952 matches
-
și sentimente. Afirm despre Japonia că este pe celălalt tărâm, deoarece diferența între condițiile lor de viață, cultură și educație este foarte mare față de cele existente la noi. Avem un popor inteligent, dar neglijat, din multe puncte de vedere, se complace a trăi în compromis. Prin comparație cu ceea ce este la noi, în Japonia m-au impresionat grija și respectul față de oameni. Sentimentele și senzațiile trăite au fost copleșitoare gravându-se, în memoria și inima mea, pentru toată viața. Niponii sunt
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
scaun, și adunat de acolo în grabă de M. H. S., T.T a început din senin să strige și să-și acuze prietenul (pentru el Toncu), fie că a fost toată viață neloial față de el, fie că s-a complăcut într-o atitudine duplicitară cu șeful de la Scânteia, Dumitru Popescu-Dumnezeu. Înțelegând că e grizat un pic mai mult și văzând că nu-l poate calmă sub nicio formă, autorul Ingeniosului bine temperat a fost nevoit să-l scota din sala
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Dacă aleg afirmația: cred! - nu mai este loc de îndoială, mă aflu în jocul Lui, dispare sursa nefericirii - înseamnă că mi-am însușit abandonul. Dacă nu, pot în cel mai bun caz să fiu duplicitar, să beneficiez de darurile lumești complăcându-mă într-o filosofie... ateistă cu justificări de ignoranță, ceva de genul: eu nu L-am întâlnit pe Dumnezeu sau eu o să cred atunci când Dumnezeu îmi va revela o minune... Mă-ntorc la Jung: mă conformez eu clarității răspunsului său
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
care au depistat de la început tarele moștenite din vechiul regim, lestul care va îngreuna tranziția româ‑ nească. De-ar fi fost doar asta, dar mai avem și opoziția democratică ce dădea dovezi repetate de cecitate politică. Mult timp s-a complăcut într-o agendă care nu era deloc a majorității electoratului ; era de pomină, de exemplu, cazul unui lider care le reproșa ziariștilor, într-o confe‑ rință de presă, că nu vin deloc în întâmpinarea obsesiilor sale. Poate ar trebui să
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
meu2. Conferința mea a fost foarte bine primită, dar asta nu înseamnă nimic dacă nu se traduce nimic, când comparăm cu răspândirea ideilor dvs. în atâtea țări - cărțile dvs. se află în librăriile din Madrid și Istanbul... Compatrioții mei se complac într-un pozitivism perimat și nu-i nimic de făcut - cum tocmai mi-a scris dna Anér, a reveni în Suedia înseamnă să te închizi într-o pivniță nesănătoasă în care te sufoci 3... Vom vedea dacă e mai bine
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Dacă nici în libertate nu ne vom dezbăra de concesii și mitologii, ne vom instala în exotisme pasionale și vom substitui lucidității simple exerciții de imnologie desuetă. Din păcate, pînă și critici cu autoritate, sau reviste literare de prestigiu se complac în cîte o strategie sau alta, întîrziind, prin acest ocol malign, revenirea în fire a valorilor abătute, surghiunite printr-un fel de trafic al complezenței". Dacă în Dimpotrivă sînt vituperate atîtea condeie neinspirate și aservite unei puteri vremelnice, în Semnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
acest titlu se acordă cu oarecare ușurință, ajungîndu-se în unele cazuri la dezrădăcinarea de la locurile de muncă a unor oameni care s-au dovedit, apoi, a fi lipsiți de talent. Trebuie amintit și faptul că unii dintre membrii stagiari se complăceau a purta acest titlu ani și ani de zile, bucurîndu-se în schimb de aceleași drepturi ca și membrii definitivi". Din acest pasaj rezultă că, practic, membrii U.S.R. din acea vreme erau salariați mascați ai puterii comuniste. După adoptarea noului statut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Pentru mine era dușmanul poporului, că asta imprima la toți. Vedeam pe an ce trece că nu prea era așa, dar nu prea mai știam cum să scap de ei. Voiam, dar nu mai știam cum intrasem acolo. Și mă complăceam acolo, în penitenciare. Dacă vă spun că seara, cînd am plecat, m-am întors și am văzut colonia, parcă îmi părăseam casa. Și plîngeam. Ce o să fac eu acum, ce bine o duceam aici! Adică nu stăteam veșnic într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de tine, las-o să fie liberă și să găsească pe altcineva, care îi merită iubirea cu adevărat. Fii tu cel matur, pentru că o femeie îndrăgostită nu va putea niciodată lua o astfel de decizie, ba din contră, se va complăcea și mai mult. Se va umili chiar pentru cel pe care îl iubește. Așa că las-o, dragul meu, dacă pentru tine încă nu e timpul. Nu e dreptul nimă- nui să se bage în viața altuia, mai ales să-l
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
după care, purtați de adre- nalină, îi mai dau câteva picioare în burtă și în piept. Acestea sunt lunile întregi de umilință și sărăcie prin care Cristi va trece mai mult singur, dar cu capul ridicat, reușind să nu se complacă și să nu se schimbe din cauza mizeriilor de zi cu zi și mai ales a răutății fără margini a oamenilor, pentru care nu făcuse altceva toată viața decât să le încăl- zească inimile cu cântece de dragoste. Era acum pedepsit
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fie preferată riscurilor liberei inițiative. Nici măcar refacerea proprietății rurale până la cincizeci de hectare nu a stârnit entuziasmul scontat. La sate a rămas o populație Îmbătrânită, iar oamenii, chiar primind pământ, nu au nici bani, nici mașini agricole... Mulți români se complac În situația de asistați sau sunt nevoiți de sărăcie să o accepte, și, În consecință, votează la stânga (pentru un stat care să țină economia În mână și să le asigure un minimum de subzistență). Inutil să mai spunem că aceasta
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
piese ale sale: portretul lui Dragoslav, biserica din Buciumeni; și nu mai Îmi amintesc de altceva. Dacă e nevoie să intervin pe lângă d. Havriș, să dea pentru Muzeu ce credeți că posedă , o fac bucuros, deși, de la o vreme, se complace Întro tăcere, pe care nu mi-o pot explica. Biata doamnă Stino sunt sigur, că va da, după ce se va mai mulcomi suferința, căci, dacă va pleca, așa cum intenționează, la Iași, nu va lua cu dânsa decât unele amintiri. În ceea ce privește
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
mucegăi În beci, ca pe timpul directoratului colegului Ciurea, căci, din rândurile trimise de direcția Muzeului, se vede interes și mai ales inimă . Mi-a scris și d. T. Tatos și i-am răspuns cu privire la semicentenarul liceului No. 2, care se complace, În ultimul timp În mutism total. Mă bucur mult, că te simți mai bine și urmezi riguros tratamentul. Anexez și numărul din ziarul „Secera” cerut de mata . Este adevărat, că, deși numai fost elev, primirea la Pitești a fost foarte
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Ceaușescu, chiar dacă tovarășa de viață, pseudo-savanta cu prea era de acord. Președintele avea un complex de inferioritate față de Elena Ceaușescu, această obediență fiindu-i fatală. Marele defect al al lui Nocolae Ceaușescu era acela că nu-i plăcea niciodată realitatea, complăcându-se într-un permanent laudativ. Îi plăcea să i se transmită cifre umflate, rapoarte mistificate, rupte de realitate. Îi plăcea tot ceea ce era exagerat, într-o societate în care românul era din ce in ce mai debusolat. Și totuși, Nicolae Ceaușescu iubea copiii, pe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
preț să accedem în Uniunea Europeană, nu este nefericitul Eminescu, ci însuși acest popor român de azi, decerebrat, nevertebrat, pervertit, leneș și sterp, care, vorba poetului, numai "din mila Sfântului" mai face "umbră pământului". Un asemenea popor decăzut și care se complace imperturbabil în decădere, asemenea viermelui în murdărie, nu-l mai merită pe Eminescu, cum nu-și mai merită nici una dintre valorile tradiționale (chiar dacă ar mima caragialește în numele lor toate indignările din lume)". Articolele lui Răzvan Coderescu sunt scrise cu nerv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
arătat interes pentru ei pentru că toate posturile cheie în economie și în aparatul de stat, sunt ocupate de impostori cu relații politice și economice clientelare, de oameni de modă veche și slujitori de interese meschine. Oamenii puterii din România se complac în situația actuală și nu vor să o schimbe, vor mai departe mocirla în care se pot îmbogăți mai departe necontrolați și nepedepsiți. Nu trebuie să disperăm însă, în România există o mulțime de tineri instruiți și cultivați, minți luminate
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
cel puțin să ne apropiem de ei. După cum ne-am obișnuit să preluăm de la ei mulțimea de produse electronice ultramoderne și de mare performanță, de ce să nu încercăm să preluăm și ceva din organizarea și mentalitatea lor? Până când ne vom complace în situația de codași pe lista civilizațiilor europene? Până când vom accepta fără să ne rușinăm că în majoritatea țărilor europene, autoritățile ca și majoritatea populației, când aud că cineva provine din România, îl tratează cu respingere, refuz, antipatie și uneori
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
mâna pe inimă, că nicăieri nu am văzut fete și femei atât de frumoase ca în România. Atunci ce nevoie au ele de acest artificiu de prost gust, de ce să se mai coboare la aspectul de prostituate, de ce să se complacă în postura de erotism vulgar până la pornografie? Desigur, banii hotărăsc conținutul și orientarea posturilor de televiziune din România (și nu numai), dar undeva ar trebui să existe totuși niște limite. Am avut ocazia să văd cu multă tristețe, că și
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
acordându-ne un timp determinat numit „viață” și pe care depinde de noi cum o vom valorifica. Privesc cu întristare cum o mulțime de oameni inconștienți irosesc acest bun neprețuit, timpul, dat pentru a trăi, cum în special tinerii se complac în distracții și plăceri lipsite de valoare și de conținut, cum își irosesc timpul cu certuri, dușmănii, lupte pentru avere și putere, cu ură și răzbunări, cu minciuni și înșelătorii. Și pentru ei ca pentru noi toți, clepsidra curge și
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
făceau lui, un scriitor de valoare totuși, dar care alesese o formă elegantă de prostituție pentru a supraviețui. Fraze căcăcioase sau convenționale, dar esențiale pentru ca publicul să-l digere. Tot despre cai troieni e vorba și aici. Mă rog. Se complăcea să producă tot felul de reportaje ecumenice repetitive. Fusese contaminat de stilul plângăcios al revistei unde lucrează. De la Cèline, Max Frisch sau Freud a regresat la Agârbiceanu. Probabil publicul Mioriței era format din persoane care nu mai aveau nici măcar ocazional
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
auzise sau văzuse la ei vreun cuvânt sau vreun gest de intimitate Între soți, numindu-se totdeauna Între ei cu numele lor Întreg de botez, fără diminutivele obișnuite În toate căsniciile, și evitând tutuiala În lume. Acest rigorism interior se complăcea la Bucuța cu unul exterior: totdeauna În haine negre, cu o pălărie neagră cumpărată de nevastă după măsura cunoscută a capului, fără măcar s-o Încerce În oglindă; cu mustățile lăsate În jos, „pe oală“, completând trăsăturile lui vag mongoloide
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
noi, bărbații, care devenim impotenți În fața unei femei care pur și simplu ne displace, fie chiar printr-un simplu gest sau cuvânt nesăbuit al ei. Aș mai adăuga, dacă nu ajunge, plăcerea femeilor de a se „ancanaia“, de a se complace În promiscuitate, exhibițio nism și echivoc moral, cum, de pildă, cucoanele din lumea mare de odinioară a Bucureștilor (o Manu, o Butculeasă, o Mi clească, o Bagdat) care se adună azi la cârciuma sordidă a lui Vrancu, din colț, unde
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
supoziție, dintre atâtea, unele mai nevalabile decât altele: neliniștea sexuală a acestor femei și lubricitatea lor furioasă În intimitatea unor legături de cele mai multe ori anonime, cu amanți ocazionali și foarte rar de oarecare durată, cât și promiscuitățile În care se complac, ar putea demonstra, mai degrabă, acea tentație a lor străveche, „originară“, cum pre tinde Biblia, spre ruina și pierderea de sine; gustul lor, iscat din curiozitatea pomenită, de a se apleca și [a] privi, pe după marginea prăpastiei fizice și morale
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
oase: Charles Baude laire, Jules Barbey d’Aurevilly și Mau rice Rollinat. [...] O ANCHETĂ PRINTRE BĂRBAȚI (ÎNCEPÂND CU PREA MODEStul de mine și sfârșind cu alți câțiva din cei care am cultivat genul femeiesc, unii cu posibilități de a-i complăcea mult mai mari, În timp de pierdut, În frivolități și În pârțaguri) m-a dus la con cluzia că, exceptând epocile de crize sau furii uretrale, respectiv uterine, femeile ne plictisesc mult mai mult decât le plictisim noi pe ele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a practica pasiunile și vițiile, lăsând pe seama femeilor marea dificultate de a prac tica numai virtuțile; cum și la o schimbare de roluri, realizabilă mâine-poi mâine, și anume: femeile să fie oricând dispuse a ceda bărbaților, iar aceștia să se complacă În oarecare rezistență. Ca de pildă când, acum de curând, la șaizeci și patru de ani ai mei, am decli nat grațioasa ofertă de a-mi deveni neapărat nevastă (așa calic cum mă știți și mă vedeți), primită din partea unei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]