1,332 matches
-
evocă ceva, se produce efectul de claritate, în timp ce orice lipsă de evocare determină efectul de obscuritate. Calitățile structurale sunt înțelese ca depinzând de părțile individuale sau de părțile membre ale unităților semnificative, părți ale căror ordine nu pierde din calitatea compozițională literară. Obscuritatea poate apărea și în lipsa 26 unei înțelegeri separate ale unităților ce duc la construcția întregului operei literare. Obscuritatea își face simțită prezența prin apariția ideilor de frumos sau de urât, prin urmare calitățile estetice pot pune unitățile de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
natură abstractă entității literare, nici în cadrul relației pe care poezia o presupune cu ispostazele sale (tropii ontologici). Stratificarea ontologică pleacă de la natura obiectului de care dispunem și așteaptă completare din partea tuturor tropilor ontologici constituenți poemului. Iar pentru că există o formă compozițională între formele artistice, atunci stratificarea intră în relație cu diferite grupuri de tropi. Se impune, astfel, o diferențiere între poezie, roman și dramă. Poezia are o structură integră în ciuda flexibilității formei sale. Ea este înțeleasă ca o propoziție, scrisă sau
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
imperfectă. Acest construct ontologic duce la individualizarea și identificarea anumitor construcții poetice, de exemplu a baladelor și sonetelor. Acest lucru determină momentul muzicalității poetice ce nu poate exista a priori construcției lingvistice, întrucât ea este adusă în existență prin activitatea compozițională a poeziei. Tropii indică o structură prin care executarea poeziei duce la identificarea unui timbru melodic ce acompaniază versul. Pe de altă parte, structura melodică este afectată de tipurile de rimă, care diferă de la poezia clasică la poezia contemporană care
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
spirituală, duce la o metafizică a obscurității existenței poemului în general. Identificarea tropilor constituenți poeziei ține de forma apariției și spațiul geografic al prezenței poeziei. Atunci când vobim de gazel, elegie sau sonet descriem atât specificul unei culturi, dar și modul compozițional interior. Adițional, poezia este gândită și în genuri diferite prin care se poate identifica și clasifica. În funcție de subiectul său, de stil și de caracteristicile literare, putem vorbi de poezia narativă, poetică, dramatică, speculativă etc, proprii unei structuri interioare speciale ce
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
este dependent în mod absolut de proză, pentru că apelează la versificație oricând este nevoie. Proza devine un mod special de exprimare a conținutului spiritual al romanului ce diferă, în formă, de poezie. Romanul nu se limitează la o singură formă compozițională, și nici nu se limitează la proză, oferind spații necesare de combinare a diferitelor forme artistice. În aceeași situație se află și drama care, pornind de la Poetica lui Aristotel este înțeleasă sub forma a trei genuri: tragedie, comedie și satiră
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
nici nu se limitează la proză, oferind spații necesare de combinare a diferitelor forme artistice. În aceeași situație se află și drama care, pornind de la Poetica lui Aristotel este înțeleasă sub forma a trei genuri: tragedie, comedie și satiră. Forma compozițională este liberă implicând, ceea ce dă și diferența dramei, autorul (hypokrites). De exemplu, în perioada elisabetană sau iacobină dramele erau scrise în versuri, cu aplicații speciale pentru pentametrul imabic. Astfel, elementele compoziționale duceau la identificarea unui anumit obiect cu un roman
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
forma a trei genuri: tragedie, comedie și satiră. Forma compozițională este liberă implicând, ceea ce dă și diferența dramei, autorul (hypokrites). De exemplu, în perioada elisabetană sau iacobină dramele erau scrise în versuri, cu aplicații speciale pentru pentametrul imabic. Astfel, elementele compoziționale duceau la identificarea unui anumit obiect cu un roman sau o dramă, în timp ce romanul sau drama definesc toate elementele compozițioanle. Obiectul literar devine un obiect unic prin desfășurarea sa în propria sa istoricitate. Putem vorbi de prezența anumitor tropi ontologici
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
compoziției teatrale ca festivalul, religia, ritualul, funeraliile sau politica. Forma teatrală pleacă de la cele trei tipuri de dramă (tragedia, comedia și satira) și se identifică cu alte forme moderne, printre care commedia dell'arte și melodrama. Funcționalitatea tropilor ontologici, din cadrul compozițional al artei literare, se poate vedea cel mai bine în analiza aristotelică a teatrului. Astfel, teatrul este compus din șase părți centrale: mytohs, ethos, dianoia, lexis, melos și opsis. Mitul poate duce la hamartia sau eroarea ce deschide ignoranța și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
constă în modul de desfășurare a narațiunii, în mărimea și complexitatea acțiunii, precum și în diferențe cantitative. Nuvela este caracteristică poveștilor scurte și ține de tradiția europeană orală. Obiectul final "nuvela" ține de anumite elemente, ce pot fi identificate și în cadrul compozițional al romanului. Topica lor poate fi copiată din zilele obișnuite ale oamenilor și are ca scop expunerea și accentuarea virtuților sau a viciilor. Nuvela și romanul stau, prin compoziția interioară, în opoziție, ca scop, cu drama. Tropii ontologici se aplică
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Cuvintele pot fi atât adevărate (Dracula), cât și ficționale (Orlok), având ca scop descrierea unor personaje cu însușiri supranaturale. În mod obișnuit, personajele, obiectele sau limbajul magic se bazează pe mitologie sau folclor, fiind posibil prin aportul imaginației în cadrul creației compoziționale. Ceea ce este specific magicului, dar nu și fantasticului este limitarea forțelor supranaturale. Limitarea puterii magice duce la complexitatea intrigii literaturii și la apariția alternativelor imaginaționale sau teoretice. Intriga este definită de puterea de înțelegere și de priceperea funcțiunii magiei pentru
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ce stă la baza operei dobândește o funcție dublă, cea de a identifica starea materială a operei și a implicațiilor sale ulterioare prin intermediul contemplației, și cea de determinare a operei de artă. În ultimul caz, obiectul poate funcționa ca element compozițional al operei de artă, având însușiri simbolice. Ne aflăm în punctul în care alegem între un concept pur prin sine însuși (obiectul real, obiectul imaginar) și un concept definit de un număr de restricții, specificații și aplicații ce se află
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
picturii și este cheia de descifrare a poveștii. Dacă elimină din titulul Dante și Virgiliu în infern numele proprii atunci descifrarea narativității picturii ar duce la identificarea unei alte povești decât cea intenționată de Eugène Delacroix. Neînțelegerea titlului înseamnă neînțelegerea compozițională a unei picturi, în timp ce o pictură fără titlu poate fi înțeleasă fie ca exercițiu de expresivitate, fie ca având un scop pur estetic. Prin urmare, stratul lingvistic are un rol în descifrarea narativității picturii, iar înțelegerea completă a picturii duce
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
este reprezentațional doar prin apariția sa ca imagine, ci și prin proprietățile sale istorice și relaționale. Proprietățile istorice nu ne ajută la a înțelege modul de existență al operei prin reprezentarea sa, întrucât nu pot fi transformate într-un conținut compozițional. Fotografia, ca toate artele, pretinde o structură complexă a cărei înțelegere pornește de la natura sa de obiect real, în timp ce natura metafizică a structurii rămâne mereu obscură. Începând cu camera lui Niepce, artistul poate crea iluzia unui spațiu tridimensional în care
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
în termenii artei, expresii și elemente, tehnologii și evenimente diferite, pentru concretizarea filmului. Ontologic, cinematografia este un mediu creativ, prin care se aduc în existență forme de artă și oferă un "nou obiect de cultură"10. Diferitele elemente și tehnici compoziționale duc la identificarea unei forme cinematografice instabile ce este supusă în permanență schimbării interioare. Acest proces îngreunează descoperirea identității și a valorii unei opere cinematografice. Prin intermediul formei și a produselor sale, filmul a adus o nouă dimensiune în cunoașterea artei
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
elemente artistice și estetice de realitatea obișnuită. Conținutul filmului, redat prin imagine în mișcare, descrie, portretizează și simbolizează numai prin anumite cadre ontologice specifice: limba, credințele ideologice, sensibilitatea estetică, procesul inconștient și așa mai departe. Nici unul dintre obiectele și elementele compoziționale ale filmului nu există independent de executarea filmului 13. Totodată, personajele cinematografice sunt figuri construite prin intermediul elementelor compoziționale, dovedind o realitate specifică cinematografiei și nu realității. Însă, filmul ca obiect real independent și autosuficient nu exclude idealitatea, întrucât modul de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
numai prin anumite cadre ontologice specifice: limba, credințele ideologice, sensibilitatea estetică, procesul inconștient și așa mai departe. Nici unul dintre obiectele și elementele compoziționale ale filmului nu există independent de executarea filmului 13. Totodată, personajele cinematografice sunt figuri construite prin intermediul elementelor compoziționale, dovedind o realitate specifică cinematografiei și nu realității. Însă, filmul ca obiect real independent și autosuficient nu exclude idealitatea, întrucât modul de manifestare a imaginii este deteterminat de anumiți tropi ontologici sau figuri de stil. Filmul devine spațiul unei narativități
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Pentru că actul înțelegerii reprezentărilor este unul intențional 16, filmul este definit ca obiect independent. Potrivit metodei fenomenologice prin înțelegerea reprezentărilor cinematografice putem determina elementele constituente reprezentării. Prin acest proces, ontologia poate descrie în ce constă elementul cinematografic. Relația dintre elementele compoziționale ale reprezentării și subiecți duce la întregirea narativității, constituind obiectul reprezentat. Narativitatea filmului aparține unui limbaj specific cinematografic și este întregită prin intermediul ideii și imaginii. Din cauza anumitor posibile erori în perceperea anumitor tipuri de elemente din cadrul reprezentării obiectului filmului, imaginarul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
suficient. Elementele compozițioanle și tropii ontologici devin caracteristici interne ale artei și oferă actul artistic. Totodată, datorită contemplației opera suportă o transformare la nivelul fenomanilității, ea devine un obiect estetic. Astfel, cu ajutorul contemplației putem evidenția funcționalitatea straturilor, putem expune elementele compoziționale ale operei și putem evidenția relația dintre tropii ontologici ce duc la înțelegerea identității operei de artă în spațiul său de manifestare. Straturile operei literare sunt posibilie datorită prezenței și a apariției obiectului și, astfel, pot fi supuse analizei ontologice
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
este înțeleasă prin intermediul relației dintre straturi și a relației straturilor cu tropii ontologici. Pe de altă parte, opera vizuală (pictura, fotografia și filmul) prezintă o stratificare interioară ce survine în urma creației sau a tehnicilor mecanice exterioare. Ea evidențiază relația elementelor compoziționale, precum și prezența tropilor ontologici ca act al artei. În cazul fotografiei și al filmului, anumite obiecte externe (apartul de fotografiat, negativul etc.) devin termeni esențiali în înțelegerea constituentă a operei finale. Însă, instrumentele tehnice de redare a operei nu elimină
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
obiect real poate dobândi însușiri artistice dar nu mod natural, ci doar prin implicația creatorului. În consecință, putem spune că orice arhitectonică ontologică a operei de artă nu are ca scop înțelegerea completă a operei, ci identificarea relațiilor dintre elementele compoziționale ale obiectului și scopul tropilor ontologici. O astfel de relație face posibilă concretizarea operei de artă. Astfel, prin intermediul categoriei de relație și modalitate ontologia poate duce la explicarea existenței unui obiect ce are însușiri artistice și estetice, fără să-i
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Roman Ingarden, op. cit., p. 57. 25 Stratificarea ingardiană nu are rolul doar de înțelegere ontologică a existenței artei literare, ci și propunerea unei raționalități ce guvernează construcția sa interioară. Arta este înstrăinată de spontaneitatea ludicului, dar și privată de nebunia compozițională. "There are works and entire styles where this contribution (of the rationality) is so great that in the whole of the work it not only appears distinctly in itself, but the remaining strata, especially the object stratum, appear sub species
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
of a determinate object or objective situation". Roman Ingarden, The Literary Work of Art, traducere de George G. Grabowicz, Northwestern University Press, Evanston, 1973, 323. 13 Diferența dintre idealitatea și realismul filmlui este redată prin modul de activare a evenimentelor compoziționale cu ajutorul anumitor tehnici. Casebier înclină în favoarea realismului, întrucât filmul este angajat într-o reprezentare artistică ce folosește elemente specifice artei și esteticii. Cf. Allan Casebier, Film and Phenomenology. Toward a Realist Theory of Cinematic Representation, Cambridge University Press, New York & Cambridge
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
într-o sinteză, într-o panoramare orientată de exigențele genului epic, ca în Lectura romanului sau în Lectura prozei. Aici sunt comentate, cu ocazia primei apariții sau a reeditării, opere literare românești sau străine, urmărindu-se cu precădere identificarea structurilor compoziționale, a strategiilor narative, situarea în raport cu marile stiluri și curente. Privirea criticului/teoreticianului asupra prozei românești (de la I. L. Caragiale, Ioan Slavici, Liviu Rebreanu, Pavel Dan la Marin Preda, Constantin Țoiu, Nicolae Breban, D. R. Popescu, Gheorghe Crăciun, Ioan Lăcustă ș.a.) are
VLAD-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290599_a_291928]
-
volumetria creată de cute subliniind geometria concretă a corpului. Gradația valorică a petelor este atât de bine organizată încât putem percepe firesc succesiunea de planuri. În imaginea de mai jos (Fig. 53) putem vedea cum Goya și-a construit planul compozițional până în cele mai mici detalii, pentru ca mai apoi, prin învăluirea formelor din aquaforte cu tinta, să creeze o lucrare independentă, sub aspect artistic, în gravură. MANIERA AEROGRAFULUI Pe placă, gradația valorică se realizează prin depunerea verniului cu ajutorul aerografului. Placa a
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
în cazul doamnei Anca Boeriu culoarea este doar un moment al unei imprimări. Tehnica colorării directe a plăcii în același timp presupune riscul unei imagini unice, fără ca gestul să poată fi repetat întocmai (Fig. 146). Chiar dacă reperele colorate respectă spațiul compozițional, gestul și textura tușei nu pot fi realizate identic la fiecare imprimare. GRAVURA ÎN PLAN litografia, serigrafia, printul LITOGRAFIA Tiparul plan (litografia) reprezintă totalitatea procedeelor de imprimare a căror suprafață activă nu prezintă o adâncire sau o înălțare sensibilă față de
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]