1,421 matches
-
pe care un occidental nici nu le poate bănui. Se exprimă în el umilințe nespuse, și o disperare atât de străveche că nimeni nu mai este conștient de ea” (I, 144). Permanent, e agasat de prezența românilor: „Sunt chinuit de compatrioții mei, de indiscreția lor, de proasta lor creștere, de lipsa de delicatețe” (III, 208). Altundeva: „Compatrioții noștri, din cauza lipsei totale de principii în viața practică, seamănă cu arabii: lașitate, nepăsare, arbitrariu, nerespectarea cuvântului dat, «brambureală»...” (III, 185). Faptul că, după
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
o disperare atât de străveche că nimeni nu mai este conștient de ea” (I, 144). Permanent, e agasat de prezența românilor: „Sunt chinuit de compatrioții mei, de indiscreția lor, de proasta lor creștere, de lipsa de delicatețe” (III, 208). Altundeva: „Compatrioții noștri, din cauza lipsei totale de principii în viața practică, seamănă cu arabii: lașitate, nepăsare, arbitrariu, nerespectarea cuvântului dat, «brambureală»...” (III, 185). Faptul că, după șase ani de pușcărie, Noica nu face în opera sa nici o trimitere la acest fapt, îl
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cu un tânăr din țara mea: mi-a îndrugat numai minciuni, exagerări, ifose, în care intrau enorm de multă retorică și nesiguranță. Îndoielile despre sine nu duc totdeauna la modestie: adesea te fac să te umfli în pene. E cazul compatrioților mei” (III, 336). În realitate, este cazul lui Cioran însuși. Toate defectele românilor sunt și ale sale. Nu se suspectează pe sine însuși că este „escroc sentimental”? Or, așa își numește compatrioții. Și dacă le vede cu atâta acuitate defectele
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
fac să te umfli în pene. E cazul compatrioților mei” (III, 336). În realitate, este cazul lui Cioran însuși. Toate defectele românilor sunt și ale sale. Nu se suspectează pe sine însuși că este „escroc sentimental”? Or, așa își numește compatrioții. Și dacă le vede cu atâta acuitate defectele, asta se întâmplă pentru că Cioran se recunoaște în ai săi. Poate că proiectează în ei propriile limite. Oricum, vorbind despre țara sa, Cioran vorbește nu doar despre sine, ci despre rădăcinile sale
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
limpede în ai săi. Iată: „Cu cât înaintez în vârstă, cu atât simt ce profunde sunt legăturile care mă leagă de origini. țara mea mă obsedează: nu mă pot rupe de ea și nici n-o pot uita. În schimb, compatrioții mei mă dezamăgesc și mă irită; nu pot să-i suport. Nu ne place să ne vedem defectele în ceilalți. Cu cât îi frecventez, cu atât descopăr în ei tarele mele: în fiecare văd un reproș, un fel de caricatură
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Cât de adevărat este că nu poți scăpa de propriul destin! / M-am născut în cutare neam. Ei bine, neamul ăsta mă urmărește, îmi intră în suflet, mă sărăcește sau mă îmbogățește, mă ține: nimic de făcut în această privință. Compatrioții mă asaltează, îmi mănâncă timpul: Ă firesc, câtă vreme pentru ei timpul nu înseamnă nimic” (II, 242). Or, deși pare că dorește să se sustragă atât dezamăgirii strămoșilor, cât și acestei vocații a neantului, Cioran mărturisește că, prin nu știu ce fatalitate
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
că te-ai numit cel Mare,/ Visez acele râuri ce ne-au rămas în țară,/ Sămânța unei ape din cer ce n-o să piară!" Adrian Păunescu își încarcă versurile cu imagini și emoție într-o relație intimă cu tema: "Știu, compatrioți, nu e lesne de traversat/ Momentul în care lipsesc destule pe piață,/ Nervii neamului nostru trebuie să fie liniștiți,/ într-un calm bărbătesc de firești renunțări, ctitorind nouă viață." Politica de zi cu zi a țării se întruchipează în versuri
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în cadrul căruia socialismul belgian ocupă un loc important. La crearea sa în 1900, Biroul Socialist Internațional este încredințat tot unor belgieni: Edouard Anseele, Emile Vandervelde și Victor Serwy; cinci ani mai tîrziu, acesta din urmă va lăsa Secretariatul unui alt compatriot, Camille Huysmans. În 1907, Biroul Federației Internaționale a Tineretului Socialist este condus de Henri de Man, despre care vom vorbi mai tîrziu. Cu excepția unei tendințe de stînga, constituită cu cîțiva ani înainte de izbucnirea Primului Război mondial, animată de Joseph Jacquemotte
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de atitudini", George Oprescu, "un laș bătrân", Toma George Maiorescu, "un homuncul al partidului", Marin Preda, scriitor de "romane propagandistice" ș.a.m.d. În siajul idiosincraziilor regretatului Virgil Ierunca, Gabriel Stănescu nu-și poate reprima el însuși săgețile în contra unor compatrioți tip Andrei Codrescu sau Norman Manea, ultimul fiind un "inginer hidroenergetician, devenit peste noapte profesor universitar la un colegiu de științe umaniste. Oare ce le predă studenților și în ce limbă, el însuși considerând că vorbește un fel de gipsy
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
fiecăruia. Acolo ar trebui să se producă adevărata decizie a primenirii, acolo penibila interogație trebuie să rodească în adevăr. Chemat a se rosti, după căderea dictaturii naziste, Heidegger a găsit că cel mai bun lucru pe care îl putea propune compatrioților săi era să mediteze pe marginea unui vers hölderinian în care se spune, aproximativ, că am ajuns atât de săraci tocmai pentru a ne putea spori cu adevărat avuția spirituală. O revoluție care nu fructifică în acest plan și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
să audă! România liberă, XLVIII, 165 (12 iulie 1990), p. 1, 3 IMPERATIVUL CRITIC Am asistat, cu ani în urmă, la un curios dialog între un reponsabil cultural din partea locului și un istoric polon. Deprins cu retorica de la ordinea zilei, compatriotul nostru lăuda tocmai alinierea deplină a intelectualității la programul oficial, când oaspetele l-a întrerupt, brusc, cu observația că întâia datorie a acestei categorii sociale este critica, nu alinierea. Gazda se arătă surprinsă, deși era vorba de un adevăr mai
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ei n-au fost în măsură a emite explicații verosimile, coerente, despre asupra deselor crize de care s-au făcut răspunzători. Divizând iarăși societatea, conform unei tactici frecvente și sub vechiul regim, noii potentați au voit să arunce vina pe compatrioții maghiari, pe străini, pe intelectuali, uitând că asemenea tactici pot da rezultate numai pe termen scurt, dar că ele se răzbună fără greș în perspectiva duratei. Xenofobia și proletcultismul au fost readuse la ordinea zilei, alături de frică, diversiune, confuzia bine
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ținem de limba, de istoria noastră, cum se ține un om în primejdie de a se îneca de prăjina ce i se aruncă." Apel de primă instanță, într-un moment când Kogălniceanu avea temei să acuze drastic inerția și "nepăsarea" compatrioților, adică lipsa unei societăți civile, în stare să determine un nou curs. Conduita lui era aceea a unui pedagog preocupat să provoace, în numele mesianismului românesc, o atitudine pozitivă, transformatoare, știind bine de altfel că minunea resurecției nu se poate împlini
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
care savantul a studiat-o îndelung, a descris-o în mai multe rânduri, i-a decelat cu stăruință și comprehensiune valorile, căutând chiar să fondeze în spațiul ei generos un așezământ, "Casa Romena di Venezia", care să îngăduie și altor compatrioți apropierea de acele valori. Acolo a apărut întâia monografie străină despre viața și opera sa (Nicola Iorga, Napoli, 1977), subscrisă de Bianca Valota Cavallotti. De acolo ne parvine, acum, sub aceeași semnătură, o prețioasă versiune italiană a volumului Generalități cu privire la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
113). Ideea de a trezi și concerta spiritele apare la Pârvan ca o dramatică obsesie, cu accente de mesianism impacient și izbucniri de mânie punitivă. Ca și Eminescu, el nu ignoră "mizeria" noastră istorică și nu ezită a-și flagela compatrioții prea dispuși la atitudini lacrimogene, dacă nu lamentabile. Textul cel mai ilustrativ din acest punct de vedere, lăsând la o parte unele misive către Iorga și alți contemporani, e acea Scrisoare de la câțiva dascăli plecați în străini către colegii lor
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
are drept efect distanțarea gratuită de exigențele reale ale dreptății sociale pentru temeiuri obscure și slabe. Suntem cu toții, într-adevăr, interesați de autonomie, însă suntem interesați în același timp și de multe alte lucruri, atât pentru noi, cât și pentru compatrioții noștri: sănătate bună, durată de viață îndelungată, relaționarea adecvată cu ceilalți, etc. În al doilea rând, capabilismul este inadecvat, susțin Powers și Faden, pentru a surprinde exigențele dreptății sociale în cazul copiilor. Pentru a avea șanse reale de a deveni
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
înțelegem scrisorile 164 și 165 ale Sfanțului Vasile cel Mare, prin care mulțumește arhiepiscopului Ascholius, tot un capadocian, pentru trimiterea lor. Primind moaștele Sfanțul Sava Gotul la Cezareea Capadociei, Sfanțul Vasile mulțumește în două scrisori 164 și 165, prietenului și compatriotului sau, arhiepiscopul Ascholius al Tesalonicului, în termeni foarte călduroși{\cîte 104}. În decursul timpului, ideile Sfanțului Vasile cel Mare au influențat monahismul românesc mai întâi prin Sfanțul Nicodim de la Tismana († 1406), iar mai tarziu prin Paisie Velicicovski († 1794) că și
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
în scrisorile și însemnările sale dezvăluie pecetea de neșters pe care a pus-o asupra sensibilității sale viziunea fundamentalistă asupra vieții a lui Otto Weininger. Odată întors la filozofie, Wittgenstein trăia din nou sub presiunea sentinței necruțătoare a nefericitului său compatriot: „Fii geniu sau dispari.“ Această presiune a fost deosebit de puternică în primii ani după reluarea activității filozofice. Wittgenstein socotea că nu este îndreptățit să rămână în Universitate decât atâta timp cât are într adevăr ceva de spus. Pretențiile lui față de sine erau
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
și pe provinciali, pe parizieni contra Franței și Franța contra Parisului, fapt depășit de unitatea francezilor doar în cele două războaie din secolul al XX-lea. Procesul de parizienizare face din provinciali și străini, cu timpul, parizieni mai autentici decât compatrioții lor din capitală. Provincialii și străinii nu sunt periculoși pentru Paris, deoarece individualitatea capitalei îi asimilează și îi supune individualității sale. Existența Parisului îi dizolva și îi conformează codului sau. Cei ajunși la Paris se deghizează în parizieni, copiindu-le
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
o sțenă la gura ocnei arestanților, în care se vede operațiile scoaterii sării, căratul ei și, în față, un arestant scos, șezând pe un drob de sare, sub paza soldatului ce îndreaptă asupră-i arma, în care poziție artistul nostru compatriot îl desemnează. 5 Albinele "Calendar pentru români pe anul 1849", an VIII, Iași, 1849, pp. 28-33 Cultura albinelor era odineoară, în Moldova, din cele mai însămnate îndeletniciri rurale a<le> locuitorilor. M<i>erea și ceara moldovanului ave, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
București, 1971, p. 271). 19 Este vorba de moșia și localitatea Gârcina, din fostul ținut al Neamțului. 20 Este vorba de prima "moară cu aburi" din Moldova, înființată la Iași, în 1846, din inițiativa francezului Felix Barberot, și administrată de compatriotul său, Gueldry (Leonid Boicu, Scrieri istorice alese, ediție de Dumitru Vitcu, Casa Editorială Demiurg, Iași, 2011, p. 145). 21 "Fabrica" de lumânări de stearină, înființată în apropierea "grajdiurilor domnești" din Iași, aparținea boierului Theodor Ghica, care preluase, în 1841, dreptul
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
din Est, adică din tot ce înseamnă clima islandeză... (fragmente dintr-un interviu cu Christophe Dupuis) Cercul cojilor de portocală Printre multele metehne de care suferim ca nație se află și aceea, deosebit de păguboasă, de a ne ignora sau neglija compatrioții care ne fac cinste și ne construiesc un renume nemeritat pe alte meleaguri, pe unde i-au fugărit vînturi neprielnice. Este și cazul multor scriitori români, mai tineri sau mai puțini tineri, care fie au ales, fie au fost forțați
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de bună seamă că devenise pentru totdeauna un alt om. Fiul cârciumarului din Plopeni și nefericitul locotenent pe seama căruia generațiile de viitori ofițeri ai patriei aveau să se distreze, nu mai erau decât o amintire bună de evocat, pitoresc, unui compatriot ce-i accepta inexplicabil compania și-i asculta cu o răbdare imensă și la fel de inexplicabilă poveștile despre marile sale isprăvi trecute și viitoare. Prețiosul stilou cu monogramă, pe care mi-l băga în ochi de aproape o săptămână, era ultima
Destin by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/8428_a_9753]
-
și în monografiile publicate de d-l A. Marga până de curând, completate cu alte tălmăciri din anii 1990. În scrierea lui Habermas despre "legitimarea în capitalismul târziu", din anul 1973, distinctă de scrierile despre "capitalismul monopolist de stat" ale compatrioților săi din Est, se arăta cum apar corporații naționale și multinaționale prin concentrările unor întreprinderi și din crearea unor forțe capabile să ocolească puterile statelor în organizarea piețelor de mărfuri, de capitaluri și de forță de muncă. Format din sistemele
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
sunt frământate de forțe care îi dezbină și îi destabilizează pe oameni. Materialismul de altădată a devenit și mai incisiv prin tentațiile de a acumula cu orice risc bani și averi cât mai mari. Cosmopolitismul și disprețul psihomoral periculos față de compatrioți au luat proporții. S-au rărit îngrijorător modelele entuziaștilor și a crescut numărul nemulțumiților și al opozanților de tot felul. Tinerii emigrează "voioși". Mulți dintre cei rămași sunt cuprinși de lăcomie invidioasă, alții eșuează în fățărnicii, înșelătorii, prostituție. Din abstractizări
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]