1,437 matches
-
beznă. Deschise ochii obosiți și văzu că stă nemișcat, atârnat într-o poziție de balans în spațiul întunecat. Sub el nu era pământ. Se afla într-o vreme în care planetele încă nu existau. Întunericul părea că așteaptă un eveniment colosal. Îl așteptau pe el. Deodată îi fulgeră prin minte înțelegerea lucrurilor care aveau să se întâmple. Apoi îl copleși uimirea, după care își dădu seama ce hotărâre trebuie să ia: resemnare în fața morții. Era o hotărâre ciudat de ușor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
își luau o piscină ca pe-un cavou: de pus la păstrare pe viață. Altfel spus, între toți, Godun părea cel bătrân și pașnic. Pe ascuns, îi spuneau porcarul, dar, de-ar fi măsurat în hectare de câmp averea lui colosală, i-ar fi zis latifundiarul. Omar îi încredințase toți banii, să deschidă împreună spălătoria, garajul și celelalte. Nu priveau cu ochi buni această întâlnire: cum adică să vină un vântură-lume și să le ia lor ceea ce aveau chiar sub nas
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
războiul să înceteze. Spre deosebire de Khorramshahr, care se predase arabilor, Abadanul a rezistat unui asediu îndelung, care a îmbăiat estuarul în sânge. În al doilea an, când școlile s-au redeschis scurtă vreme, Nooshin și sora ei adoptivă au aflat ceva colosal: Hossein Fahmideh, un băiat de la o clasă vecină, devenise shahid după ce ascunsese o grenadă pe sub cămașă și se aruncase cu ea sub un tanc. Figura copilului apăru pe un timbru și vorbeau despre el la televizor și la radio. Sicriul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nu mai poți să pătrunzi. Și iarba, și pomii, și buruienile au o religie a lor, pe care noi nu o vom cuceri niciodată, doar o vom înfrunta“. Biserica mezelarului era gata și se înălța între case ca un aliment colosal, construit din sare, din apă și din membrane dezosate mecanic. Turnurile păreau din salam și cupola din șuncă presată, cu blaturi subțiri de grăsimi și nitrați care o făceau rozalie. Arăta comestibilă și duioasă, Omar o văzu pe ecran, iar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
meriți cum nu știu s-o fi meritat altcineva vreodată." Își țuguie buzele în dosul palmei, aruncând spre ceilalți priviri albe. Șerbănică Miga înghiți în sec holbîndu-și ochii bulbucați: "Bandiții lucrează în stil mare! Rembrandt, Goya! Tablouri regești... O avere colosală! Cum poți să scoți așa ceva peste graniță?" Inginerul sorbi ultimele picături din sticluța de rom și trase cu poftă din țigară. Oboseala îi dispăruse și ochii negri sclipeau vesel. Se simțea fericit, o fericire febrilă, nervoasă, vorbea încontinuu făcând abstracție
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
al Savantului. Generos și dedicat binelui, el duce la bun sfârșit ceea ce pare imposibil. Există, în fibra sa morală, o predictibilitate a binelui. Luc Orient nu poate fi decât un cavaler fără de teamă și de prihană, de vreme ce toată puterea sa colosală este pusă în serviciul cauzei generoase a demnității și libertății. Ca și Flash Gordon, Luc Orient este mai aproape de unidimensionalitatea mitului decât de complexitatea altor personaje ale prozei grafice. Alături de Lora, asistenta lui Hugo Kala, el ipostaziază o variantă ideală
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
simțul particular al ironiei postmoderne. Smaraldul lui Corto nu va fi găsit cu adevărat niciodată. La capătul itinerariului inițiatic jalonat de indiciile lui Corvo se află farsa gândită de baronul Corvo însuși. Totul nu a fost decât o elaborată glumă colosală, hrănită de fantezia ciudatului personaj. Și dacă însăși comoara a fost o vedenie, personajele ce au cutreierat povestea sunt, la rându-le, creațiile autorului omniscient. Ele el îl salută pe Corto și pe cititor la final, parte din teatrul imaginației
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
copii, l-a înconjurat cu cea mai aleasă și fierbinte dragoste de mamă și că în final ea însăși a ajuns într-o „Casă de (copii) bătrâni”, urmând ca aici să-și sfârșească zilele. Părinții adoptivi au săvârșit și o colosală greșeală tot din dragoste nechibzuită - că iau făcut acte pe tot ce aveau agonisit - încât ea, mama adoptivă, a decăzut legal din dreptul de proprietară și a dat posibilitate ca înfiatul să fie proprietarul tuturor bunurilor. După un timp, pe
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
te frământe, cu toate că ai avut o serie de nemulțumiri și neîmpliniri sufletești, mai ales în regimul comunist totalitar de tristă amintire. Am citit și recitit rândurile cu atenție și cu o adevărată plăcere și bucurie, pentru că veneau de la o distanță colosală și mai ales din partea unei cunoștințe din ziua I de Paști în 1992, la Biserica Română din Paris. Și astăzi îmi stăruie în memoria auditivă acele duble „Ahuri!” pe care le-ai exprimat odată cu Mariana îmbrățișându-vă, spre mirarea mea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pe undele lor case, mașini, angrenaje și chiar nave de mărimi apreciabile, de parcă ar fi fost simple coji de nucă. Se presupune că economia Japoniei e la pământ, estimându-se pagube de peste 183 miliarde de dolari, însă Japonia posedă rezerve colosale de valută și tocmai de aceea Japonia nu a apelat la ajutor economic din partea altor state. Catastrofa nucleară japoneză face ca principalele puteri mondiale să-și pună problema unei altfel de energie decât cea nucleară. Fukushima cu centrala ei atomoelectrică
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
arctică are efecte ciudate. La vremea aceea nu i se părea deloc caraghios să stea acolo, Înfofolit ca o mumie În vîrtejurile de zăpadă, povestindu-i tot unui leș. De fapt, toate acele conversații din acele luni suprarealiste au fost colosale, epice, neegalate de atunci Încoace. El și Zamyatin petrecuseră și cîte douăzeci de ore discutînd de toate. Dar din toată acea vorbăraie, ce-și amintea cel mai bine era profunda singurătate a Arcticii. Toate milioanele de vorbe rostite de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cu disperare o urmă de lumină. Moga Alina-Iuliana, clasa a VIII-a Școala Gimnazială “Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca - Cluj profesor coordonator Gabor Elena Paradisul pierdut Picurii sidefii loveau cu ultima putere dealul răpus de întuneric. Umbrele, parcă adevărate suflete rătăcitoare flancau colosala adâncime a văii, lăsând în urmă întunericul nestăvilit. Întinsă pe iarbă așteptam ca întregul spectacol să mi se deruleze în fața ochilor, să ia naștere, să înceapă acel joc de roluri paradisiac. Am auzit o notă, poate un MI sau un
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
organelor, echilibrul lor precar. Coborând din tren și traversând orașul, am fost frapat mai ales de micimea și urâțenia lui - un loc absolut oarecare. În copilărie, sosind la Meaux Într-o duminică seara, aveam impresia că pătrund Într-un infern colosal. Ei bine, nu, era doar un infern mărunt, lipsit de orice caracter distinctiv. Casele, străzile... toate astea nu-mi mai spuneau nimic; până și liceul fusese modernizat. Am vizitat clădirea internatului, Închis Între timp, transformat În muzeu de istorie local
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Achileos. Aici se Întrevăd direcțiile importante, definitorii, ale crezului profund onest al lui Ravelstein. Cei mai mari dintre toți eroii, adică filozofii, au fost și vor fi Întotdeauna atei. După filozofi, În ierarhia sa veneau poeții și oamenii de stat. Colosalii istorici de tipul lui Tucidide. Geniile militare de tipul lui Cezar - „cel mai mare om care a trăit vreodată În fluxul timpului” - și, alături de Cezar, Marc Antoniu, curândul său urmaș „triplul stâlp al pământului”, care a pus dragostea mai presus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Am coborât și noi Împreună cu el și l‑am văzut pe Nikki așezându‑se la volan. Șoferul de la companie Îl așteptase ca să‑i dea o serie de instrucțiuni. Nikki ne‑a povestit mai târziu impresiile lui despre dispozitivele speciale ale colosalului 740. M‑am uitat la butoanele și la luminile de pe panoul de comandă - care semăna cu carlinga unui pilot de avion. Eu, unul, n‑aș fi fost În stare să dau drumul nici la dispozitivul de degivrare sau să ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ce le-a modelat și inimii ce le-a nutrit: Iar pe soclu apar aceste vorbe: „Numele meu e Ozymandias, rege al regilor, Priviți lucrările mele, voi puternicilor, și desperați!” Nimic n-a mai rămas pe lângă. În jurul decăderii Acelei epave colosale, nemărginite și pustii Nisipurile singuratice și netede se-ntind până departe. Traducerea nu e literară, dar e exactă. Vă rog să vă închipuiți cele două picioare imense de granit, niște coloane ca la Karnak, apoi chipul îngrozitor, prăvălit în nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
romantice. N-a pomenit principalul motiv pentru care se aștepta să merg înainte și să devin spion. Principalul motiv era că eram un cabotin. Ca spion de genul celui descris de el, aș fi avut prilejul să fac niște roluri colosale. Aș fi păcălit o lume întreagă cu strălucita mea interpretare în rolul de Nazist, pe dinăuntru și pe dinafară. Și am reușit să-i prostesc pe toți. Am început să pășesc țanțoș de parcă aș fi fost omul nr. 1 al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Credeți că ne-ar putea ajuta? Nu pierdem nimic dacă încercăm. E un om tânăr, cu idei noi. Și îl interesează conservarea Naturii. Odată, a scris că turistul modern nu vrea să mai vadă clădiri înalte, autostrăzi lungi și poduri colosale. Toți au la ei acasă așa ceva. Ceea ce vor turiștii este ceea ce le lipsește: natură autentică: flori, copaci și animale în libertate... Pare isteț. Cum îl cheamă? — Guzmán. David Guzmán. O să încerc să obțin o întrevedere cu el. — Și eu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Melania-Anemona Zotic Încetul cu încetul, nava reușește să învingă forța colosală de atracție a pământului și se îndreaptă spre zenit, precum o barcă pe o mare agitată. Presiunea enormă care apasă pe învelișul exterior se simte și în interior, iar din când în când se aud scârțâituri subțiri pe la îmbinările fuzelajului
Vis galactic. In: ANTOLOGIE:poezie by Melania-Anemona Zotic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_698]
-
și le ating. Acum îmi dau seama că totul a fost o iluzie. Luminițele nu pot fi atinse. Și de aici din cosmos steluțele sunt la fel de mici, semn că între noi există o barieră invizibilă și aproape de netrecut: distanța siderală colosală. Cu toate că avem o viteză greu de imaginat pentru un om normal de pe pământ, adică cu această vitează am înconjura tot Pământul în câteva minute, în Cosmos această vitează este nesemnificativă. Suntem ca niște melci leneși, care se târâie în infinitul
Vis galactic. In: ANTOLOGIE:poezie by Melania-Anemona Zotic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_698]
-
Hugo a mai scos și alte hârtii din mormanul cu probleme. Printre ele se afla și Firth House, o proprietate într-una dintre cele mai prestigioase case în stil georgian din Bath, care se dovedea greu de vândut datorită prețului colosal cerut de posesor. Acesta era un arhitect pe nume Tarquin, care era cel mai flamboaiant homosexual pe care Hugo îl văzuse vreodată. Motivul mutării era, se pare, faptul că Tarquin se despărțise recent de iubitul lui de cursă lungă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
divinul Hugo. Ce absolut minunat! Spune-mi, dragul meu, mi-ai vândut ascunzătoarea sau nu? — Păi, am pe cineva care ar putea fi interesat. Dar mai întâi trebuie să-ți pun câteva întrebări. Ce nespus de incitant. Dă-i drumul, colosalule! —Firth House. Are vreun număr? — A avut, dragul meu, dar mie mi s-a părut că numerele sunt așa de banale. În consecință, am botezat-o după divinul Colin și fundulețul lui cel delicios din Mândrie și Prejudecată. O chestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lui nu e cumva măcar cu o idee mai prețioasă decât un pumn de nailon reflectorizant care probabil costa mai puțin de cinci lire. Barajul se apropia. Hugo, care intrase de-acum în panică, a simțit sub picioare o forță colosală care-l împingea înainte. Era o forță pe care loviturile lui disperate din picioare nu o impresionau deloc. Ramurile căzute în râu treceau pe lângă el într-un ritm amețitor. Ursulețul dispăruse, iar acum, că apa îi luase una dintre lentilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
protejați de umbrele sau de pelerine, apărură la porți și priviră nedumeriți către casa prin ale cărei ferestre sparte ieșeau limbi de foc... 5 Vru să se desprindă de balustrada podului, însă simți cum... ceva îl atrage cu o putere colosală, împotriva căreia nu putea face nimic. Așa că se lăsă în voia ei. Se răsuci și se aplecă, încercând să își vadă chipul în oglinda ciuruită de picături a râului. Nu reuși. Dar, atunci când încercă să își îndrepte spatele, Magicianul pocni
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
trecut taxiul, am senzația că exagerați. Sau aveți chef de conversație. De ce nu intrați într-o cafenea? Acolo veți găsi cu siguranță persoane dispuse la un dialog pe diverse teme. Întări „diverse teme”, sugerând evident că până și o aiureală colosală putea fi considerată o temă de maximă importanță într-o cafenea plină de oameni dornici să evite ploaia tomnatecă. Bătrânul își privi ceasul. Un ceas de buzunar, iar Scriitorul fu surprins să-l vadă. Un ceas de buzunar, un bătrânel
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]