986 matches
-
doară încetarea ei fatală în viitor. Dar dacă în dragoste mă găsesc neînsemnat, depășit de toată omenirea, în nefericirile din pricina dragostei mă consider unic, căci nu sunt în stare să mă refac, să lupt contra acelei stări, și chiar mă complac astfel, îmi găsesc un motiv de orgoliu și sunt mulțumit că îngrijorez pe toată lumea dimprejur, care se înspăimîntă de atâta singurătate funebră. Despărțirea de Ioana a cauzat cea mai fantastică existență, în care conturul dintre realitate și vis dispăruse cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
că lipsa de loialitate și de sinceritate a lui Hideyoshi erau cât se poate de clare. Katsuie știa foarte bine că aceste critici la adresa lui Hideyoshi erau generate intenționat de partizanii lui Takigawa Kazumasu și ai lui Sakuma Genba, dar se complăcea în satisfacția de a se umfla în pene, știind, în secret, că avantajele aveau să-i revină lui. După conferință, solemnitatea de comemorare a morții lui Nobunaga și festivitatea consacrării moștenitorului, cetatea Kiyosu începu să fie inundată zilnic de ploi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Luna a Douăsprezecea. Soarele dimineții strălucea printr-un vânt puternic și uscat. Oamenii nu aveau idee ce se întâmpla. Marea slujbă funerară din timpul Lunii a Douăsprezecea se desfășurase cu fast și strălucire. Localnicilor le era mai ușor să se complacă în propriile lor judecăți meschine. Chipurile lor arătau să se lăsaseră amăgiți crezând că, deocamdată, n-avea să mai înceapă nici un război. — Însuși Seniorul Hideyoshi călărește în frunte. Au venit forțele lui Tsutsui, precum și armata Seniorului Niwa. Dar vocile de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
experiență, Nene își impusese să se stăpânească, plănuind să devină o femeie care putea trece cu vederea aventurile soțului ei. În ultima vreme, însă, existau zile când se simțea amenințată, întrebându-se dacă nu cumva bărbatul ei începea să se complacă în indifelități. În orice caz, se apropia de vârsta de patruzeci și șapte de ani, cea mai intensă perioadă din viața unui bărbat. Câtă vreme era ocupat până peste cap cu problemele externe ca Bătălia de la Muntele Komaki, la fel de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în fiecare mână pentru a-i da feciorului său șansa de a face prima mutare indiferent ce mână ar fi ales. O șmecherie de care Lucian își amintește vag că devenise conștient la un moment dat, dar și că se complăcuse în a se preface că n-o observă. Liliana îl însoțește pentru prima oară la cimitir. Pe ea, care are pentru îngrijirea plantelor o pasiune de-o viață, cu siguranță n-o descurajează numeroasele bălării uscate, rămase de astă-toamnă pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe Fiul divin al Omului de toate pericolele și de toate relele. Relele și pericolele stau nenumărate în așteptarea Fiilor ignoranți ai Oamenilor. Belzebut, prințul tuturor relelor, izvorul oricărui rău, stă în așteptare în trupul tuturor Fiilor Oamenilor care se complac în rău și greșeală. El este moarte, domnul oricărui chin și, luându-și o înfățișare plăcută, el îi ispitește plin de viclenie și îi ademenește pe Fiii cei perverși ai Oamenilor. El promite bogății și putere, palate splendide, îmbrăcăminte de
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
scrumiere, unelte de scris. Martin bea și fumează din gros, sau poate că-i o chestie de moment. În general, a crescut în ochii mei. Găsesc însă că viața de om studios te trage în jos. Știi ceva: el se complace în starea asta. Cât de mult vrea să se mai afunde în mizerie. Afară, ceruri de sare și zgomotul binecunoscut făcut de pașii trecătorilor. — Deci, asta ai de făcut, am tras eu concluzia, trebuie să-i faci să se comporte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
colective. Nu s’a apărat însă eroic. Infuziile de sînge nou-regie rămîneau inutile cîtă vreme TEXTUL rămînea simplu pretext. Pretext pentru succes de vedete; pretext pentru regisori. Se menținea numai în realitate, slujia la menținerea unei iluzii de verosimil. Se complăcea în mentalitate mic-cooperatistă. Textul era cursă de prins șoareci, nu scenariu, lăsînd să zburde liber fantezia actorului”. Așadar: refuz al mimesis-ului, al comercializării „mic-burgheze”, al încorsetării în convenții rigide. Pe urmele optimismului futurist (v., între altele, entuziasmul pentru „teatrul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fi vrut să se asigure. Dar tu ești în altă poveste acum, într-una destul de echivocă. Ai grijă cu interferențele! Vrei să spui că le pregătim o retragere glorioasă, în timp ce ne distrugem miturile numai privindu-i? Căci ei se vor complace precum animalele într-o grădină zoologică: vampirului îi vor cădea caninii dacă nu va trebui să se hrănească cu sânge de om, vârcolacul nu mai mușcă din lună, iubirea provocată de Aspidă nu va mai trebui exorcizată, hipogriful nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai bună decât moartea... E puțin important ce cred eu. Cred că alternativa pe care ți-o propun este la fel de bună ca oricare alta, în măsura în care presupune mișcare, analiză și acțiune din partea ta. Important este să nu stai, să nu te complaci, să nu asiști neputincioasă la propriul tău declin. Trebuie să lupți, să meditezi asupra ta, să te înțelegi, să-ți dai seama că inițiativa de autodistrugere a fost greșită; uneori lucrurile se așază natural, de la sine. A-ți da în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de pe urma democrației, la asta ar trebui să se gîndească, că nu avuseseră nimic de cîștigat de pe urma sacrificiilor pe care le făcuseră. Uite de asta erau îndreptățite să se plîngă, să-și facă alte planuri de viitor, să nu se mai complacă în mizeria morală și materială în care fuseseră aruncate fără voia lor. Înainte situația fusese cu totul alta, trăiseră într-o dictatură, și asta explica totul, întreaga populație fusese obligată să se ghideze după aceleași tipare absurde. Deși dacă cineva
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ce se petrecea înăuntru, nu auzea nimic, așa că se hotăra să descuie și să intre. Casa fusese întotdeauna rece ca o criptă, simțea că o să înnebunească pînă la urmă dacă nu avea să schimbe ceva cît mai repede. Părințelul se complăcea în monotonie, o neglija ca pe un obiect fără viață, așa că întrebarea care se punea era cît mai putea să continue în ritmul ăsta, cît mai putea să reziste pînă să răbufnească? A doua zi de dimineață își începea iar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în câteva cuvinte, „bărbatul trebuie să se gândească la modul în care actul îi va fi benefic pentru sănătate”. Dacă bărbatul îți lasă mintea să rătăcească prea departe de acțiunea în care este implicat în timpul actului sexual sau dacă se complace prea mult în senzațiile plăcute ale ejaculării iminente, acesta va pierde controlul curând și întreaga reprezentația se va încheia înainte ca el să-și dea seama măcar. În una dintre cele mai fermecătoare analogii, Fata Simplă ilustrează pericolele neglijenței bărbaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
care aproape se răcise, imaginându-se căutând indicii care să o ducă aproape de bărbatul a cărui voce îi rămăsese imprimată în memorie. Dar, pentru a dezlega această taină, trebuia să-și schimbe obiceiurile, stilul de viață, comoditatea în care se complăcea deși nu-i plăcea și se plângea mereu de ea. Apariția acestui personaj îi dăduse peste cap universul în care trăise atâția ani fără să se întâmple nimic deosebit. Închise caietul cu toate intimitățile imprimate pe filele albe, lăsând un
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
scurt, atât timp cât nu sunt vindecate sechele din copilărie, când ești format așa, cu „nu pot” în brațe. „- Ce-ți mai place să te plângi! - Nu mă plâng, asta e realitatea. - Ai încercat ceva și nu ai reușit? Nu. Te-ai complăcut în această situație. Sechelele se pot vindeca, cu voință, dar tu nu ai vrut. Nici măcar n-ai încercat. De ce? Pentru că îți place postura de victimă. Sărăcuța... - Taci!” Știa asta, nu era nevoie să-i reamintească mereu, dar părinții, din dorința
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Da, așa. Poate că doar așa reușesc. - Poate că mesajul te va ajuta mai mult decât incertitudinea.” În sfârșit își aruncă privirea pe cuvintele scrise în scrisoare. „- Nu te-ai săturat să-ți tot plângi de milă și să te complaci în situația în care te afli? Adică aceea de a nu realiza nimic în viață? Poți mai mult de atât! Încearcă! Curaj!” Avea dreptate. Deși erau multe care nu-i plăceau la ea, în care nu se regăsea, nu schimba
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
văzuse, dar nici nu schimbase hainele cu unele mai vesele. Știa că poate să se ridice din starea de depresie în care se izolase, dar mai știa că nu era o luptătoare, că se declara învinsă încă din start. Se complăcea, așa cum spunea și el. Îi lipsea curajul, îi lipsea ambiția, iar când reușea uneori să le găsească, evenimente neprevăzute veneau să-i strice planurile și să o întoarcă la starea inițială, de parcă totul complota împotriva ei. Adoptase neputința ca pe
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
aiurea spre niciunde, răsfirând nimicul din jur. Cu toată bunăvoința mea, trebui să recunosc - individul acesta Îmi trezea un fel de repulsie și Înfiorare În același timp! Modul său ciudat și zgomotos de a se manifesta, trăirea În care se complăcea atunci când “recita” un cuvânt Îi dădeau o anume stranietate, ceva care mă făcea să-l simt foarte departe de mine. Rostirea cuvântului ales devenea pentru el un moment ritualic, care-l transforma pe deplin. Probabil se credea un mic actor
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o să am informații pentru el. Crezi că e vreo șansă să-și schimbe pledoaria? — Sigur că nu. El se consideră vinovat. Mi-am izbit palma cu pumnul. — De-asta nu vreau să-l văd! N-am de gînd să mă complac În naiba știe ce minciuni acoperă el. — Dar te complaci În tot ce se-ntîmplă aici, spuse Paula, urmărindu-mă cu o privire Întunecată. Își trase pe ea halatul, nelămurită dacă bărbatul musculos și bronzat de lîngă ea nu era cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să-și schimbe pledoaria? — Sigur că nu. El se consideră vinovat. Mi-am izbit palma cu pumnul. — De-asta nu vreau să-l văd! N-am de gînd să mă complac În naiba știe ce minciuni acoperă el. — Dar te complaci În tot ce se-ntîmplă aici, spuse Paula, urmărindu-mă cu o privire Întunecată. Își trase pe ea halatul, nelămurită dacă bărbatul musculos și bronzat de lîngă ea nu era cumva un impostor care se dădea drept jurnalistul sensibil care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
că tocmai deznădejdea e semnul cel mai înalt al iubirii. "Eu, Galileo Galilei, în al șaptezecelea an al vieții mele, având înaintea ochilor toate amintirile pe care le pipăi ca pe niște pietre, abjur ambițiile deșarte în care m-am complăcut...", ce-ai zice dacă m-ai auzi vorbind astfel? ― Și ce vei face acum? ― O soluție ar fi să mă întorc printre oameni fără să-i detest. De ce să le cer mai mult decât sunt în stare să dea? Ți-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
oameni care consumă. Cum se face că tocmai cel care seamănă, sădește, stropește și adună recolta este și cel care mănâncă cel mai puțin? Această situație reprezintă un mister care poate fi dezlegat destul de ușor, În ciuda faptului că oamenii se complac să o socotească o mare idee providențială. Vom oferi probabil o explicație mai târziu, atunci când vom ajunge la capătul drumului străbătut de umanitate. Pentru moment, asumându-ne riscul de a fi acuzați de părtiniri aristocratice, vom spune pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a islamului pentru a pune la adăpost un copil de răzbunarea unui monarh sângeros, și găsisem în Roma creștină pe califul în umbra căruia aș fi vrut atât de mult să trăiesc la Bagdad sau la Córdoba. Spiritul meu se complăcea în acest paradox, însă conștiința mea nu era împăcată. Era oare deja depășită vremea când puteam fi mândru de ai mei fără ca acest lucru să fie rodul unei biete lăudăroșenii? Apoi a venit vremea lui Adrian. Apoi a lui Soliman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
indiferența lor. Nu sunt din grupul lor, oricât m-aș amăgi. Nici altădată nu m-au invitat la astfel de pomeniri sau lansări de cărți. Am fost întotdeauna unul din afara lor. Poate și pentru că nu duceam viața lor, nu mă complăceam în bârfe și alte mărunțișuri din astea. Iorda și Necșoiu mă țineau, cât de cât, lângă ei, alături și de ceilalți. Altfel, îmi erau indiferenți, îi consideram copilăroși (cum și sunt, de multe ori) și orice discuție prelungită cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
favorabil, În direcția Insulei Hood. Pentru a nu știu cîta oară, se Întrebă ce naiba Îi făcuse el cerului de se Întorcea Împotriva lui. Destinul, fatalitatea, zeii - sau oricine ar fi fost cel care Împărțea destinele sau nefericirile - păreau să se complacă În a-l tortura cu o aversiune specială, ca și cum ar fi fost vorba despre un experiment În care ar fi Încercat să verifice pînă la ce punct poate fi chinuit un om fără a ajunge să-l distrugi. Stînd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]