndul, drept sursă de inspirație marilor maeștri ai literaturii satirice, păstrîndu-și neștirbite, pînă în
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
a scrie muzică în urma provocării unor stări psihedelice, autorii preferă acum să studieze în detaliu stilul autorilor din prima generație, construind pastișe care se dezic de aparenta intenție chiar în preajma punctului culminant. Folosit mai ales pentru a sugera un anumit colorit stilistic (binecunoscut ascultătorilor), neo-psihedelicul nu poate reprezenta un curent în sine, ci doar o trăsătură; ea se regăsește în muzica rock indie, la post-rock ș.a.
Rock psihedelic () [Corola-website/Science/310400_a_311729]
-
seara, Strauss-tatăl, bună dimineața Strauss-fiul !". Cutreieră lumea cu orchestra sa, având un succes răsunător. În anii 1846-1847 a efectuat turnee în Ungaria, Transilvania și Țara Românească.. Paralel cu activitatea concertistică, desfășoară o prodigioasă activitate de creație, dând valsului, printr-un colorit orchestral foarte bogat, o valoare artistică deosebită. Dintre cele peste 140 de valsuri, create de el, unele și-au câștigat celebritatea: ""Dunărea albastră"", ""Viață de artist"", ""Sânge vienez"", ""Vals imperial"", ""Povești din pădurea vieneză"", ""Vin, femei și cântec"","„Vocile primăverii
Johann Strauss (fiul) () [Corola-website/Science/306264_a_307593]
-
de pictare a icoanelor, Șcheiul fiind cel mai renumit din acest punct de vedere. Cea mai veche icoană pe sticlă, păstrată până azi și datată, este din 1780 și a fost realizată de Ioniță Zugravul. Icoanele șcheiene se remarcă prin coloritul lor viu (verde, roșu vermillon, albastru și alb), precum și prin trăsăturile viguroase, sigure. Țesăturile au reprezentat o ocupație de bază a țărănimii și a meșteșugarilor din Țara Bârsei. Se remarcă centrele tradiționale din Brașov, Dârste, Bran și Săcele. Se diferențiază
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
remarcă centrele tradiționale din Brașov, Dârste, Bran și Săcele. Se diferențiază trei categorii funcționale a țesăturilor: pentru uz gospodăresc, pentru interiorul locuințelor și pentru port. Ornamentele pentru țesăturile decorative se remarcă prin elementele geometrice cu reprezentări fitomorfe și vărgi alternative. Coloritul specific Țării Bârsei este roșu-vișiniu, albastru închis și roșu cu negru pe alb, în cazul românilor, cu un specific aparte în cazul satelor brănene unde se întâlnește vărgătura galben-portocalie. "Straiele" se prelucrau în "dârste", instalații care îngroșau țesătura de postav
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
silvestre podzolice brune și brune gălbui, precum și solurile silvestre podzolice. Din grupa solurilor litomorfe întâlnim rendzine roșii-brune și "terra rossa", sub formă de petice. Solurile „terra rossa” prezintă un profil diferențiat textural de cel al solurilor brune acide, cu un colorit roșiatic închis în partea superioară în stare umedă, cu fragmente de calcar, care înaintează în profunzime până la 200-500 metrii. Spre alocuri „terra rossa” evoluează spre soluri podzoloce roșii, unde folosință lor se raportează nu numai la păduri și pășuni, ci
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]